58 matches
-
zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că dorea să se joace cu ea, le
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din Răsărit, cu oameni harnici și respectuoși. Acolo am zărit o grădină mică, minunată, îngrijită, în fața unei căsuțe care arăta
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_vei_intalni_o_fata_viorel_darie_1388148418.html [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
vârsta mea, dar nevoia de bani era mai presus de orice [...]. Într-o zi a răsărit printre noi un copilandru din cale-afară de slab [...]. Printre fete stârnise oarecare curiozitate. Una dintre ele, Niculina, o fată înaltă, cu gâtul subțire și botișor de ied, îl sâcâia cu aceleași întrebări, în fiecare dimineață. [...] Era și el elev, la o școală de arte și meserii și venise la carieră pentru puțin timp, o lună, două, ca să câștige bani...» (p. 61 sq.). În majoritatea lor
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
pământ ce creștea văzând cu ochii și înțeleasă îngrijorarea florilor. Luă o sapă și așteptă, o ridică deasupra capului și trasă cu putere pământul, laolaltă cu un mosorel de catifea negru, cu lăbuțele mici , cu unghiile netăiate și cu-n botișor rozaliu, nervos de mama focului... -Cine ești tu fetițo, să știi că mă deranjezi de la muncă ! -Pe mine mă cheamă, Cecilia și am grijă de florile din grădinuță, De ce le ai făcut rău ? Tu nu iubești florile ? -De florile tale
MOSORELUL DE CATIFEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1492876622.html [Corola-blog/BlogPost/375806_a_377135]
-
o cană cu apă, se apropie de pui și-l îmbie, cu vorbe blânde, să bea din cană. Se vede că puiul remarcase bunătatea deosebită a omului, de aceea nu se sperie deloc de el, nici când cana îi atinse botișorul. În acel moment, puiul se cutremură, o zbughi mai încolo câțiva pași. Dar mirosul răcoritor și irezistibil al apei rece nu-l lăsa în pace. Se apropie din nou de omul cu cana întinsă, cu apa rece ca gheața. Începu
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1437630739.html [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că dorea să se joace cu ea, le
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot din buzunar mâncarea furată. Pâinea a mirosit-o cu botișorul lui care se mișca mai repede decâ acele unei pendule. Efortul meu de a-i fura pâine nu l-a apreciat, așa că, după ce l-am pus în culcușul lui, m-am așezat pe ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Povestea_puiului_de_vulpe_viorel_darie_1388477032.html [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
bune - ce preferințe sexuale are bărbățelul ei versat și iubitor. Ce era rău în bucuria cu care Gabriela, încîntată de un asemenea bărbățel, cum îi dăduse ei Dumnezeu, îi oferea acestuia nu numai păsărica ea mustindă de dorință, dar și botișorul de vulpiță însetată, care tremura de dorință să-l simtă explodînd superexcitat, sau în faptul că, asemenea unei cadîne din grădina desfătărilor, care îi făcea toate poftele stăpînului ei darnic și iubitor, îi oferea cu plăcere sporită și acea parte
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_pusilor_de_portelan_49_52_ioan_lila_1339754507.html [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă în loc de îngăduință, acum erau împinși cu piciorul de maicile lor, pentru ei o atitudine neobișnuită. Motivul? ...de acasă, ca să nu mai sugă, pe botișor li se pusese câte un căpici, o curelușe împănată cu piroane, ce aveau vârfurile ieșite în afară, ca să înțepe burta animalelor. Resemnați de refuzul vacilor care i-au fătat, o luau din nou la goană în preajma turmei, încercând parcă să
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
să se mototolească normal Mi-a da un pupic și ne-am pregătit amândoi de nani, fiecare așezat pe partea sa de pat accesibil pe ambele laterale. Ajunși sub cuvertură s-a cuibărit pe pieptul meu și mi-a oferit botișorul pentru pupicul de noapte bună. - Ho, ce-ți veni? Doar nașa așteaptă și pete albe pe șervet. - Adică? - E doar noaptea nunții tale! Si am tras-o către mine dezbrăcând-ui cămășuța de noapte. Nici nu observase că eu eram gol
