30 matches
-
voi limita la a-ți spune doar că Kierkegaard lansează ipoteza, care devine mai apoi certitudine, cum că există situații când omul, bântuit de porniri vedetist-narcisistice, intră în zona moralei, o confundă cu un imaș nelucrat și, ca o bovină buiacă evadată din târlă, își înfundă cu nădejde și flegmatism copitele în solul acesteia. Vezi cazuri la mai toate televiziunile... -Nu sună cam dur? întreb cu timiditate. -Dur? se zbârlește Haralampy. Nu-i mai răspund: mă enervează individul ăsta cu direptățile
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
prizat, pe-atunci, povața lor. Dupe ce-am pus ce-am pus în paranteză Haiti să revin la cestiunea grea, Transtemporală pururi și obeză Cât să nu-ncape-n sapiența mea. De unde, Doamne, să invent o frână Pentru viteza timpului buiac? Când n-am nici sarbacana la-ndemână, Presupunând că-l sparie vreun fleac. Ori niscai stihuri să-mbârlig? anume: Lângă fiesta lor să îl amân Până-i răcnește trecerii prin lume Batâr să-mi smulgă panica din sân! Ca mâine
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o poză cu iacul, decu pată din cartea de zoologie. Asta îl inspira: Despre Yak, înfățișat în herbul Moldovei, a scris Dosoftei stihurile: „Capul cel de buăr a hiară vestită Sămneadză putere, țărâi nesmintită Pre câtu-i de mare hiara și buiacă Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă.“ La cruntul supliciu al lui Doja, cine credeți că se afla tupilat sub podium, primind pe frunte un strop din sângele martirului? Yakul, da, Yakul, care tocmai se pusese să învețe românește și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde umbli, pe unde întîrzii, să-mi fie frică de-un accident, să mă uit la tine cum dormi la trei dimineața...." "Să mă controlezi la trei dimineața, buiacă ce ești?" "... să-ți spăl cămășile, să..." "Spală-i ciorapii și cămășile lui Rusalin". "De ce lui Rusalin?" Pentru că meriți un tip fresher. îmi place cum pictează și, ca garnitură, e și îndrăgostit. Te descheie, te dezbracă frumos. Ai viețui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca o liră, În miezul nopții de Rusalii, sfântul, Doarme mama, oare mai respiră?... ACEST POEM Nu pentru laudă e scrisul meu, Cuvintele, mă bucur dacă-ți plac, De când îl scriu cu dragoste mereu Acest poem n-a fost nicicând buiac. La temelia lui, ca la o casă, Cu fiecare zi mai pun un vers, Când gura ta de secetă e arsă Lângă el să te-odihnești din mers Și să-l citești, așa precum respiri, Precum se uită gândul în
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
luptă fără armament.// Trimiși într-un război de mântuială,/ Ce n-avu sens să fie declanșat,/ Sângele nevărsat în Capitală/ La margine de Nistru s-a vărsat.// Frate Grigore, mi se face pară/ În suflet și mă ia un foc buiac,/ Pe când mureau băieții pentru țară,/ Țarii trăgeau la vodcă și coniac.// Și mai râdeau, și mai făceau și bancuri,/ Având de gardă câte-un ienicer,/ Când oase de copii trosneau sub tancuri,/ Când sângele striga până la cer!// Mi s-a
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
blestemat Că socotim frumoasă doar tristețea. Durerea unui neam de veci s-a strâns Și tescuită-ntreagă-n poezie În noapte ca Luceafăr s-a aprins Să ne vedem mâhnirea noastră vie. Ne freamătă necuntenul amar El din înalt peste-amăgiri buiece, Iar noi oftăm de-o viață în zadar Și chinul nu dorește să ne sece. Privirile le semănăm pe jos Cu-acordul supușeniei de spice Doar versul lui atât de dureros Mai poate ochii noștri să-i ridice. Dar cade
LUCEAFĂRUL DURERII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377677_a_379006]
-
lat. in-, ceea ce a dus la numeroși compuși: neadevăr, nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1953 s-a Înregistrat următoarea eroare de transcriere: Însă nu știu cum, totdeauna pare Că mintea bună fu cu sărăcia Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și ridicole” (Funeriu, 1995, p. 13), fiindcă Întregul context este interpretat din această perspectivă. Un
