926 matches
-
piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber. Din volumul In hora mortis, în curs de apariție la Editura Călăuza, Deva
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
a descotorosit de aceste salamandre, de cum au dezertat, dumnealui se simte nou născut, convins că o aurorală epocă i se deschide înainte, mai cu seamă după ce dna Sanda Țăranu i s-a alăturat cu arme și umbrelă. Când încă un cârd de parlamentari de-ai săi se vor îndrepta hipnotic pe curbele fluidului magnetic al paradisului Puterii, curățenia va fi radicală, președintele P.R.M. va fi cu atât mai forte, mai pur și tot așa mai departe, până la a-și însuși, în
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
că ne merităm soarta. E uluitor că într-o țară al cărei întreg sistem de învățământ s-a bazat decenii în șir pe reproducerea mecanică a informațiilor, adică pe memorie, nimeni nu-și mai aduce aminte nimic. Și uite-așa, cârdurile de pro-pesedei care-au uitat în ce bucluc ne-au vârât și-n ’90, și-n ’92, și-n 2000 se pregătesc să ne-o mai facă o dată. Înțeleg și eu, creierul spălat cu detergenți se întreține, dar de ce trebuie
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
nu le pot, o clipă, ocoli, le voi purta ca floarea la ureche... Plecat din mine, mă voi regăsi pe piept cu-nsemnele a mii de leghe - urme lăsate-n vârste de copii... Cine vâslește Chem copilăria și parcă sperii un cârd de pești, cine vâslește spre mal de tulbură apa? Eu eram aici, nu acolo, eu trăiam într-o mătrăgună nu într-un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
fermecat, a trecut pe aici fluerând, lăsându-și urma copitelor de țap în nămolul bogat zis mai târziu Vlașca și Teleorman... La Luvru, urcând scara înaltă care îți taie respirația, tunelul, perspectiva... cea mai spectaculos expusă operă artistică din lume, cârdul de turiști japonezi cu gurile căscate pe sus se izbesc de mine cu putere, fără nici cel mai mic semn de scuză. Pun brutalitatea pe seama uluirii. Deși, un ins normal se înmoaie... Văd Victoria aproape a zecea oară. În orice
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-un lan de grâu binișor răsărit alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una de alta, cum făcea de obicei când vrea
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
spre mătură și a dat să iasă în curte, a și ieșit în lumina puțină de dinaintea nopții și n-a mai apucat să spună "marș, mă!", n-a mai spus nimic, curtea era pustie, doar culoarul rămăsese încă prin mijlocul cîrdului de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
zis: Vin și eu! Și s-a stabilit la Bistrița, ca profesor de liceu. îi fac o vizită. Eram la Gewerbeverein (Casa Poporului) la o bere, amândoi, când, la un moment dat, pe aleea din parcul de alături trece un cârd de eleve. Discret, îmi arată între ele pe Zoe, care - în ultima clasă de liceu - va deveni în scurtă vreme soția lui. La o ședință a corpului didactic, Mihadaș ia cuvântul și foarte pornit insultă un om politic din prezidiu
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
de loc, mai ales că noi ne mutaserăm de curând pe strada unde ei locuiau de zeci de ani Într-o armonie și Încredere reciprocă bine consolidate de-a lungul anilor. Nimeni n-ar fi dorit să-și „bage În cârd” cu noii veniți neștiindu-i cine sunt. După 1951 nu l-am mai văzut pe Eros; plecase cu părinții În Grecia și de acolo În America. După casele grecilor urma cea a familiei Butuc cu două fete foarte drăguțe si
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
În schimb Europa e un du-te vino: Ducele călătorește de la Roma la Berlin, Cancelarul de la Viena la Paris, Regentul de la Budapesta la Londra. Și viceversa. ș...ț 10 Mai. Marica pleacă devreme la invitația Veturiei - doamnele Grupului pregătesc un cârd de școlărițe să ducă flori la tribună lui Carol și lui Mihai; micul ex-rege își va lepăda, sper, pantalonii scurți în care anul trecut a fost prezentat lui George al V-lea. Scot bună parte din garderobă, așez piesele pe
