294 matches
-
patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a cailor. Prin urmare, un cal aparține numai mulțimii C, iar un măgar, numai mulțimii M. Teoria Clasică a mulțimilor se spijină pe logica bivalentă: o propoziție este sau adevărată, sau falsă. în 1965, americanul Lofti Zadeh introduce mulțimile fuzzy. Teoria mulțimilor fuzzy se bazează pe un alt tip de logică, cea continuă: între adevărat și fals există grade de veridicitate. Așadar, în teoria acestor
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
academii - pe de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu plafonările suficienței refractare și aroganța "specializării", recte arhivistice, în struna propagandei tutelare și a clanului fiecărui sector. "Colportorii" de mesaj dintre redute, al căror condei se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un George Littera, un Florian Potra în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul apare și el ficționalizat în proiecția "englezească" a lui Ionesco. Situația se complică sub acest aspect prin criza identității celui ce se simte pururi un exilat din sinele său. O asemenea "perspectivă bivalentă, estetică, pe de o parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
de aici din Provincie, de la Margine cum se spune, de ceea ce se decide în materie de cultură și teologie la București, Iași, Sibiu, Satu-Mare, Cluj, Oradea, Tg. Mureș". E, firește, o "risipire", însă una fertilă pe ambele laturi ale ființei bivalente. Să zăbovim puțin asupra relațiilor pe care Ioan Pintea crede a le putea accepta între oficierea religioasă și cea a cuvîntului cu miză estetică. Conexiunea nu e totuși foarte lesnicioasă, tangentă fiind la o anume "ispită" (,mi-a plăcut să
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
a tuturor interferențelor posibile, începînd chiar cu titlul, despre care nu poți spune cu precizie dacă se referă la omul postmodern (o viziune a "omului recent", marca Virgil Negoiță), la civilizația postmodernă, sau la filozofia postmodernă. Postmodernismul a înlocuit logica bivalentă, principiul terțului exclus, logica separării, bazate pe formula sau-sau, cu o formulă de tipul și-și. În felul acesta binele și răul nu mai există în stare pură, fascismul și comunismul nu mai sunt entități diametral opuse în fața unei
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
neurobiologice de azi din laboratoare ultraperfecționate, care nu confirmă mecanismul liberului arbitru, putința de a opta independent. Neașteptate sunt remarcile lui Safranski cu privire la Fiesco, a doua piesă predată de debutant la teatrul din Mannheim și respinsă acolo. Personajul este embrionar bivalent: se avântă în conjurația cu fanatica ei derulare și se lasă captivat și de voluptate, avid să guste plăcerile vieții. Din adnotările scriitorului rezultă că până aproape de final nu era sigur pentru care variantă se va decide. Și în artă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
totul", știu „totul" și vor „totul". Cercul lor de cunoștințe este competat de prostituate, traficanți de droguri și proprietari de cluburi. Personajele dețin un aer de promiscuitate ce începe de la ușurința cu care orice plăcere este dusă la extrem, am- bivalentă în alegerea partenerilor, și normalitatea definită pentru consumul de narcotice. Este portretul Generației MTV, dus la extrem, dezbrăcat de cenzura vagă a televizorului și demascat în decadență sa morală. În cele patru săptămâni pe care Clay le petrece „acasă", citiorul
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
predecesori ai săi ( de la Algernon Charles Swinburne până la Gabriele D’Annunzio): acela al "supra-femeii". Supus vrajei acestei "supra-femei" este de fapt Pașadia, singurul dintre Crai care arată clare atitudini de "supra-om". Cu toate acestea, interesul Craiului față de Rașelica este profund bivalent; oare Pașadia a hotărât să îndepărteze "femeia" de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din mai multe unghiuri, pentru o imagine clară Dintre toate formele lirismului, în limba română cu luminoasă cunună se păstrează Doina, acea limpede curgere a trăirii având caracterul bivalent, dinspre lume înspre sine - și dinspre sine înspre lume. Am învățat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
este vorba de o simplă omonimie, dar parcă cu atât mai spectaculoase sunt aceste coincidențe. Iată, Bega noastră cea de toate zilele are o soră geamănă tocmai la antipozi. Situată în New South Wales (un alt exemplu geografic de toponimie „bivalentă“, denumirea provinciei australiene - Noua Țară a Galilor de Sud - având însă o origine... antropică), Bega nr. 2 nu își încheie periplul în Dunăre ci, nici mai mult nici mai puțin, în apele Pacificului, sau, pentru a fi riguroși, în Marea
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Mircea Vulcănescu era o "structura bivalenta", precizează Ștefan J. Fay în Sokrateion. Pe de o parte, conformația elevat ascetica a maestrului; aspirația lui către concluziile simple și profunde ale firii; pecetea unui ortodoxism asumat, cu izvoare interioare. Vom regăsi ușor voluptatea renunțării la care Vulcănescu vibrase
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
a urgentelor pământești. Tendințele, cele două, se concurează inevitabil și dramatic în inima celui angajat în această dispută. Aură tragică pe care numele maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată conceptual de Freud, pornind de la un termen creat de Eugen Bleuler, cel de "ambivalenta". Întrucâtva mai obscur, Alfred Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul parazitează, ca atare, pe seama celuilalt: "eu locuiam în ochii cuiva". Dezolarea are ca rădăcina o astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a-și păstra imaginea de forță omnipotentă și bivalentă era aceea de a întreține misterul acțiunii sale "la bucată". Căzînd și această redută, nu vom mai discuta despre Securitate, ci despre securiști și despre informatorii lor.
