748 matches
-
post universitar gras, pe directoratul unei reviste, România literară, cheltuind sume frumușele pe un fleac ilizibil, l-a dus de nas și pe președintele fundației Anonimul, smulgându-i un premiu absolut nemeritat, Ťpentru excelențăť, într-un cuvânt, afacerile au mers brici.". Și astfel lui Nicolae Manolescu, ,semidoctul consacrat, Adrian Copilul Minune al literelor românești", ,regimul Iliescu i-a priit la fel de bine ca și regimul Ceaușescu." Am încheiat citatele din Cristian Bădiliță, patrolog, eseist, poet, doctor în istoria creștinismului timpuriu. Cum este
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
mai scris... trezești niște sentimente ciudate în fiecare femeie care citește acest art. sunt oarecum de acord cu kit, adică e clar că-ți plac femeile dar ai și o doză de misoginism pe care ți-o da mintea ta brici și fizicul pe care-l ai, căci sunt convinsă că de adolescent ai avut ”priză” la sexul opus fără să faci prea mari eforturi...și dă, o femeie de bun simț, indiferent de cum arata ”n-are nevoie de elogii postume
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
înspre literatură (chiar ficțiune) pentru că pixul reporterului strică uneori povestea, altfel, bine marcată de relatarea personală, nostalgică (nu-și găsesc rostul în carte datele, chapeau-urile, subtitlurile, exprimările clișeizate sau tonul uneori retoric-patetic comentariului). Sper să fiu bine înțeles, reportajele sunt "brici". Iftimie Nesfântu are "vână", miroase subiectul, știe ce și cum să caute în spatele lucrurilor, știe cum să-i ia pe oameni, dar, repet, problema e că transpuse din coloanele ziarului în paginile cărții ele sună fals. Prostul satului, Femeia ca
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
Bogza, Titus Popovici, Francisc Munteanu sau Stelian Gruia și Gheorghe Tomozei. La ora actuală, toți, inclusiv autorul, populează, paginile romanelor mele. Printre care Petrăchiță nu-i chiar cel din urmă. De-ar fi mai tânăr l-aș înfia. Fiindcă-i brici de deștept. Întocmai ca și eventualul tată adoptiv... - Vroiam să vă întreb câteva lucruri autobiografice, dar sună comunistic și demodat, așa că: spuneți-mi câte ceva despre curriculum vitae-ul dumneavoastră... - Când aud de "curriculum vitae", mai mă apucă pandaliile. La fel și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Atât" șoptise ea, rușinată de lipsa de succes vădită. "Bine!" făcuse doctorul îngăduitor, cu bărbia lui de om energic întinsă spre ea și care avea în mijloc o gropiță din care câteva fire rebele de păr crescuseră libere, scăpând de brici ori lamă... Toți ceilalți pacienți se prefăceau că sunt atenți la ce vorbeau cei doi, cu atenția falsă a celor și-așa absorbiți de ceea ce în lăuntrul lor, fierbea, clocotea, gata să se reverse, să dea în foc... (Soartă de
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
odată cu vârstele și întâmplările unei vieți: „Eram mai tânăr, mai flămând, mai singur, dar eram eu însumi, redus la esență. Eram capabil să simt orice notă muzicală, să savurez orice rând dintr-o carte. Nervii mei erau ascuțiți ca un brici.“ La sud de graniță, la vest de soare e un roman de scriitor profesionist, cu exercițiu, scris pentru delectare și spre a se vinde bine. N-aș spune că e o mostră de mare literatură, ci o poveste agreabilă, electrizantă
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care o cheamă Pitica, și imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
stătea încremenit de parc-ar fi fost împăiat, cu mîinile împreunate în poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie nici pe arșiță, iar părul tuns scurt era cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii de bătut cînepa. Ședea cu bărbia în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
frizer din lume: el tunde, bărbierește și joacă șah simultan la șase scaune, ,deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafă" și poate executa chiar numere de circ cu pieptenul, foarfeca, briciul și sticluța de after-shave; nea Gică este și cel mai ,clandestin coafor din lume" realizînd noaptea cele mai complicate coafuri (,cochilii logaritmice/ în toate culorile curcubeului/ pagode sprijinindu-și visele unul de altul. Turnuri care își telescopează singurătatea ca un
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos e sfințenie.