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
începuse îmi pătrundea mărunt în minte, Luându-mi la vale jalea, gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
De altfel nu are nici o considerație pentru fruntașii zonei, începând cu țărănistul Chiroiu și sfârșind cu ciudatul de la conacul Sionilor, Mateiu Caragiale. Pe primul îl disprețuiește pentru primitivismul lui, pe celălalt pentru amatorismul cu care face agricultură, inclusiv pentru bietul cârd de curcani cu care vrea să concureze spița galică din marea lui crescătorie. Cunoscut și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut doar pentru performanțe cinegetice și pentru controlarea oamenilor
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
naționali", în care labele picioarelor, goale, groase, lăbărțate și de mult timp nespălate, probabil că de-abia au pătruns. Făptura planturoasă, cu părul vopsit roșu-morcoviu, dar cu aspect, totuși, uman și de femelă, se repede, răcnindu-și soprano furia, în cârdul ca de gazele al unor puștani de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
fi dezvăluire... și totuși, ceva rămîne mereu egal în tine și nu e nici loc, nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la smerenie, încît cîinele se-nfioră abia auzit... „nu-i
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
altele, negustorii cu marfa pe umeri sînt obligați "să fie curat îmbrăcați și să aibe atitudine cuviincioasă". Cu toate acestea fenomenul vînzării în semilegalitate continuă. Chiar dacă în centru strigătele se aud mai rar, sînt străzi ale Bucureștiului în care vezi cîrduri de curci mînate cu nuielușa, mici turme de miei cu cîinii și ciobanii aferenți, cărucioare și coșuri de tot felul. Nu se poate spune că oamenii care-și cîștigă pîinea bătînd străzile capitalei, nu au ceva eroic, în primul rînd
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
oamenii trăiesc mai mult în imaginație, în virtual, în ceea ce își închipuie ei că e propriul lor destin, că e literatura, că e realitate și așa mai departe. Asta mă interesează pe mine". "Ei șdormitorii, n.m., R.R.ț - pere efemere, cîrduri de banane cu monograme - / mă refuză din gunoiul unui sforăit/ balansează la Balaton, mormăie mormon/ se fleșcăiesc prin casă într-un vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece de statuie Suind în sânge și obrazul Mi se-nvechia pe foaia mută, Și dacă nu-mi suiam privirea Spre cer către un cârd de berze Care vâsleau atunci spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
afară"/ a șoptit o cîrtiță/ apoi s-a ascuns rapid/ în mușuroiul de lîngă zid// este atît de frumos afară// a oftat procurorul/ încît eu nu mai pot să trăiesc/ și s-a împușcat/ din "cinematograful republicii" a iești un cîrd de capre/ și după ce au mîncat toate afișele/ s-au urcat în tramvai/ chicotind// caprele erau atît de frumoase și de albe/ încît taxatoarea/ nu le-a mai perforat/ urechile/ era o zi însorită de toamnă/ și cînd am auzit
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
romanului este un tip original, pasionat de acrobațiile aeriene și de figura unui pilot de curse din anii 1930, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruș. Povestea evocată vorbește despre ordine și dezordine, despre conformism și disidență, despre cârdul care cârâie și solitarul care tace și zboară. Richard Bach: Pescărușul Jonathan Livingston. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 70 000 lei.
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
Portretul numelui, Om de povară) Într-un comentariu versificat, referitor la scrierilor sale, George Filip răspundea țipând în gura mare: „Nu-s George Filip, ăsta-i doar un nume, bătut cu fierul roșu, un stigmat, / să nu mă rup de cârdul meu prin lume, / Când pe idei mă vreau crucificat.” (De ce scriu, Și toamna vine) Ținuta lui, aparent sălbatică și deopotrivă dură, s-a imprimat poeziei ca ecoul unei păduri adânci. Exemplu: „Până-n măduva tăcerii / glasul doinei îmi străbate / rostogol din
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]