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1473690932.html [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
copaci pentru o comandă mare, pentru un camion de lemne pentru Consiliul Popular. Iar după amiază trebuia să alerge la ședință la Ocolul Silvic, pentru instructaj. Pe la prânz, Eliza își luă rămas bun de la puiul de căprioară, îl pupă pe botișor, luă ghiozdanul cel greu de cărți și plecă la școală. Învăța după amiază. - Să stai cuminte, ied frumos! S-o asculți pe mama! Ai auzit? Puiul clipi din ochi în semn că Apoi fata plecă. Dar după doar o oră
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_2_viorel_darie_1393131495.html [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
l-au trimis pe Șebeko la București. Cunoști doar că fac parte dintre cei care tratează cu el!... Dar voi fi aici în 31, așa cum ți-am promis. Ce vrei să-ți aduc? Și cu împrejurimile cum rămâne? făcuse ea botișor. Păi, știu eu? își încrețise fruntea oncle Serge. Poate își găsește timp Alec, dacă îl vei ruga frumos!... Mâncarea îmi rămăsese în gât, auzind cuvintele lui. Bineînțeles! Bineînțeles! fusesem în stare să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Tante_aurore.html [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
și se hotărăște să-l înștiințeze pe Demetrius pe care-l place (și cu care s-a iubit). Totuși, Demetrius o iubește pe Hermia. Helena speră să se întâlnească cu toții în pădure. Între timp, Gutuie, Poponeț, Fluieraș, Slăbănogu’, Blându’ și Botișor pun la cale o reprezentație pe care să o prezinte la nunta lui Theseu. În pădure, Oberon (regele zânelor) se ceartă cu Titania (regina zânelor) pentru că vrea să-l aibă ca paj pe copilul ei orfan. Titania se opune, susținând
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
nu își amintește de întâmplările nopții. La cină, cu toții ascultă scurta piesă tragică, plicticoasă, a lui Gutuie. În această piesă, Thisby (jucată de Fluieraș) și Pyramus (jucat de Poponeț) își șoptesc dragostea printr-o crăpătură dintr-un zid (jucat de Botișor). Cei doi își dau întâlnire la mormântul lui Ninny, dar un leu (jucat de Blându’) o atacă pe Thisby. Vine Pyramus care-i găsește eșarfa, bănuiește că a fost omorâtă și se sinucide. Sosește Thisby care-l găsește pe Pyramus
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
a diminuat sensul universului. Sabaoth, Sabaoth, cum poți fi atât de rău Încât să mă faci să cred că nu exiști? Ca o cangrenă, carnea se Întinde peste lume... Ăstălalt seamănă cu Minnie, Își agită cilii lungi și-și face botișorul În formă de inimă. Minnie e logodnica lui Mickey. Mănânc o salată imensă cu un haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care exprimă interes și o bunăvoință puțin ironică. E o femeie înaltă; și, deși a avut totdeauna o tendință de îngrășare, a trecut drept o femeie mlădioasă, atribut pe care eu îl interpretez ca fiind o referire la tendința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a fost atât de violentă, încât pentru câteva secunde pisica a rămas inertă pe solul uscat, presărat cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fictive, pe care le introduceam, cu un fel de artă specială, în universul nostru cotidian. În timpul unor cursuri anoste, imposibile, ne trimiteam bilețele gen: Suntem așteptați la Mary diseară, vine și Gina... urmează o noapte de vis; pentru Mary aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mary diseară, vine și Gina... urmează o noapte de vis; pentru Mary aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind nedumerirea celor de față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de o nevoie mai grabnică decât primejdia din urmă, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de drum ca să privească așa cu ochii cât sarmaua la circul trecerii politicienilor care de care mai plin de sine și plin de ceea ce spunea fabulistul despre vulpe, care se jura că nu a mâncat găini dar avea „pufușor, pe botișor”. Și când a fost mai mare circul în orașul nostru de la margine de lume, decât în perioada de grație 1996-2000, când liftele țărăniste pline de ură pe acest popor blând, au ras pur și simplu cu bestialitate din peisajul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]