352 matches
-
distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai român
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de activiști politici au acaparat locuri-cheie în societatea românească, comportându-se cu o inimaginabilă lipsă de decență, parcă-mi vine să le spun ceea ce-ar merita: Vade retro! Din problemă individuală
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
lor. Nu e departe ziua cînd va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de a fi publicate sau difuzate în emisiuni de radio și televiziune. Evident, doar la acele posturi care convin și care cîrtesc cu măsură, atîta cît să mimeze democrația. Ziariștii profesioniști se delimitează de amatori, de cei mulți, este adevărat, care cred că scandalul înseamnă succes. Că intratul cu bocancii plini de noroi în viața cuiva înseamnă să faci jurnalism. Atacul legilor
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
în cea mai bună dintre lumile posibile, fie și o singură viață. Și, cine știe, un asemenea fast moment de chiverniseală trăim astăzi pe netedul pământ al patriei, fără să ne dăm, cei mai mulți seama, nu puțini otrăviți de propriile umori, cârtind la tot pasul, făcând din orice fleac un prilej de nemulțumire, răbufnire, răfuială, dacă nu de blasfemie de-a dreptul. Cine, însă, ar putea nega că, în al treilea an de sporire a P.I.B.-ului, într-o Europă stagnantă economic
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
Cristian Teodorescu Prin ’87, ’88, purtam discuții lungi cu Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
proastă, evident, mai comodă. Cum se întâmplă acum cu intrarea în Evropa... Cum ne cunoaștem fiecare unul pe altul și cu toții laolaltă, pe toți, cu siguranță că, în momentul în care vom da iarăși de greu, - și vom da! - vom cârti, ne vom văita din nou, ca de obicei, cântând să se deștepte românul acela din somnul lui cel de moarte; când el este de fapt gata deștept... deștept tun, putem zice, chiar șmecher! încă din ziua în care Remus și
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
cap. 86, în „Filocalia...”, vol. VI, p. 220. footnote>. De păcat ne curățim fie prin osteneli de voie, fie prin necazuri fără de voie<footnote Ibidem, suta a doua, cap. 9, p. 230 footnote>, în cazul celor din urmă, atunci când nu cârtim înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ne curățim prin osteneli de bunăvoie, ne vin cele fără de voie, acestea fiind absolut necesare pentru purificarea noastră. „Dacă tot păcatul se face de dragul plăcerii spune Sfântul Maxim Mărturisitorul desființarea lui se face prin reaua
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
acționari incompetenți. Pe de altă parte, tot statul e și cu joarda (pardon, arsenalul,) cu care s-a înzes trat (chiar cu voia noastră), arsenal (mijloc și scop) cu care ne plesnește tam-nesam, și pe ascuns, și la vedere, dacă cârtim în front. Ce... drepturile omului? Ce libertate în a gândi și a te exprima liber? (Cu excepția bălmăjitului la cer și la orătăniile pământului, într-un pustiu în care poți chiar urla dacă te țin plămânii). Ce drept la proprietate sau
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
cinci guri. Pleca dimineața la lucru, la niște sere de legume, și venea seara, frântă de oboseală. Copiii se gospodăreau cum puteau, de cele mai multe ori adormeau flămânzi, pâinea nu ajungea, hăinuțe noi primeau doar de Paști și Crăciun. Dar nu cârteau, știau că mama lor atât putea să le ofere. La 12 ani, Valentin lucra ca un om matur, tăia lemne prin cartierul Mehala, săpa prin grădinile celor înstăriți, căra apă, făcea curat prin curți și multe altele. În paralel, se
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
rămâne pe loc), care se comportă de o asemenea manieră tocmai pentru că nu are curajul să înfrunte. Pe cine? Ce? Autoritatea, desigur, care îi impune - deși tocmai asta n-ai zice - același respect ca pe vremuri; valorile consacrate împotriva cărora cârtește (în loc să fie). Grobianul român, colocatarul nostru de etaj dintr-o specie care a luat în ultima vreme o extraordinară amploare, mânjește cu noroiul din suflet gura revoltei. Dar nu pentru că e vulgar, ci din inautenticitate. El nu schimbă nimic, are
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Cine se obligă să ia în spinare un azil de bătrâni mare cât Cehia, Slovenia, Croația sau Serbia? Ce filantrop atins de nebunie s-ar angaja la hrănirea gratuită a câtorva milioane de oameni care nu produc nimic, dar care cârtesc din greu și votează aberant? Pe scara blocului în care locuiesc există cincisprezece apartamente. Lista cu cheltuielile de întreținere îmi arată că suntem treizeci și patru de locatari. Dintre aceștia, muncesc șase. Adică sub optsprezece la sută. S-ar putea ca la
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