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
Botea este ea însăși o formă de călătorie în aflarea sinelui. Fotografiile extrem de variate îți prelungesc vibrațiile în sensul cuvîntului just, atent găsit. Poemele acestea cu dublă înfățișare, cu dublu limbaj creează o emoție specială, un fel de provocare spirituală bivalentă, în care energiile fiecărui cod se amplifică una pe cealaltă. Deși totul pare la vedere, există un timp secund, nostalgic, meditativ, al șoaptei interioare, al relației cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind din
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
socială a individului - “poate avea loc spontan în virtutea funcționării mecanismelor intrinseci ale procesului de practicare a exercițiilor fizice, cât și în mod conștient, ca rezultat al unei acțiuni deliberate, desfășurate metodic”. “Procesul integrării, realizat prin practicarea exercițiilor fizice, se manifestă bivalent: individul este antrenat pe linia existenței sale, ca specie biologică în sfera de acțiune a unei realități sociale - cultură fizică - și, prin aceasta, are loc integrarea stratului biologic al ființei umane în circuitul de ansamblu al vieții sociale...”. Această funcție
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
și chiar cu pince-nez-uri?". Explicabil, Vestul nu e încă atmosfera în care putem respira, ci o năzuință, o așteptare. Un "stil" la care încă n-am acces pe scară generală și pe care diaristul îl recunoaște într-un text al bivalentului Eugen Ionescu, scriitor, să admitem, prezent în mai mare măsură în cadrele (și manierele) literelor franceze decît în, încă de atîtea ori, bolovănosul, trivialul mediu autohton: "Ce înseamnă (chiar dacă ești născut aici) să trăiești, o viață, în Franța! Pînă unde
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
un document patetic al unei existențe marcate de un dramatism ce informează opera, dar care își are propria-i semnificație, trasînd profilul unui personaj ce întregește galeria măștilor acesteia. O osmoză între autor și creație ne oferă o figură umană bivalentă, pe de-o parte, scriitorul lipsit de viitor, ratat, pe de alta, triumfătorul în esență, chiar dacă ultima îmbrăca straiul ficțiunii, transgresînd astfel vitregiile timpului său: "luăm cunoștință, aici, observă Ion Vartic, autorul unei ample prefețe, numai de o jumătate de
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
totodată, că se introduce o distincție nejustificată și nerațională între situațiile pe care judecătorul poate să le invoce din oficiu și prescripția extinctivă, pe care nici măcar nu o poate pune în discuția părților. ... 9. Se critică, de asemenea, natura bivalentă a excepției prescripției dreptului la acțiune, care este de ordine publică în termenii săi de definire, în limitele determinate prin dispozițiile art. 2.515 din Codul civil, dar de ordine privată în ceea ce privește posibilitatea și intervalul când poate fi
DECIZIA nr. 156 din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/272151]
-
în partea ce ține de film, am plecat acasă cu bucuria acestei actrițe. Cu plăcerea cu care caută identitatea femeii-personaj, cu plăcerea cu care joacă, tușantă pentru public. Cred că, dacă demersul regizoral ar fi scăpat de angoase și ambiții bivalente, izbînda ar fi fost mai rotundă, mai împlinită.
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
poetului constă în acest fin balans între cele două surse ale Răului lăuntric: concretul dur, înclinînd spre haos, și vidul care aruncă ființa omenească în neputința comunicării, o sufocă. O sensibilitate delicată însă foarte pătrunzătoare acordă corporalitate lirică acestei crize bivalente: „Iar am ajuns în punctul acela unde nimic/ nu mai merge. Nimic/ nu se mai potrivește cu nimic. Și nimic/ nu mai e de făcut.// Sunt cu fața la zid./ Iar peretele din spate/ a făcut picioare și s-a lipit furios
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
opțiuni, a unei posturi ce eclipsează autenticitatea sufletească, eșuînd adesea în retorism. Spre lauda d-sale, Radu Ulmeanu evită o atare cale. Precum la paradigmaticul Arghezi, dialectica pămînt-cer cîștigă în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng e plin de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este mereu neted, plin de tandrețe” (Două fețe). O necontenită combinatorie a extremelor îl ferește de fixarea
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]