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
în germană. Senta face ordine. Ea e conducătoarea CCG-ului. Cîtă încredere îți dă un om la care nu descoperi nici o urmă de ezitare. Forță, stăpînire de sine, experiență... te întrebi. Dar, dincolo de datorie, Senta e caldă, prietenoasă. Senta e brici, am spus. Nu mă gîndeam la ascuțișul tăios, mă gîndeam la ascuțișul minții. Și unde mai pui că e fata marelui artist fotograf Edmund Höfer care, nu știu de ce, a rămas intact în memoria mea. Rodica Binder mă trezește din
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
să mă aud vorbind : - Eu nu cred că din cauza traducerii proaste nu ți-au publicat la Gallimard romanul, atunci... Și nu cred că era bine să-l fi publicat și să mai scrii altceva... Atunci mi-a povestit întâlnirea cu Brice Parrain, care-i citise Ferestrele... pentru Gallimard. Îl sunase și îl invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici că nu-i publici cartea. Îi dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma pe manuscrisul așezat
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
-ți spună așa ceva. - S-au scris atâtea critici elogioase, de acum și eu descopăr propria mea carte, prin ele. Sunt lucruri la care nu m-am gândit și nu le-am premeditat. Dar nimeni n-a spus asta...Cred că Brice Parrain a vrut să vadă dacă nu sunt nebun. M-a întrebat, uimit: Chiar nu vezi, nu-ți dai seama, că naratorul dumitale este nebun? Era ceea ce și eu credeam despre întâlnirea lor de atunci. -Cât Albert Samuel, care a
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
că e mai mult fratele meu, muzician de geniu, care și-a întrerupt, inexplicabil, cariera, la un moment dat, foarte devreme...L-a măcinat o boală ciudată... Ulterior, am citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum de versuri, premiat, apoi romanul acesta, cunoscut și apreciat totuși de reprezentanți importanți ai exilului (Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) n-a mai scris
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele să iasă magistrale. Și așa și ieșeau: picioarele îmi mergeau strună și tăiau aerul ca briciul, dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să zboare. Înainte de căderea amurgului, când mă întorceam acasă, atunci aveam cea mai mare nevoie de Maharajah, întrucât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am să-ntărât fulgii în plesnet de bici/ și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine, cald și iute, sângele vremii“. Este semnificativ că Maria Banuș a păstrat în evidențe fragmentul și, fără să destăinuiască proveniența, îl va integra, cu titlu retușat, mănunchiului de Răzlețe, atașate selecției retrospective din 1971. De altminteri
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă mă duce-n altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele de pe case cad de la sine ca niște coji de pe rana
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
la sfârșitul domniei lui Vespasian el pune la cale un complot împotriva împăratului, ceea ce demonstrează câtă bază se poate pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul său și ambițiile nemăsurate nu sunt împlinite, complotează. în ciuda cererilor "revoluția" antineroniană n-a produs o Lege Ticu
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
nostalgic, funebru, izbăvit, agitat, ironic, erotic, emoționat, umoristic, ipocrit, rece, indiferent, triumfal, patetic, tâmpit, isteric, supersentimental, înfricoșat, înflăcărat, exaltat, neliniștitor, nestăpânit, împopoțonat, malițios" György Ligeti III Einstein a spus o dată despre un vestit coleg fizician: "Pauli ăsta are o minte brici!" Același lucru se poate spune despre Ligeti, căci suntem în prezența unei minți muzicale excepționale, care a căutat întotdeauna să găsească mecanisme de precizie pentru orice stare muzicală, oricât de imaterială ar fi fost aceasta. Preocuparea permanentă întru a extrage
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
o vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile ei negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și imersiunea la care acesta trebuie să fie gata să se supună, în paralel cu protagonistul. Cronicarul de la British Film Institute preferă panta analitică apelînd la "umanism cinematic". În viziunea sa, toate prestațiile actoricești trebuiau să fie puse la punct brici tocmai pentru că nu e vorba doar de odiseea pacientului și paramedicului, ci și de a pune în valoare umanitatea personajelor secundare (chiar dacă, precizez eu, majoritatea sînt remarcabil de inumane cînd vine vorba de Lăzărescu). Criticul în cauză mai face o
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
de violenți erau paraziții pe care instalația de sonorizare mă obliga să-i suport!). Bruitism sonor -, iată timbrul ce l-aș lipi pe această misivă componistică, altminteri profesionist și operativ adusă nouă, destinatarilor de la "Atelier répertoire - Centre Pompidou", de către fagotistul Brice Martin, eminent discipol a lui Pascal Gallois. Muzicalizarea zgomotelor (în așa fel încât să nu mai pară, vorba lui Schopenhauer, drept cele mai obraznice dintre întreruperi), acusmatizarea fagotului (deghizat într-un combatant feroce), se constituie în procese restitutive de o
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
Muzicalizarea zgomotelor (în așa fel încât să nu mai pară, vorba lui Schopenhauer, drept cele mai obraznice dintre întreruperi), acusmatizarea fagotului (deghizat într-un combatant feroce), se constituie în procese restitutive de o complexă dificultate pentru un interpret. în definitiv, Brice Martin a fost marea șansă a lucrării lui Bedrossian. Un noroc ce se insinuează, iată, tot mai frecvent, ca singurul lucru adevărat într-o lume componistică devenită frecvent, din păcate, casă de joc. Atât doar că acest noroc este ca
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]