261 matches
-
George Geacăr dimineață de iulie. frunza de brusture dacă tac nu tac numai eu dar nici dacă vorbesc nu vorbesc numai eu. dimineața este o coală albă iar seara coala e mâzgălită. aș putea să las așa cum lasă pet textul lui. aș putea să notez după criteriul
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
urce mai sus micro doișpe se răsfață sub corturile răcoroase ale lui dumnezeu. micro doișpe este acum la inima lui dumnezeu. va mai trece vreme până va veni seara. până atunci coala de hârtie va fi fragedă ca frunza de brusture. trece peste ea buburuza și scorpionul. e o bună strategie să nu înceapă ziua de unde somnul a tăiat un hotar. dumnezeu are depozite mari de uitare. cum ar fi să te cațeri pe-o suliță? dumnezeu preferă tăcerea și coala
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
cu o coală albă pe masă. dacă o vede știe că și astăzi mă gândesc la el și-mi pune deoparte o dimineață și pentru mâine. acum cred c-a plecat pentru că spun dumnezeu de parc-aș spune frunză de brusture. frunză de brusture peste care a trecut buburuza. ori scorpionul dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e tocmai bine așezat în centru
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
albă pe masă. dacă o vede știe că și astăzi mă gândesc la el și-mi pune deoparte o dimineață și pentru mâine. acum cred c-a plecat pentru că spun dumnezeu de parc-aș spune frunză de brusture. frunză de brusture peste care a trecut buburuza. ori scorpionul dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e tocmai bine așezat în centru ca un cinematograf
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
vreme, ele au pătruns și în România, într-o diversitate uluitoare. Stai-stai - ar putea spune cititorul. Dar extracte de plante, ceaiuri, vitamine s-au luat și înainte! Fără doar și poate. Numai că mușețelului, teiului, vitaminei C și frunzei de brusture li s-au adăugat o gamă uluitor de largă de alte plante, de minerale, de asocieri între componente, iar televizorul, ziarele, reclamele de tot felul ne îmbie să trăim mai mult și mai bine recurgând la aceste combinații, care nu
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
țepi mici, mici, stăteau cuminți așteptând-o pe mămica lor. - Hai micuților, să vedeți ce v-am adus de mâncare! O mulțime de bunătăți. Aici aveți siropel de arțar, mi l-a dat căprioara, vecina noastră. Aici avem pâinișoare de brusture, mi le-a dat șoricelul cel viteaz. Și încă o bunătate, mare, mare.! Miere ! mă împiedicasem de o tulpină de floare- clopoțel, și o albinuță, o doamne ce harnică era, mi-a adus repede, repede fagurele acesta. O mulțime de
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
cu noua echipă pornită spre peșteră. Plecarea s-a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni și alți curioși din sat. În apropierea cantonului părăsit, deci înainte de-a ajunge la marginea satului, unde-și are casa moș Lazăr Brusture, echipa s-a întîlnit cu Matei, fratele Bărzăunului, student la Naturale. Nu zice nimeni că cei din echipă l-ar fi refuzat pe Matei să participe la expediție și în alte condiții, mai ales că era atît de stimat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Te-așteptăm la marginea pădurii, motanule, îi strigă din urmă Nicanor. Dar să vii repede și să nu spui la nimeni unde ne ducem și ce vrem să facem! Apoi domnul Nicanor fu acela care intră în casa lui Lazăr Brusture și-i spuse să pregătească o altă canistră cu vin pentru a doua zi dimineața, cînd va trece Matei s-o ridice. I-a oferit în schimb cuvîntul de onoare că-i va da la nunta epoatei cît vin va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt Î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mine. Până la doisprezece ani am fost un copil fericit, dar brusc Dumnezeu a abătut asupra noastră o mare nenorocire și mama a murit În chinuri groaznice la numai treizeci și șase de ani, din cauza unei septicemii. Frunzele macerate de brusture, oțetul de mere și praful de sulfamidă, n-au reușit să-i vindece rana și boala a izbucnit În trupul ei firav cu violență. Tatăl meu, muncitor la Căile Ferate, m-a Încredințat spre creștere bunicilor materni, În vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se Împrieteneau, garduri și nori care pleacé. El o ridicase de jos și o aruncase pe umeri. Oboseală se ascunse picéturé cu picéturé, că sîngele cînd se prelinge din botul unui miel, roșu, pe o iarbé. Se strînse pe un brusture uscat, jos, la picioare, lîngé un scaiete. Picioarele se goliré de tot ce era réu. S-au scurs, odaté cu oboseală, durerile scurte și nemulțumirea, se subțiaré, se fécuré mai mici. În jurul gleznei, curelele slébiré, cataramele nu o mai strîngeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era verde și numai malul, care se vedea pe sub crengi, era alb și strélucea. Șasa și-a amintit cum a sérit acolo, În nisip și cé sub el curge un izvor și el a béut apé de acolo cu un brusture. N-o sé mai bea apé niciodaté cu un brusture. Mécar dacé i-ar fi dat, mécar o daté, apé lui Sonia dintr-un brusture. Șasa simți cé i se furnicé iaréși ochii. Dar nu mai avea cu ce sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era alb și strélucea. Șasa și-a amintit cum a sérit acolo, În nisip și cé sub el curge un izvor și el a béut apé de acolo cu un brusture. N-o sé mai bea apé niciodaté cu un brusture. Mécar dacé i-ar fi dat, mécar o daté, apé lui Sonia dintr-un brusture. Șasa simți cé i se furnicé iaréși ochii. Dar nu mai avea cu ce sé plîngé. Simțea cé este greu și cé toți copacii foșnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé sub el curge un izvor și el a béut apé de acolo cu un brusture. N-o sé mai bea apé niciodaté cu un brusture. Mécar dacé i-ar fi dat, mécar o daté, apé lui Sonia dintr-un brusture. Șasa simți cé i se furnicé iaréși ochii. Dar nu mai avea cu ce sé plîngé. Simțea cé este greu și cé toți copacii foșnesc. Nici nu putea sé se ridice de jos. Soarele i-a Încélzit umerii și ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moartea nu vrea să mai plece. Își revendică dreptul la proprietate atunci când melcul nu se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine o rană închisă, un ser vegetativ, o moarte în emisfera nordică a inimii. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am greșit, tu parcă ești scaunul pe care a stat Ilie înainte să-i crească aripi. Semnele copilăriei amprentele lui Dumnezeu: fiecare atingere rană deschisă, fiecare mângâiere hartă. Poate durerea va trece hotarul și se va împrăștia printre rădăcini de brusture, prin burți sterpe de stele; poate se va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru avea 21 de ani. Mai departe nu mai avea loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]