37 matches
-
rînduri, multe povești ( dacă se poate spune povești) despre mecanismele unei cinematografii în dictatură, despre atmosfera unei lumi, despre sufletul unui om. De pildă, povestește Săucan, cel născut, în ’28, la Paris, dintr-o mamă evreică și un tată român ( bivalență care l-a torturat cale de o viață): "În 1987, pe 23 februarie, a murit mama mea. 23 februarie era Ziua Armatei Roșii. Nici nu se putea o dată mai bine aleasă de Dumnezeu pentru sfîrșitul vieții ei"... Mai avem în
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
id="1"/>. Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCăTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puțin, sugestia funcției circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCăTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puțin, sugestia funcției circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci, Îi datorăm
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
și seducție, autoarea îi așază înainte comentariul despre Mateiu I. Caragiale Ea formulează următoarea concluzie: Dacă personajele masculine ale lui Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același cod sunt incluse și reprezentantele sexului frumos, atitudinea de dezgust față de acestea, încondeierea pervertirii lor, preferința pentru camaraderia prostituatelor, constituind argumente suficiente în susținerea acestei afirmații. 23. La Mateiu I. Caragiale, avem primii homosexuali și lesbiene
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Paul Alexandru Georgescu Teorii, procese, mutații Puterea politică se definește prin bivalență: pe de o parte este un fapt real, impactant prin comandă și constrângere, iar pe de altă parte, este exigență ideală, centru valoric, pretenție de autoritate moral-juridică. Într-un eseu mai vechi, am privit puterea constatativ, explicând-o prin cauze
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
personajului literar, vezi capitolele consacrate mătușilor Rica și Rozica sau restului familiei apropiate. Pe tot parcursul scriiturii sale, Bianca Marcovici își păstrează vâna poetică și ochiul de observator înnăscut, revelând o proză imagistic-lirică și cochetând cu reportajul literar, păstrându-și bivalența de evreică din România și de israeliană, îndrăgostită de cernoziomul negru ca și de pământul roșu, deșertic, bivalența sufletului de poetă-prozatoare, creatoare de imagini cinematografice inedite și cutremurător de adevărate. În acest sens este grăitoare imaginea obsedantă a ascensorului, din
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
Bianca Marcovici își păstrează vâna poetică și ochiul de observator înnăscut, revelând o proză imagistic-lirică și cochetând cu reportajul literar, păstrându-și bivalența de evreică din România și de israeliană, îndrăgostită de cernoziomul negru ca și de pământul roșu, deșertic, bivalența sufletului de poetă-prozatoare, creatoare de imagini cinematografice inedite și cutremurător de adevărate. În acest sens este grăitoare imaginea obsedantă a ascensorului, din unghiul claustrofobiei personale, dar și a israelienilor închiși într-o țărișoară „astfel așezată pe malul Mediteranei încât din
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el ascunde În sine o dedublare pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana rafaelică a lui Barbey d’Aurevilly, fie biblica Salomee, „grand fleur vénérienne”, acea „Beauté maudite” care-l urmărește pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
faptul că fenomenul a fost generat de un mecanism mental arhaic 330 Ordine și Haos și universal. În limba română, de exemplu, a lega are, în afară de sensul propriu, și pe acela de „a efectua o operație magică”. Iată asemenea fertile bivalențe semantice și în alte limbi : în turco- - tătară bag, baj, boj = „vrăjitorie”, dar și „sfoară, legătură” ; gr. katadeo = „a lega solid”, dar și „a lega prin farmec, făcând un nod” (de unde katadesmos = „sfoară” și „a vrăji”) ; lat. fascinatio = „fermecare, vrăjire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
București, 1984; Carlo contra Carlo, București, 1995; Comedii... și ceva drame, București, 2000. Repere bibliografice: Dinu Săraru, „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim la Teatrul Mic, SPM, 1975, 259; Valentin Silvestru, Stagiunea la Teatrul Mic, RL, 1975, 42; Ovidiu Constantinescu, Bivalențe artistice, VR, 1975, 12; Florin Tornea, „Nu suntem îngeri”, TTR, 1975,10; Romulus Diaconescu, „Nu suntem îngeri”, R, 1976, 2; Mircea Ghițulescu, „Nu suntem îngeri”, ST, 1976, 4; Margareta Bărbuță, Afirmarea pe scenă a idealului etic, CNT, 1976, 38; Ileana
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
