93 matches
-
bucată de vreme ea locuiește singură, dar de fiecare dată când aflu vești despre ea sunt neliniștit. Nu știu de ce, gândul la copiii mei mi-a provocat totdeauna un sentiment de remușcare. Aflu astfel că Sibylle execută un număr cu caimani într-o boîte din Place Clichy; treaba asta mi s-a părut atât de urâtă, încât nu i-am mai cerut alte amănunte. Știam că lucra în localuri de noapte, dar că se produce în public cu un crocodil mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať/ mi-a susurat în miresmele serii/ Ťsă nu te temi de mine, nici de malarie/ nici de caimanii și peștii piranha/ din Orinocco,/ nici de miriștea de porumb care înțeapă picioarele goale/ în sezonul uscatť/. ŤDe toate astea nu mă tem/ ...dar mi-e frică de prea multe fructe/ care mi-ar putea cauza/ un leșin diabeticť./ În
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
de nume figurează aproximativ 40 ale unor personalități politice și miliardari americani, elvețieni, germani și britanici, cel puțin trei instituții financiare, documentele referindu-se la perioada 1990-2009, conform aceleiași surse. Miercuri, Elmer, care a condus filiala Julius Baer în insulele Caiman, urmează să compară în fața unui tribunal din Zurich, pentru a răspunde la acuzațiile de încălcare a secretului bancar, după ce în 2007 a transmis deja WikiLeaks numele unor clienți. Potrivit presei elvețiene, ar putea fi angajate procese pentru evaziune fiscală împotriva
Un fost bancher elveţian va transmite date bancare către WikiLeaks () [Corola-journal/Journalistic/61380_a_62705]
-
mi se pare anost: „Se spune că în mijlocul ei se află un copac cu poame de aur, de trunchiul căruia era legată o luntre care, în fiecare zi de 2 noiembrie, Ziua Morților, plutește singură până la țărmul celălalt, păzită de caimani albi și de șerpi cu clopoței de aur...” Am să reiau Toamna patriarhului (veacul de singurătate nu-l văd prin casă), să-mi dau seama cum imaginează el. Un prieten literat îi spune lui Márquez: „Credibilitatea, dragă maestre, depinde mult
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
făcea și se-ntâmpla că Vasilică iar pleca, În mult abrupții munții Anzi Să lupte el cu unii granzi Ai dulcei, albei cocaine Aduse greu din sudul Chinei, De unde vine și chinina Care ne umflă nouă splina, Că vânătoarea de caimani n-aduce prea mulți gologani, așa credea bravul Vasile pierzând din dragoste trei kile, în viața asta ca o oază te mulțumești chiar cu o frază scăpată-n apogeu erotic de-un cavaler fost vizi-gotic. Din ce se naște arta
VASILE TREI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347315_a_348644]
-
mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tine, dar asta - o știa - nu era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se întoarse la mlaștină. Luă din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi, peste calm și furtuni, stăpân peste soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai puțin de douăzeci de metri, citea la umbra unui arbore înalt de capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche la seje; de la pijiguao la manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului, caimani și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de neînțeles cum era „Sălbaticul“ pentru Alfa-Plus, Delta-Minus sau Epsilon ai lui Huxley. Cum poate prefera cineva căldura și țânțarii, în locul aerului condiționat și al insecticidelor? Cui îi poate trece prin cap să trăiască la marginea unei mlaștini năpădite de caimani și de pirania? Cum e posibil să-ți petreci zilele și săptămânile privind aceiași copaci și aceleași flori asemănătoare, fără să vezi un singur program de televiziune, fără să profiți de ultima reclamă pentru praf de curățat sau fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă să măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul și să spere că animalul nu va pleca. Noaptea era mai întunecată ca oricând. Închise ochii și încercă să-și amintească distanța dintre ochii caimanului. Nu avusese timp să o calculeze, dar, chiar și așa, hotărî că prada merita osteneala într-atât, încât dacă greșise cu mult, el va fi acela care va deveni pradă. Puțin câte puțin începu să zărească din nou profilul caiacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aplecându-și trupul cu mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu atunci obositoarea sarcină de a jupui animalele și petrecu așa toată dimineața. Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus și îl dureau toate oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu el. Rarele conversații pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]