897 matches
-
popor de luterani? N-ar strica, punând măcar ipoteza... Rog fundamentaliștii ortodocși să nu se supere. Și nici cei care, în mutarea capitalei țării la Brașov - cum se discuta pe vremuri între cele două războaie la București - ar vedea o blasfemie. Am pomenit despre Sibiu și despre alegerea acestui oraș important al nostru ca loc în care sălășluiesc o sumedenie de valori europene caracteristice. Centru industrial din vechime, de cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-atâtea și-
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-atâtea și-atâtea dovezi de apartenență a Sibiului la istoria europeană cea mai veche. Aici, un arhitect ar umple multe pagini, descriind stilurile medievale cele mai curate. A fost o blasfemie. A fost, fie-mi iertat c-o spun, o nerușinare. A fost, la urma urmei, o imensă prostie, că-n ultimii cincizeci de ani, politica neroadă, totalitaristă, egalitaristă, băgă aici, în Sibiu, cu miile, țigani, în casele și-n gospodăriile
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
de ce. Scrisesem un pamflet îngrozitor. De care mă rușinez și azi. Grama nu mai adusese niciodată extemporalele, să vedem notele, ca de obicei. Toți le reclamau, dar el se făcuse că uitase de ele. Sunt sigur că din cauza mea, a blasfemiei mele, din delicatețe. Dacă părintele mai trăiește, și-i cad sub ochi aceste rânduri, îl rog să mă ierte. Nu am uitat nici vorbele lui, la despărțirea de clasa noastră, a opta, în pragul bacalaureatului: Cei ce neagă cu tărie
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
fi învățat mai nimic din ea. Măcar o regulă: jurnalul sau memoriile nu pot "ataca" pe cineva ucigător, îl pot cel mult jigni. În Pisica ruptă, autorul nu crede orbește în "amintirile" sale. Există o resemnare care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
lirism o constituie compensația. Departe de poză orgoliului, a declarativitatii redundanțe, Dumitru Chioaru e mai curînd un resemnat, care se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul molcom al acestei angoase ținute în frîu, al acestei suferințe potolite ce găsește intrinsa resursele înseninării. Dramă, cîtă e, se încapsulează în delicatețe. Astfel se poate comensura și distanța ce separă modalitatea reflexiv-contemplatica a
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
stîrnit scandal în viață literară spaniolă. Cu toate acestea, este greu de imaginat cum Francisco Umbral - autorul cărții în discuție - mai poate indigna încă un public obișnuit cu stilul articolelor sale, care se exercită între insultă cea mai triviala și blasfemia cea mai rafinată. Căci Umbral a devenit un profesionist al pamfletului și al scandalului. Rolul său de etern cîrtitor este atît de cunoscut în Peninsula, încît a ajuns să fie parodiat în talkshow-urile de largă audiență. Gen literar-jurnalistic hibrid, pamfletul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
lumina pe altul - presupune o condiție subalterna pe care autorul cărții o asumă numai în parte. Ceea ce pare să fi fost, la început, doar o mască aleasă dintr-un impuls idiosincrasic, dar și dintr-o rațiune lucrativa (bășcălia, critică și blasfemia s-au vîndut întotdeauna mai bine decît ditirambul), a ajuns să se lipească de față actorului. Pamfletarul nu mai e în stare de o perspectivă senina asupra lumii, elogiile sale sînt chinuite, sub-minate de fiere. Simulacrul dobîndește din ce in ce mai multă realitate
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
secerate de molimă, gropile comune pe care erau siliți să și le sape singuri, mai simt încă în nări mirosul de carne încinsă, în stomac leșinul foamei și în suflete SPAIMA, OROAREA, DUREREA. Comparațiile tale academice sînt pentru ei o blasfemie, le ajunge pentru o singură viață tot ce au suferit ei și ai lor, nu-i mai interesează altceva, pur și simplu nu mai vor să știe - și nu știu! A. - Deci multe din aceste reacții de revoltă pornesc nu
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
a fost mult mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
făcut din jurământul de a-l servi pe Dumnezeu o armă de parvenire socială. Așa cum merg lucrurile, după înhăitarea bisericii cu forțele politice reacționare din societate, e de presupus că ecumenismul a devenit pentru înaltele fețe bisericești din România sinonimul blasfemiei. Intoleranța tot mai accentuată, agresivitatea dusă până la represalii fizice (așa cum se întâmplă cotidian între greco-catolici și ortodocși) constituie cea mai proastă recomandare pe care-o poate avea o instituție ce pune vanitatea deasupra onoarei și lăcomia înaintea omeniei. Acestor realități
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
rămași încă oameni, nemetamorfozați, adică. Al cincilea registru este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
întrebat pe călugărul-vânzător: "Părinte, nu vi se pare că a-ți înregistra viziunile pe casete e un procedeu cam... New Age?" N-am stat să ascult răspunsul părințelului - studenții începuseră să-mi intre în amfiteatru - dar tot am distins cuvintele "blasfemie" și "afurisenie", aruncate ca o anatemă în direcția mea... însă mai mult decât toate acestea mă înspăimântă nesimțirea animalică a conducătorilor politici ai României. Cum altfel să califici succesiunea de gesturi în urma cărora unul dintre adjuncții procurorului general - dat afară
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renuță la sine și apucă pe căile sfințeniei...". Cioran în sine nu e interesant, interesant rămâne însă personajul, Sfântul Emil. Studiindu-l pe Cioran, devenim hagiografi. Așa că citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit paralelism al planurilor. Cu decenii în urmă acest procedeu ar fi părut o blasfemie. Astăzi apare ca fiind salutar pentru un public hrănit de noianul producțiilor tv., producții ce fac apel la un uimitor arsenal al procedeelor tehnice. Cuplul Gheorghiu - Alagna este magnific. Am în vedere prospețimea, veridicitatea relației muzical dramatice, frumusețea glasurilor, splendoarea
