133 matches
-
Câțiva, din geantă, răspunseseră oarecum, ca și cum ei n-ar fi fost morți-morți, ci doar ar fi făcut-o până atunci pe morții. între timp, în apropiere, pescarii de la punctul piscicol își întinseseră năvoadele verzi, știa cât de putrede și de cârpite sunt, trecuse pe la ei odată. , Chefalii ăștia, domnule, mai explica maiorul, au tactica lor și sunt de un curaj nebun-nebun. Mărșăluiesc, mărșăluiesc cu săptămânile, cu lunile, ca niște proiectile trase și care, când e să cază, fiindcă orice cade la
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
de ieri// vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă/ peste geografia orașului ignobilă// vii sînt numai viitorii sinucigași singurii/ ce-și știu să-și prețuiască destinul// viu în această noapte este preotul/ chemat să rostească îndemnuri cîrpite/ la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se trântește, îți sărut genunchii cârpiți, lume! Soarele însă, tot urcând bucuros și-a scos limba, acoperind pământul cu balele lui albe. E rece și zgomotos, sus, pe case. În fond, nu-i chiar atât de groaznic dacă nu privești norii rostogolindu-se disperați în îndepărtare
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze în zarea zărilor: "Un vis cîrpit nu mai e un vis. Trebuia să plec. Însă unde în această Turcie absolutistă? Și fără un ban! Și singur, îngrozitor de singur de data asta!". Însă era, enormitate, înlănțuit în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu Musa, alături de Sara al
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
fost urmate de împliniri slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
a vă scrie aceste lucruri (da, știu, scrisul nu e muncă, trebuia să-mi găsesc o meserie mai de Doamne ajută ). Dar mai bine să vă povestesc puțin drumurile mele de azi. Va să zică, imediat ce am ieșit din bloc, cu ochii cârpiți și căciula îndesată pe frunte (ca să nu mă recunoască vreun paparazzo! ), am dat cu ochii de o priveliște uluitoare: blocul de vizavi. Și ce scria, discret, finuț, cu cărămiziu, pe un colț de zid? “Privește soarele și ascultă păsările!”. Hmm
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
că românii și ungurii nu se mai măcelăresc după scenariul securistic din 1990 - anunță indubitabil amurgul unei epoci. În schimb, populismul pomanagist pare să-și fi descoperit câțiva profeți redutabili. Becali a fost, o vreme, Cucuze-lul acestei noi mistici a cârpiților în fund. Descoperin-du-l pe Dumnezeu, patronul Stelei și-a cam cusut buzunarele, navetând, în schimb, între metafizică și crampoane. Geoană și-a dat seama că, în acest context, "primarul care este" poate fi un argument "hard" în lupta disperată pentru
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta ca un lait motiv pe tot parcursul expresiilor sale de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
senzația vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de vedere biologic. Ca să mă asigur, mi-am trecut mâinile peste față. Nu, n-aveam nici o rană, doar cruste și ochii cârpiți. Dezvelindu-mă, am Închis ochii din nou. Soarele de dimineață strălucea doar de câteva ore, și totuși, dogorea destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
co'tează ca argument în re'ațiile inter'ațio'ale. Noua po'itică n-are ne'oie de is'orie". Good boy! Ia bomboana, băiețaș. Nu "cu picătura" trebuie administrată istoria, ci tom după tom, intracerebral. Medicament împotriva variilor propagande, cîrpite, cîrpăcite cu minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un croitor bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta erotică a lui? Trebuiau mai puține cuvinte. Rusalin, distantul, reticentul, taciturnul, vorbea cînd avea ceva de spus. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum e: uneori nimeni nu e singur pe lume. Văd în depărtare un cort uriaș. Mă străduiesc, ore în șir, și ajung la marginea lui. Era chiar mai mare, mult mai mare decât cel al circului Globus; și mai puțin cârpit, deși avea și acesta păcatele lui de vechitură. Lângă cort, salvarea mea: sub niște palmieri, un izvor de apă curat ca lacrima. Mă arunc, atât cât am putut, către speranța mea de viață. Deschid gura să beau, dar dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
două sau trei etaje pe brâie de piatră de râu. La noi, mai degrabă se folosește lutul ars. În al doilea rând, nimeni nu-ți dă aprobarea să-ți ridici o construcție ca aceasta te miri unde. Toată povestea pare cârpită cu ață albă. Probabil că toți cei ce o susțin nu sunt decât niște bolnavi care nu s-au vindecat de tot și nici nu-și țin gura. Dar cei mai mulți oameni din sat nu fac asemenea imprudențe, nu povestesc nimic
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
vîrf. Neverosimilă ca tot. Sîntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent. Mecanismele sînt din 1900, toamna. Vedem țesătura metalică a schelelor, un perete alb, înspre grădină, peticit, cîrpit, revopsit la infinit. Începe reprezentația. Se joacă și în așa- zisele culise. Actorii ,amatori", stîngaci dau buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
declar cu mâna pe inimă, fără să exagerez absolut deloc, că mi-a schimbat viața. În mult mai bine. Nu aveți idee ce înseamnă să te duci, dimineața, la sală, cu o dispoziție extrem de somnoroasă și de moale, cu ochii cârpiți și o supărare de zile mari pe nenorocitul care-a inventat noțiunile de “muncă” și de “ridicare din pat mai devreme de ora 10″, și să pleci de-acolo cu un tonus beton și cu o mare poftă de a
Pledoarie pentru Sport şi premii în abonamente la sală by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18728_a_20053]
-
gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine Mă rog să le port doar cum se cuvine! Nădejdea cârpită, toată din bucăți, O păzesc mai strajnic au venit și hoți, Caldela-i aprinsă torn și utdelemn, La iubire totuși, pe toți vă îndemn! Lacrima iubirii, flori de lăcrămioare, Iarna sub zăpezi, lutul rău mă doare... Dar în primăvară muguri cresc
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Cerul din ferestră, gândul îl mai știeUneori mă scriu într-o poezie...Sarea din cuvinte parcă e amarăA început curând timpul să mă doară,Gerul a săpat răni adânci în mineMă rog să le port doar cum se cuvine! Nădejdea cârpită, toată din bucăți,O păzesc mai strajnic au venit și hoți,Caldela-i aprinsă torn și utdelemn,La iubire totuși, pe toți vă îndemn!Lacrima iubirii, flori de lăcrămioare,Iarna sub zăpezi, lutul rău mă doare...Dar în primăvară muguri cresc
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
fi trebuit să fie. Elementele de caroserie înlocuite aveau o cu totul altă culoare decât cea a mașinii, fiind de o nuanță vizibil mai deschisă. În interiorul portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roții de rezervă, fuseseră pur și simplu cârpite ici și colo, cu niște petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. Toba de eșapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]