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care plugarul Bărăganului sau păstorul munților nici n-o bănuiește
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul din cei trei sunt eu, și eu mă aflu dincoace. Altul e badea Toma, om cărunt și cuviincios. Al treilea e Traian, băiat bun și buiac, fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de părere că
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
înainte de a răsări soarele... și minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de cel neroditor încă, spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
politică, forța financiară și dosarele securiste - și-a adunat energiile întru contra cararea optzecismului ca lider de piață, martelând fără greș orice amenința să se închege ca mișcare de anvergură. Așa, deci - adică mai bătrân cu o lacrimă după tinerețea buiacă -, avea să mă găsească boem răsucita resemnare a evocărilor înșirate ca mătăniile memoriei pe ața sufletului de Augustin Frățilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înțeles precis: "nefiindu el în fire, ce nebun". Pravilistul, în secolul al XVII-lea, îl definește astfel: Când nu-i omul în toată mintea, eșit din fire, nebun, ce va fi den afară den minte"38. Termenii cu înțeles similar buiac și, mai ales, bolund au avut circulație mai restrânsă în Moldova. Nebunia însă este deseori definită în textele vechi totdeauna cu același înțeles. Dimitrie Cantemir observă că "întunecare minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe urmă, pe țărmul pârâului descoperă drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
succintă caracterizare în absență: Angela (dulce): Orice ați spune, dragă, Mitică e teribil de simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul artei): Dar lasă-mă, domnule, că bine-i face! Umblă cu trăsura și pe urmă vine după aconturi la mine. Buiac (cu un ton amărui, care știe el ce spune): Sau stă toată ziua, rezemat la bară, la Capșa. Didi (se pricepe și ea): Și se leagă de femei! Buiac (a prins argumentul, cu degetul împunge în gol, către femei): Eh
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Umblă cu trăsura și pe urmă vine după aconturi la mine. Buiac (cu un ton amărui, care știe el ce spune): Sau stă toată ziua, rezemat la bară, la Capșa. Didi (se pricepe și ea): Și se leagă de femei! Buiac (a prins argumentul, cu degetul împunge în gol, către femei): Eh! Vezi! Jean (nu se lasă învins, cu una cu două): Domnule casier, dumneata n-ar trebui să spui asta... Când ți-a fost fetița bolnavă, Mitică ți-a ținut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un exemplu de manipulare, extras din Zodia Cancerului, unde Sadoveanu utilizează voit un demonstrativ ce poate fi interpretat anaforic: - Măria-ta, nebuniile mele au contenit de cînd Dumnezeu a apăsat asupra noastră mîna sa. Pentru ceea ce am săvîrșit cînd eram buiac și fără grijă, m-a judecat la Stanbul vizirul 1? și n-a socotit că trebuie să-mi ieie capul. Omenești greșale au fost, măria-ta. Dumnezeu 1? le iartă. E adevărat că oamenii cei proști nu sînt atît de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iunie 1969 în localitatea Berislăvești, județul Vâlcea, România, fiica lui Stoica Petre și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 4300 St. Valentin, Westbahnstr. 16, cu ultimul domiciliu din România, Sibiu, str. Henri Coandă, bl. 33, ap. 418, județul Sibiu. 40. Buiac Raluca Georgiana, născută la 5 decembrie 1978 în București, România, fiica lui Dumitru și Maria, cu domiciliul actual în Germania, Freiburgi. Br. Riedmattenstr. 13, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Crinul de Pădure nr. 2, bl. F2, ap. 39
HOTĂRÂRE nr. 338 din 8 iulie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118544_a_119873]