dicționar al limbii române, început de Hasdeu, marea enciclopedie a României, o nouă istorie a României, o istorie a literaturii române "integrală, modernă"). Bine că nu li se reproșează degradarea CFR sau scumpirea alimentelor! Să nu fim însă prea surprinși. Cîrtind împotriva metaforei, a stilului, a mitului (mai nou împotriva... povestirii, aprobînd mirarea d-lui Sorin Antohi că "la noi s-au făcut povestiri după o carte a lui Hegel", că filonul dezamăgitor al culturii noastre ar fi setea de-a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
a pus-o la dispoziție prietenul Liviu Papuc de la Biblioteca Centrală "M. Eminescu"; între ele, des citați N. Spătaru Milescu, dar și contemporanul Cornel Ungureanu, precum și cărți de istorie a culturii chineze. Călătorul ieșean nu se entuziasmează dar nici nu cîrtește; constată, descrie, face comparații și dacă descoperă "modele" ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
ușor să o apuce. Îngenunchie să ceară milă lui Dumnezeu Preasfântul, Să-l ierte pentru răzvrătire! Și preamărind Cuvântul, Ținându-și crucea strâns la piept, cânta o melodie: Slăvit să fie Domnul meu, acum și-n veșnicie! Morala: Prieten, nu cârti de ce-ți stă pe cărare, Poate când dai de greu, te plângi, îți spui că-i crucea mare, Dar nu uita, Isus Cristos a acceptat să moară, Doar gându-acesta-ar trebui pe tine să te doară. Povara crucii Lui a
CRUCEA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382287_a_383616]
-
semnându-l Giuseppe Carimandrei. E un text în genul recenziilor și cronicilor scrise de Marcel Proust despre propriile scrieri și apărute în presă sub diverse pseudonime... Cum e vorba de doi clasici ai secolului XX, cei care ar îndrăzni să "cârtească" și-ar pierde timpul. Limitându-mă la poetul din Trieste, precizez că imaginea pe care o dă el despre propria creație este cumpătată, perfect asemănătoare cu cea pe care istoria literară o va și păstra despre el. Saba nu își
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească, frânt în jug,/ Fără ca să fie-n târguri spânzurat ori pus pe rug,/ Totuși, fiindcă trebuința de-a cârti e omenească,/ Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rostească./ Strecurată-ntre durere, lege și fărădelege,/ Pilda fiecare după mintea lui o înțelege,/ Încât, mai întortocheată în urzeala ei oleacă,/ Nu mai ațâța stăpânul și-ncepea și lui să-i
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala cîrtește cu "prietenul intim" (eufemismele lui Caragiale...) chir Mihale, cum că n-au, ca luptători ai poporului suveran, și-un chiup de unt-de-lemn, și "cîteva lezi de lemui". Portretul lui Rosetti va fi neliniștit, probabil, spiritele vremii. E portretul unui romantic
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
de duminică. Care dau bine la teve, dar sunt puerile atunci când le scoți într-un alt public decât cel care te adulează. Uite, ca să dau un mic exemplu de prostioare cu pretenții: spre a lua ochii și celor ce-ar cârti vizavi de cultura sa, Mihaela Rădulescu pune, la un articolaș, un motto din Rainer Maria Rilke. Atâta doar că-l pune în limba engleză. Cu toată sfiiciunea, îi atrag atenția că Rainer Maria Rilke nu este femeie, nu a scris
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
scriitor, că Bu zăul e fruntaș În cultura socialistă și numai tovarășul Birică Îl poate ajuta... E meritul tovarășului Birică că Vasile Moare va fi un scriitor de care tovarășul Nicolae Ceaușescu să fie mândru. Și așa scriitorii de la București cârtesc și pun bețe-n roate partidului... Înțelegi? — Hmm... — Înțelegi sau nu? Lasă cireșele, dă-le naibii, spiritul poporului român e mai important, el va duce mai departe idealurile partidului... — Du te-n mă-ta cu spiritul tău cu tot. — Vreau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aparențe, necesitate sau nevinovăție, mă supăr pe cei care nu mă respectă, pe care-i consider drept niște nepricepuți care nu știu să prețuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, iar înfrângerile în întreprinderile mele le socot jignitoare pentru mine; cârtesc și mă bucur de nenorocirile vrăjmașilor mei. Chiar dacă îmi dau silința spre ceva bun, am drept scop lauda, sau folosul meu duhovnicesc, sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în fața căruia săvârșesc
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vei mai apuca, iar căreia nepoții îi vor achita scadențele - cea de acum e de vreo douăzeci de miliarde de euro. Vei fi, ca și până acum, un vechi reacționar, eternul nemulțumit care făcea zâmbre și pe vremea lui Ceaușescu, cârtind că nu se găsește una și alta, pe când Casa Poporului creștea, cat cu cat. De pe banca din parcul cu jedou - un dar al lui Vanghele - vei vorbi de la obositul dumitale mobil, în loc să combați bărbătește luând, la prețul de un leu
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
de miei, viței, purcei și pui de găină (alimentația noastră nu mai este la fel de restrictivă ca aceea din Orientul Apropiat al Bibliei) - ne punem pe critică mai ceva decît fiul cel credincios. Generozitatea tatălui nu ne învață nimic. Preferăm să cîrtim, să mîrîim, să înjurăm, să ne vărsăm focul pe frații noștri risipitori întorși acasă. E o dovadă de răutate și de prostie. Nu ne spune nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]