45 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTUNECARE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Peste oraș înserarea se prăvălește odată cu țipătul stolurilor de ciori - strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare paginile cotidienei biblii ce etalează licărind perfid aceleși atitudini chipuri ipostaze
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1493313737.html [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
unei copile. Pe fâșia de uscat serpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise suieratul perceput printre mugetele mării involburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina care lovise ușa de perete înpingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul. Așa scăpase Ana de coșmarul rătăcirii sale în furtună. Oare aceasta
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_dragostea_bate_la_fereastra.html [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
în jur, ca dintr-un corn al abundenței, întreg conținutul. Căzătura îmi cam pusese la încercare șira spinării, așa că-mi trebuise ceva timp să mă adun de jos, între timp deasupra mea începuseră să se audă zgomotele specifice unei încăierări: bufnete, gâfâieli, icnete de durere. Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele lui Martin: Sus, Werner! Mișcă-te odată, ce dracu’! M-am ridicat cu un efort disperat, clătinându-mă pe picioare. Vedeam merindele mele risipite
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise șuieratul perceput printre mugetele mării învolburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina care lovise ușa de perete, împingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul. Așa scăpase Ana de coșmarul rătăcirii sale în furtună. Oare
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
Ceilalți ducă-se În infern. Mergi, frate, În mijlocul camerei e un sipet, În sipet e ceea ce cauți de veacuri. Nu te teme de Întuneric, el nu ne amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întâmplarea face să ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înconjurau lăudând-o, ea Îl privea pe el. Iar tati aplauda - și se entuziasma chiar dacă nu știa nimic despre volei. Deși nu cunoștea regulile jocului, și chiar Îl plictisea de moarte, Antonio sfârși prin a se distra de minune. Iar bufnetul surd al mingii de piele izbită, maltratată și lovită În mijlocul acelor urlete și incitări În zgomotul asurzitor al sălii de sport Îi aduse În minte o altă minge, un alt meci, o altă zi. Astăzi putea spune că Întreaga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o acolo unde ai găsit-o, nu atinge nimic, Îi spune agentul principal. Au sosit polițiștii de la echipa mobilă, comisarul, inspectorii, agenții de la criminalistică, fotograful. De ani de zile, În apartamentul acesta nu a mai intrat atâta lume. Voci, pași, bufnete, exclamații, dezolare, agitație. Neîncredere. Nimeni nu-l cunoștea Într-adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în ultima clipă! Unul din ei a ratat însă în ultima clipă bara lansată spre el de un coleg. Din păcate, de câțiva ani toate taberele deciseseră să renunțe la plasa de protecție. Acrobatul a căzut în arenă cu un bufnet sec și a rămas nemișcat. Când l-au scos din scenă, liderul grupului a plecat repede și el în culise, a dat câteva telefoane și i-a tăiat numele de pe listă. Show-ul a continuat cu un grup îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
spate, dar mai ales nu vedea când și de unde vin loviturile, în bezna din dubă. — De ce mă loviți, fraților ? striga indignat, dar nu primea niciun răspuns. Auzea însă răsuflările oamenilor legii în întuneric și une- ori chiar și câte-un bufnet de râs. Liniște câteva secunde și apoi iar primea un pumn zdravăn, fie în burtă, fie în picior, în mușchi, sau după ceafă. — Fraților, ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte, canonade, urlam comenzi, holbând ochii cât cepele, ne luam prizonieri unii pe alții, muream și înviam, luptam, în fine, toată ziua și nu ne-am fi părăsit cu nici un chip pozițiile dacă n-ar fi intervenit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
presupun că puteți spune asta. Dar niciodată n-a mers nimic rău. Nu cu Mike. Se pricepe foarte bine la meseria lui. Vocea ei era caldă. Laudă? Afecțiune? Sub ei, motorul se liniști până la un tors egal, apoi se auzi bufnetul greu când alunecară În docul cimitirului. Brunetti se ridică În picioare și urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a ușii batante ca să-i permită doctorului să treacă prin ea. Monetti era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de morți,/ obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască în mîl. Poezie ermetică? Nu, doar construită din nume și scene din romanul Luna și focurile, publicat de Pavese în 1950, în ultimul său an de viață.. Arat a fost pămîntul unde au fost îngropate de partizani cadavrele
