1,128 matches
-
fiara între dinții ei mari mesteca umbră și viclenie grozavă - și - în clipa de primejdie cea mai fierbinte am izbit-o fulgerător pe mama cu pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un rug ardeam, de rușine căință./ Ce gust, ce culoare a avut mîna aceea cum lovise în hotarul ciudat" (Scufița Roșie). Sau: "E o răscruce unde îți iese în cale Spînul, băbuța prefăcută, Piticul cel Rău. O răscruce unde ți-a ieșit în cale spaima cea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, Traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, 573 pp. 23. „Despre mărginita putere a diavolului. Despre căință. Despre necazuri și biruirea tristeții”, Traducere de Pr.Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, 255 p. 24. „Omilii la Postul Mare”, Versiune românească îmbunătățită, pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon de hotare vânt din pustie și fir de nisip în găvanele goale în casele părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă-ți mirarea aici unde arborii-și
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
poate încă activ, nu e un Iuda decât pe jumătate, deci nu e paradigma împlinită complet. A se considera și impenitența celor din jur, paralizați de acest jumătate-Iuda, încurajând astfel clonarea lui. Această alteritate imperfectă comite răul pentru rău, fără căință, și astfel se excomunică din categoria necesității. Paradigma completă, rară, ține de necesitate, iar partea imperfectă, modernă, prin frecvență meschină, ține de contingent. De ce și unde se întrerupe linia de profil întreg spre a se ajunge la un Iuda modern
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
de conștiință. înainte de a-i imputa alții greșeala, Iuda se face singur răspunzător. Se detestă pe sine și se autonimicește, poate și de teama sau orgoliul de a nu fi pedepsit pentru moartea celui crucificat, blasfemiator, între doi tâlhari. Prin căință, Iuda se ridică deasupra actului abominabil, se înfruntă pe sine însuși. E ca o iluminare. în fond, conștiința ca "sinteză creatoare" l-a salvat pe Iuda. Astfel, printr-un efort de luciditate, el se creează pe sine, dramatic, drept model
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
iluminare. în fond, conștiința ca "sinteză creatoare" l-a salvat pe Iuda. Astfel, printr-un efort de luciditate, el se creează pe sine, dramatic, drept model de slăbiciune corectată de puterea de a se căi într-o formă radicală. Fără căință, el ar fi fost un vânzător oarecare. Ca milioanele anonime de trădători, pierdute în istorie, s-ar fi bucurat de favoruri și de înmulțirea arginților primiți drept răsplată. El întoarnă răsplata fără să știe că vânzarea a fost primul pas
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
doctrină, să mediteze la pericolul mutilării propriei conștiințe. E un semnal de alarmă. Iuda al lui Papini vinde, dar nu se sinucide, deci se abate de la legenda biblică din Evanghelia după Matei (XXVI și XXVII, 3-6), singura care istorisește și căința prin autosuprimare. Discursul scriitorului avea o altă țintă morală, se adresa omului modern apt numai pentru trădare. în schimb, de la Luca (XXII, 3) Papini și-a extras ispititorul ("Dar a intrat satana în Iuda..."), spre a-l folosi ca instrument
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
nu era Iuda, nu numai că e egoist și plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
prietenului ori a discipolului. Se apără în fața suspiciunii, e vădit mirat și poate poza chiar în victimă impulsivă, supraveghindu-și atent conduita și vorbele. Toate disimulările îi acuză slăbiciunea ce nu se vrea nicicum răscumpărată printr-un act oarecare de căință, ceea ce ar atenua eșecul total în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
mirat și poate poza chiar în victimă impulsivă, supraveghindu-și atent conduita și vorbele. Toate disimulările îi acuză slăbiciunea ce nu se vrea nicicum răscumpărată printr-un act oarecare de căință, ceea ce ar atenua eșecul total în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a dizolvat, cum se vede, în apele tulburi ale mentalității "omului
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
reflecția lucidă asupra anumitor întâmplări din calendarul recent este cel al Slavenkăi Drakuli despre Transformarea Bilianei Plavsi. Mai radicală decât bărbații în privința atrocităților, în anii '90, fosta președintă a republicii Srbska se dovedește acum mai radicală decât ei și în căință. Meritul eseistei constă în relativizarea perspectivei asupra unui personaj pe care am fi tentați să îl privim sub un singur aspect. În privința eseurilor cu caracter predominant estetic (ca și în cazul "bibliotecii" pe care ne-o propune acest număr din
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva răzvrătită/ prin pierzania umbrei” (Strigarea). Mai curînd decît eliberarea din vasalitatea umbrelor, poetul experimentează o “schismă”, o erezie, pe care îngerul nu e în stare a o spulbera: “norul schismatic/ izbucnind dintr-o rană a raiului
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
intelectualii români să aibă o reacție spontană după apariția cărții. Pentru a preveni această situație, am scris pe coperta a patra: «Nu-mi este străină intenția de a relansa o dezbatere asupra analizei critice a tradiției, a trecutului, a memoriei, căinței și iertării și după aceea a uitării.» Dezbaterea n-a avut loc și s-au scris puține articole, printre care H.-R. Patapievici, Alex. Ștefănescu... am primit mai multe scrisori și mesaje prin e-mail. În schimb, la Paris, am fost
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Și altă însemnare la fel de inconformistă: „Sinodul a sugerat să fie readus fostul patriarh demisionar. Jocul era făcut, strategia realizată și reinstaurarea asigurată. Părintele Galeriu a mai fost întrebat de ce patriarhul Teoctist nu și-a cerut iertare și nu a cunoscut căința pentru toate greșelile comise anterior și pentru supunerea în fața unei puteri criminale. Răspuns: «Un patriarh nu-și cere iertare decît în fața lui Dumnezeu». Abilitatea unui demagog în sutană m-a făcut să părăsesc sala“. După care Bujor Nedelcovici se întreabă
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
preschimbe în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă, din cușmă. 2. Lumina care stă peste cel ce se roagă
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă, din cușmă. 2. Lumina care stă peste cel ce se roagă vine din Psalmi, din ieslea de la Betleem
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă, din cușmă. 2. Lumina care stă peste cel ce se roagă vine din Psalmi, din ieslea de la Betleem, din
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
să te spun pedeapsă amară? T: Sunt un buștean plutind pe fluviul destinului am toate inscripțiile morții și toate gloriile necesare unui înfrânt cineva credea că este rege peste toți morții - eu nici asupră-mi dușman îmi sunt în mărăcinii căinței fața mea nu va mai cunoaște niciodată râsul voi fi o mică însemnătate în condica cerului. N: Gura mea încă nu are verbe și nici nu va glăsui vreodată noblețea cuvintelor eu glăsuiesc doar prin umbrele lor viitoare. Eu am
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]