Astrologers, Diviners and Prophets”, pp. 128‑162. . Cf. episodul din Faptele Apostolilor 19 și mai ales CC 1, 24, în care Origen vorbește explicit de magie ca de un „sistem coerent, ale cărui principii sunt cunoscute de puțini oameni”. Despre bivalența magiei (inclusiv a miracolelor) la Origen, vezi G. Sfameni Gasparro, „Origene e la magia: teoria e prassi”, în L. Perrone (ed.), Origeniana octava, Louvain, 2003. . D.E. Aune, „Magic in Early Christianity”, în ANRW 23, 2, 1980, pp. 1507‑1557. . Referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
complex de relații, raporturi, corespondențe și comparații care furnizează operei structura ei vitală.” Opera nu este privită, prin urmare, ca un cosmoid închis și suficient sieși, ci ca o relație dinamică, vie, ce își schimbă configurația în raport cu timpul grație unei bivalențe spectaculoase, menirea ei fiind aceea de a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt: muntele, peștera, insula, axa lumii, labirintul, graalul. Textul lui Blecher preia unul dintre aceste simboluri în mod obsesiv, cel al grotei, peșterii, oferind astfel lectorului posibilitatea unor multiple interpretări. Grila simbolică ar ajuta și la o înțelegere aprofundată a bivalenței spațiului blecherian. Astfel, spațio-temporalitatea în romanele lui Blecher are un punct comun, în sensul că avem odaia celui care se află într-o continuă criză identitară, completată de spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul că același loc acționează uneori pozitiv, alteori negativ asupra eului. Odaia, de exemplu, este un astfel de spațiu bivalent, în care granița dintre bine și rău se șterge. Ceea ce provoacă inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
oricând schimbarea"319 care-i place. Spațiile bune sunt invadate de rău. Este ceea ce Jung numește în aceeași carte: descoperirea umbrei, a dualității lucrurilor, în cazul de față o acceptare a umbrei din el însuși. ,, Locurile" sunt înfățișate cu acceptarea bivalenței lor. Alt spațiu visat, grădina, îl va descoperi, mai târziu, la sanatoriul din Berck. Visul determină realitatea să se întâmple. Tot acest spațiu îi va schimba și filosofia de viață: dacă am încerca totuși să credem că faptele sunt independente
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau anulează tot ceea ce înseamnă experiență profană. Eliade avea convingerea clară că "orice experiență religioasă absolută... nu se poate efectua decât negând restul"436. Din această cauză, polaritatea devine inevitabilă "realitatea adevărată realitatea aparentă, spațiu sacru spațiu profan"437. Această bivalență este în același timp reversibilă: sacrul trece în profan, profanul poate institui sacrul, obiectul profan poate institui obiectul sacru, investindu-l cu o calitate nouă, paradoxală (această reversibilitate este demonstrată cu consecvență de Eliade în proza sa). Sacrul se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage atenția obsesia cunoașterii esențiale și a recunoașterii. Câteva texte construite în întregime pe schema inițierii ezoterice, misterioase ori a oficierii unui straniu ritual de în-semnare și/ sau recunoaștere a acestei în-semnări (Lupul albastru, Pescărușii Livingstone, Litere și cuvinte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și că determinând care dintre ele este falsă (pe care o și eliminăm), avem certitudinea că cealaltă este adevărată. Astfel secvența rămâne consistentă. Principiile contradicției excluse și terțului exclus funcționează, în varianta “tare”, doar în logica clasică, care presupune principiul bivalenței: orice propoziție este sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este adevărată. Astfel secvența rămâne consistentă. Principiile contradicției excluse și terțului exclus funcționează, în varianta “tare”, doar în logica clasică, care presupune principiul bivalenței: orice propoziție este sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate cazurile standard>> (Legea bivalenței într-o formă atenuată). [...]. Dintre o propoziție și negația ei, cel puțin una
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate cazurile standard>> (Legea bivalenței într-o formă atenuată). [...]. Dintre o propoziție și negația ei, cel puțin una va fi adevărată și cel puțin una falsă - nu în general, ci <<în toate cazurile standard>> (Legea terțului exclus într-o formă atenuată). Expresia <<în toate cazurile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1990:47). Valoarea de adevăr este și caracteristica distinctivă a propoziției deoarece la nivelul termenului interesează exactitatea referențială, iar la nivelul raționamentului validitatea. Adevărul și falsul sunt valori tradiționale sau clasice ale enunțurilor, cercetările moderne de logică încercând să depășească bivalența prin polivalența enunțurilor (logica modală, cu valorile necesar, posibil, imposibil). Totuși, „logicile polivalente mai curând generalizează decât neagă logica bivalentă”, ceea ce-l va face pe Bunge să exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]