75 matches
-
și locuiam la o mansarda pe Filatropiei, unde îl aveam pe Jup și o pisică. Nu o duceam prea strălucit cu banii, totuși nu știu cum am cumparat printr-o ocazie o șuncă afumata pe care o țineam într-un fel de bucătărioara. Acasă era Jup și pisica. Într-o zi, când ne întoarcem din oraș, găsim șuncă noastră pe jos, mozolita și terfelita. Se mâncase serios din ea! Am crezut ca Jup a făcut nelegiuirea asta și i-am tras o palmă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
mult cu tine, glumi vecinul ei, Ion Sfârlă.. -Oare crezi tu, Ioane, că eu nu m-am gândit? De asta mi-am făcut eu în astă vară o căsuță mai in spate, o tindă, o cameră, o cămară și-o bucătărioară, mă mut în ea și capul nu mă doare. Vor să mă vază, bine! Nu vor să mă vază, iar bine, fiecare cu aia mă-si. -Adică dacă, admit cazul, eu aș vrea să-ți bat seara în geam, să
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465905579.html [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
surdina, si zumzăitul discret al conversațiilor, și lumina lumânărilor. Ce să mai zicem de pânzele colorate din jurul becurilor, care transformau lumină într-un șuvoi cald, modest, numai bun de stat la povești? Sau de fotografiile vechi de pe pereți ori de bucătărioara înțesata de borcane cu ceaiuri de scorțișoară, cu iaurt crocant, cu bucățele de ciocolată, stafide sau cardamom? Toate astea sigur au făcut ca timpul să treacă repejor, dar noi spunem că mai e ceva. Că, de fapt, ceainăria are un
Timp oprit la Ceai la Cotroceni by http://www.zilesinopti.ro/articole/1954/timp-oprit-la-ceai-la-cotroceni [Corola-blog/BlogPost/97125_a_98417]
-
nimic, un timp. -Când am ajuns în Oraș, de la gară am luat o trăsură până la unchiul Savu, pe care cred că-l știi. Avea o casă, pe Cuza Vodă, cu cârciumă pe colț, iar în spate casa continua cu o bucătărioară, în fața căreia se afla o curte cu flori în jurul fântânii, împrejmuită de un gărduleț mic cu o portiță pe măsură spre stradă. Când să intru în curte, am observat că de portiță se ținea un copilaș care mă privea cu
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/harta-comandantului-proza-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
vei voi tu asta, de ce nu! Dar vom avea fiecare un pat propriu. Este adevărat în aceeași cabină. Nu uita să-ți iei peria de dinți și, poate, cămășuța de noapte. Ai pe barcă tot ce-ți trebuie, inclusiv o bucătărioară în care să dovedești calitățile de gospodină. De fapt au mai fost împreună în diferite excursii și și-au permis mici libertăți. Dar acum nu mai este fetița nevinovată. Acum are sentimente ferme dictate și de hormoni. Îi venea chiar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429706054.html [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
știute și de tanti Filica. Locuiau într-un fel de șandrama care începea la poarta de intrare și se termina undeva în fundul unei curți ce dădea în altă stradă. Lui Kemet pe timpul iernii, i se oferise să doarmă într-o bucătărioară care avea avantajul de a avea încălzire cu gaz metan. Zilele când trebuia să stea acasă cu cei doi băieți ai familiei Luță erau cumva bune, căci copii nu erau răi și se jucau mai tot timpul în camera lor
KEMET, COPILUL HALELOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/_kemet_copilul_halelor_mihai_leonte_1345633416.html [Corola-blog/BlogPost/365845_a_367174]
-
și locuiam la o mansarda pe Filatropiei, unde îl aveam pe Jup și o pisică. Nu o duceam prea strălucit cu banii, totuși nu știu cum am cumparat printr-o ocazie o șuncă afumata pe care o țineam într-un fel de bucătărioara. Acasă era Jup și pisica. Într-o zi, când ne întoarcem din oraș, găsim șuncă noastră pe jos, mozolita și terfelita. Se mâncase serios din ea! Am crezut ca Jup a făcut nelegiuirea asta și i-am tras o palmă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ultima_mea_iubita.html [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
vei voi tu asta, de ce nu! Dar vom avea fiecare un pat propriu. Este adevărat în aceeași cabină. Nu uita să-ți iei peria de dinți și, poate, cămășuța de noapte. Ai pe barcă tot ce-ți trebuie, inclusiv o bucătărioară în care să dovedești calitățile de gospodină. De fapt au mai fost împreună în diferite excursii și și-au permis mici libertăți. Dar acum nu mai este fetița nevinovată. Acum are sentimente ferme dictate și de hormoni. Îi venea chiar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1435685304.html [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
a venit, din nou, vorba de familie și de momentele memorabile petrecute în mijlocul ei, mai vreau să vă supun și eu atenției câteva zâmbete pe care le-am colecționat la cea mai recentă întâlnire cu bunicii mei, consumată într-o bucătărioară dintr-un sat călărășean, cu noi, nepoții, stând în jurul lui mamaie, care ne prăjea scovergi, și al lui tataie, care ne îmbia cu țuică. Știți ce sunt scovergile, nu? Sunt un fel de gogoși, doar că sunt făcute din cocă
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
Nic, de exemplu, dacă nu s-ar fi căsătorit cu mine, nici n-ar fi aflat că există), însă le-am întâlnit la Budapesta, identice și la formă și la gust, sub numele de “langoși”. Așaaa. Va să zică stăteam înghesuiți în bucătărioara mică, iar mamaie, așezată pe un scaun lângă aragaz (nu mai poate să performeze din picioare), prăjea scovergi, le scotea cu andreaua și le punea într-o farfurie, din care dispăreau aproape instantaneu. La un moment dat, mi-am amintit
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