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
pe trecători. Asta mi-a biciuit simțurile Îcum se spune în litera tura de calitate) atât de neașteptat de eficace, încât am smuls-o iar de-acolo, i-am dat o învârteală de tango și am trimis-o cu un bufnet în zid, împlântându-mă din nou în ea. Am zbierat amândoi apoplectic în același timp când ne-a venit, și răcnetul a bubuit nocturn deasupra orașului, instalația sonoră declanșându-se iar noi gâfâind într-o inarticulată magmă de horcăieli cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un colț. Trebuia să mă uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu și cu mine zile în șir, având în vedere bufnetul. Cu alte cuvinte, să ne imaginăm că acea comodă se aflase deja în casa bătrânească a familiei mamei, în piața din Flamersheim, în clădirea aia impozantă dintre sinagogă și biserica evanghelică, reședința negustorilor de pânzeturi, a proprietarilor minelor de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urmă, să se întoarcă în B., unde a revenit în gospodăria lor ca un dar al bunicilor; supraviețuise timpului și drumurilor lungi fără urme vizibile, dar acum, când fuseserăm siliți să ne mutăm printre colinele Molasse, ne-a ajuns și bufnetul ăsta: ceva ce nu mai putea fi recuperat, chiar dacă mama ar fi știut vreo metodă prin care să abată atenția măcar de la „bufnituri“. Tampona cu un burete mic locul, cu grijă și răbdare, deoarece bușitura îi făcea concurență lacului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus îi întâmpină cu degetul pe buze, semn că trebuie păstrată tăcerea. Marius ridică mâna și face semn oamenilor să se lase pe vine. Traversează în fugă, după ce privește precaut drumul și aterizează cu un bufnet ușor lângă Caftoi. Un scurt conciliu, purtat mai mult prin semne și amândoi pornesc să înainteze precauți printre copaci până ajung pe un teren ceva mai înalt, lipsit de vegetație, care se ridică deodată în fața lor. Ultimii metri îi parcurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurg în nemișcare. O tăcere aproape ireală coboară peste locul încleștării. Oare ce s-a întâmplat cu Romulus? Nu-l vede nicăieri și nu poate decât să spere că a scăpat doar cu ceva răni ușoare. Tresare la auzul unui bufnet sec în spatele lui. Se întoarce iute și întâlnește țeava unui revolver Browning îndreptată spre el. Lasă arma jos, locotenente. Cum adică? Ce este cu tine? Ai înnebunit? Deloc, ba aș putea spune că gestul meu are motivații cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui nu-i mai rămânea nimic de făcut decât să mă asculte și să mă respecte. Știa că era de-ajuns un singur brânci de-al meu ca el să se rostogolească la pământ de pe cazemata noastră și ca, odată cu bufnetul și plânsul lui, totul să se schimbe între noi pentru totdeauna. Abia când a căzut de pe cazemată, Coșuță mi-a răcnit printre sughițuri că o să văd eu ce-o să mi se întâmple, că vărul lui, că știe el, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de vreme ce dimineața muzeul se deschidea târziu, personalul de serviciu avea să lucreze la lumina zilei, și nu seara. Așa trebuia să fie, cel puțin În sălile de sus, deoarece nu mai auzeam pe nimeni trecând. Doar niște zgomote Îndepărtate, câteva bufnete Înfundate, probabil uși ce se Închideau. Trebuia să rămân pe loc. Aveam timp să ajung din nou În biserică Între zece și unsprezece, poate chiar și după aceea, deoarece Stăpânii aveau să vină doar către miezul nopții. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu vocile noastre feminine, în Schimbare? Și tovarășul profesor revoluționar Curcă vorbea de la un balcon și oamenii aruncau de pe acoperișul Prefecturii literele uriașe de fier, vopsite în roșu. Întâi au aruncat cuvântul TR|IASC| și cuvântul a căzut cu un bufnet asurzitor la picioarele lor. Și mulțimea: ieeee! Apoi acei Cutezători au aruncat TOVAR|ȘUL NICOLAE CEAUȘESCU ȘI - toate deodată, probabil că erau sudate unul de altul - și mulțimea: heeeee! Pe urmă, când tocmai ne opinteam cu PARTIDUL, tovarășul profesor Curcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nu am de unde să îl cunosc, spun închizând ochii. Dacă nu zic nimic, sper să tacă din gură. Sunt sigură că îl știi. Nu-i răspund. —Te-ai uitat vreodată la DreamBoat? Buf! Roțile lovesc pista de aterizare cu un bufnet puternic. Avionul aleargă pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]