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
fel cum lunga perioadă de directorat la Staatsoper este un mic curs de management al unei instituții bugetare de cultură. Printr-un foarte subtil balans între tradiție (într-o țară precum Austria ruperea violentă a tradiției este echivalentă cu o blasfemie) și inovație (colaborarea fructuoasă dintre Opera de Stat și televiziune, amenajarea în incinta Staatsoper a unui spațiu pentru organizarea de spectacole destinate copiilor, cu scopul atragerii lor spre spectacolele de operă, instalarea, la nivelul scaunelor a unui sistem de subtitrare
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
frate cu care mă certasem" (Paul Dimitriu). Balcanismul este un concept pozitiv, este o civilizație "care este sarea, piperul și sîmburele Europei", "mahalaua românească este o societate foarte interesantă și stimabilă", "noi avem o colecție superbă de înjurături care sînt blasfemii". "Și șînț celelalte, utopice, în care se figurează relații erotice cu bunici, cu obiecte - este un suprarealism extraordinar", "babele sînt păstrătoare de civilizație" (Alexandru Paleologu). Oricît de paradoxale ar putea părea, scoase din context, aceste afirmații sînt argumentate, dovadă a
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
Altfel, prin definiție, dispăruții sunt absenți, excepție făcând marcante personalități, cuprinse în categoria de iluștri dispăruți. Astfel numiți, ei se află, totuși, pe catafalc, la înălțimea genunchilor celor ce-i jelesc. A da anunțuri întru aflarea lor ar fi curată blasfemie. Logic, dispăruții întorși la viață pierd orice farmec, își leapădă aura de romantism, de stranietate, reintrând în banalul cotidian, cu un nou buletin de identitate, nouă carte de alegător - în privința altora ce ți se bagă în suflet se pune întrebarea
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
o latură negativă dacă erau forțate lucrurile. Din pricina acestei laturi negative a suferit Mircea Sântimbreanu, dar și alții, fiind lovite uneori cărți importante. Spre exemplu, cum era să se spună că țăranii români miros, că nu se spală? Era o blasfemie! Salturile peste un anumit grad de suportabilitate din partea mai marilor zilei trebuia făcut cu mare prudență, cu un spirit rațional formidabil. Altfel, orice gest care, aparent, te ducea înainte, ne împingea, de fapt, îndărăt. - Dar atâta prudență nu ne-a
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
verbale ale unui poet care, de multă vreme, nu mai are nimic de spus, dar care, în paranoia lui, se crede un fel de Mesia păgîn. Cît despre momentul ales pentru emisiune, acesta a transformat-o pe alocuri într-o blasfemie.
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
era chiar o balanță... De groază, nu? Apoi, în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe strada Berthelot, celălalt cu un magistrat din dulcele târg al Ieșilor ținând în mână un par în loc de toiag. Blasfemie!, am țipat în somn. Degeaba... Vasul cu apă sfințită era pregătit, nașul, care semăna înspăimântător cu Domnul Președinte Iliescu, la fel... După cunoscutul ritual premergător botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
fast moment de chiverniseală trăim astăzi pe netedul pământ al patriei, fără să ne dăm, cei mai mulți seama, nu puțini otrăviți de propriile umori, cârtind la tot pasul, făcând din orice fleac un prilej de nemulțumire, răbufnire, răfuială, dacă nu de blasfemie de-a dreptul. Cine, însă, ar putea nega că, în al treilea an de sporire a P.I.B.-ului, într-o Europă stagnantă economic, societatea românească, mândră de succesele sale pe plan internațional, cunoaște o creștere materială fără precedent, de natură
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
ale balanței a idealului spiritual, respectiv, a prezentului ticăloșit, nu este nouă în literatura română de la Eminescu încoace, dar tratarea ei în romanele lui Dan Stanca este extrem de dură, fapt ce i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de blasfemie. Este evident faptul că problematica romanelor semnate de Dan Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
paricid. Se spune asta chiar în piesă. Între altele, fiindcă se presupune - și, din nou, se spune - că strămoșii - întru totul superiorii noștri, fie în bătălii de seamă, fie în Parlament - nu s-au lăsat vreodată cumpărați. Așa că e o blasfemie dacă, după moarte, noi, trădîndu-le natura, încercăm să-i vindem. Portretelor li se solicită întotdeauna ajutorul. Dumbledore îi folosește pe directorii care l-au precedat în funcție în chip de emisari sau consilieri. Don Ruy Gomez de Silva îi invocă
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
care este analizată influența și receptarea lui Cioran în mediul autohton și parizian. A se citi aici o calitate. Personal, am urmărit (chiar psihanalitic vorbind) discuția, nu demonstrația. Va șoca, în sine, ideea psihanalizării lui Cioran, deși, iertată-mi fie blasfemia, filosoful se afla încă de multă vreme pe canapea. Rar un subiect mai ofertant din acest punct de vedere! Cu o privire mai generală, autorul ține să precizeze că “rezistența la psihanaliză este încă extrem de puternică” (în România). Impresia mea
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
că am dat? - era vară - peste o imensă șuncă afumată, un jambon cât cele 40 de zile de post ale tatii. Ce tragedie! Va să zică patriarhul, care ar trebui să postească zi de zi, ca șef suprem al bisericii ortodoxe române, blasfemie!, mănâncă șuncă, ca orice muritor. A doua deziluzie, și cea mai catastrofală, s-a petrecut la Brăila, chiar în altarul bisericii "Sfinții Arhangheli": într-o duminecă, în timp ce preotul Alexandru Mateescu, finul nostru și unul din mulții mei idoli religioși, oficia
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]