milogim. Chiar și acum ne mai face, când mergem pe la ea, câte-o scoveargă. Nu prea mai poate, săraca, să stea în picioare, le prăjește stând pe scaun, dar tot nu se lasă. Iar noi stăm înghesuiți în juru-i, în bucătărioara mică, exact cum stăteam când eram mici, și, cum iese o scoveargă din tigaie, cum o mâncăm. Dăm gata câteva cu brânză, după care trecem la desert: tot scovergi, dar cu gem. După bunătățile lui mamaie, am trecut la prăjiturile
Gogoși, gomboți, scovergi și cozonaci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18245_a_19570]
-
nevoie de poze pentru legitimațiile de urmaș de veteran de război. Câștigurile nu se comparau cu ceea ce făceam când filmăm la Craiova, dar îmi ajungeau să plătesc consumabilele. Momentele când trăgeam jaluzeaua improvizată deasupra ușii, aprindeam becul roșu, iar mică bucătărioara se umplea cu mirosul chimic al revelatorului oxidat, au fost dintre cele mai senine momente ale verilor mele la țară. Aveam un aparat de mărit Krokus și o râma rusească cu exponometru și îl urmăm pe Augustin în pasiunea pentru
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
vreo 40 de ani cu vreo doi copii; nu avea soț, căci fusese dus În Siberia pentru că era socotit troțkist. În ’37-’38. Desigur că a murit. O căsuță de țară, fără closet, fără nimic. Avea un antreu micuț, o bucătărioară ca și holușorul acela prin care ați intrat, o cameră cu trei uși: o ușă de la bucătărie și două de la alte două camere. În camera aia din mijloc eram cazați noi, patru oameni, și Încă o familie de trei oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o seară lui Shuoke, se îmbracă ca niște curve. Se și poartă ca niște curve. Pe vremuri...) și urcă trei etaje cu liftul. Shuoke locuia într-un apartament scump și mare (adică mare pentru el). Un living, un dormitor, o bucătărioară (kitchenette) și o baie cu cadă și veceu. În respectiva baie și intră, se spălă pe mâini și se așeză pe veceu, care era probabil cel mai scump obiect din apartament. Un Kigano Ito VXA -T 1800. Un monstru sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sufere de spasm muscular din cauza devitaminizării provocate de Luke, ne-am găsit o locuință proprie. Un studio (adică, o singură cameră) într-un bloc dărăpănat în Lower East Side1. Era uluitor de mic și de scump, iar dușul era în bucătărioară, dar cel puțin stăteam în Manhattan. Nu ne propuneam să petrecem prea mult timp pe acasă- aveam doar un acoperiș deasupra capului și o adresă, un prim pas în orașul străin. Din fericire, eu și Jacqui ne-am înțeles foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un apartament pustiu, dar dezamăgirea mea a fost așa de profundă că a trebuit să verific fiecare cameră, pentru orice eventualitate. Nu că aveam prea multe camere de verificat. Era un living din care o parte fusese convertită într-o bucătărioară anexă, o jumătate de baie (adică, un duș fără cadă) și, în spate, dormitorul nostru întunecos cu un ochi de geam care dă spre luminator (nu ne ajunseseră banii pentru o fereastră în toată regula). Dar îl făcusem primitor: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși eram emoționată, mi-era și puțin teamă. Cu coada ochiului, am văzut ceva mișcându-se lângă fereastră, ceva rapid și întunecos. Am întors capul, dar nu era nimic acolo. M-am ridicat. Nu era nimeni în living, nici în bucătărioară, așa că trebuia să verific în dormitor. În timp ce deschideam ușa, m-au trecut toate apele. Am întins mâna spre întrerupător, aproape paralizată de spaimă că o mână ar putea s-o apuce pe a mea în întuneric. Ce era umbra aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la intrare, putea să genereze destule unde de șoc încât să răstoarne o trusă de baie de pe marginea unui raft din apartamentul altcuiva. Nu era nici un mister aici. M-am dus să iau o perie să curăț cioburile, dar în bucătărioară m-a întâmpinat un alt miros, ceva dulce, insidios și apăsător. Am inspirat neliniștită. Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut. Își stinse țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
renunțat la căței (aveam doi, mititei, pe care i-am surghiunit la bucătărie, până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
goală în patul lui constituie răspunsul instinctiv la invazia oazei de normalitate. Apropiindu-se de apartament, Marlowe simte, precum fiara, că în bârlogul lui s-a petrecut ceva neobișnuit: N-am aprins lumina în odaie. M-am dus direct la bucătărioară și m-am oprit brusc după câțiva pași. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc și am ascultat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva cufere cu suveniruri din teatru), încă sunt inundat de prea multe troace aici. Cele două dormitoare sunt micuțe, dar au o vedere frumoasă spre niște garaje transformate în locuințe, unde, printre căsuțe, cresc o mulțime de plante și copaci. Bucătărioara, dacă reușești să intri în ea, e satisfăcătoare, având o sobă bună cu gaz și un frigider. Ieri la prânz am mâncat conserve de macaroane cu brânză, împrospătate cu ulei, usturoi, busuioc și un alt soi de brânză, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu fasole și cuburi de mămăligă rece, zilnic; primii ani de căsnicie (care ar fi trebuit să fie dacă nu de miere, măcar de marmeladă), într-un apartament la comun, cu încă două familii străine (o singură baie, o singură bucătărioară); soț mereu dat afară din presă, pentru că în timpul studenției, la Cluj, a fost secretar de redacție la o gazetă a lui Iuliu Maniu, spaime; eu, slujbă respingătoare la Ministerul Culturii, mereu prezentă pe toate listele de restructurări, epurări, disponibilizări, pentru că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]