746 matches
-
termenul a fost depășit: nu-mi ajung nici 35! D.Av. Condiția ta..., condiția creatorului, a artistului în zilele noastre? Condiția muzicianului performer? Al.T. Nu mai e ca pe vremuri, ca în secolul XVIII sau XIX, când te suiai în caleașcă, când călătoreai zece zile până la următorul loc al concertului. D.Av. Circuli mult pe diferite continente. Care este percepția publicului, ce cere acesta, ce cer impresarii în Orientul îndepărtat, în Japonia, în Coreea, față de Europa, față de continentul nord-american sau față de America de Sud
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
pe armele lor, - nucleare - câte un cuvânt șugubăț... de pildă Zburdalnica, aluzie la racheta căutătoare de ținte pe terenul inamic, și altele, Cocoșul, Găinușa... Pavajul curții interioare a Domului poartă încă pe lespezile lui tocite urmele, zgârieturile pricinuite de șinele caleștilor, de roțile tunurilor trase de câte cinci perechi de cai, de potcoavele acestora opintindu-se în hamuri... Câtă măreție defunctă!... De la Ludovic al XIV-lea și până la Napoleon întâiul să fi fost cultivată în asemenea hal o glorie atât de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
dublă imagine, între sublim și odios, între înger al dreptății și... vampir! Între a fi iubit sau temut, el a întâmpinat opțiunea lui Machiavelli. Dacă se înșela sau nu pe sine, nu știm. Nu a fost cazul altora. Când, în caleașca de stații lungi, țarina Ecaterina (cea Mare!) gonea furtunos prin ceea ce, cu ifose, numea Taurida, descurcărețul Potiomkin îi arăta sate și orășele, viu colorate și pestriț populate de toate semințiile imperiului, al căror unic cusur era că toate casele de-
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central al grobianismului, cît și într-un fel de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
de dragoste părintească și cea a fiului aproape renegat) are destule momente savuros consemnate sau pur și simplu expresiv alăturate. Caragiale-tatăl: "... joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceia de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar, ieșit la plimbare, Mateiu: "... seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid... orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări. Străzile mișunau de lume... închipuirea mă
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
luat prizonieri o mână de comuniști reformați, epuizați de așteptare, dar ahtiați după putere ca-n prima zi a vieții lor staliniste. Le-au pus hățurile în mână, i-au urcat pe capră, însă n-au catadicsit să atașeze și caleașca. Aceasta, împinsă în porumbiște, a fost lăsată pe seama echipelor specializate în devastarea sistematică: în patru-cinci ani, n-au mai rămas din biata căruță economică decât niscaiva cuie ruginite ( acelea pe care le invoca într-un discurs memorabil Petrică Roman.) Simultan
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
pur estet: „Ții minte orășelul acela de munte/ Cu ganguri subțiri și prepelicari lătrînd de-ncîntare?/ Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte/ Cînd, pajiști scoțînd din corsaj, către-amurg, ieșeau la plimbare.// Călătoream (ți-amintești?) în cea mai frumoasă caleașcă/ C-un fluture miop, între noi, privind fericit înainte./ Eram pe atunci detectivul tău trist și cuminte/ Care-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
unei butelii de aragaz echivala isprăvile lui {tefan cel Mare și Mihai Viteazul. Ca și în trecut, Adrian Păunescu inventează false ținte, întreținând o atmosferă de iluzorii primejdii și mortale boli, și doar simpla sa pogorâre la locul dezastrului, din caleașca supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
furnizat” de trompeta Zajcearului? Nu, domnule Tîlvar! Rapoartele în care figurile centrale sunt cicadele de la Kladovo, Brestovăț, și de punde or mai zumzăi ele, falsifică cruda realitate despre condiția românilor. Cele câteva firave voci care sunt monitorizate și ale căror calești sunt unse cu praf de tobă și leișori din bugetul statului român, sunt niște parveniți, niște șmecherași pe care i-ați făcut slujbași ai României, nu ,,ambasadori” și care vă înșală manifestând, chipurile, preocupări pentru soarta românilor. Toate acestea, contracost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
de sticlă Ce-ți amintește că ai fost și înger, Tu cumperi murături; nimic nu strică Să ai și-n pătlăgele moi răsfrîngeri Și să plutești, iluminat, în moarea Spumoasă ce-nconjoară miezuri fleașcă De dulci harbuji porniți ca o caleașcă Spre Cerul Gurii; să le pipăi floarea Cîrcelului cu limba-mpătimită De-atîtea bunătăți descrise-n taină În biblia ascunsă-n simpla-ți haină, Cînd rage lung tristețea ca o vită Dusă-n ocol de Dumnezeu, la muls, Dintr-un nestăpînit și
Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7680_a_9005]
-
atât de strălucitor, încât soarele hotărî să se stingă brusc o secundă în cinstea evenimentului... Veți crede că e un basm... Parol, așa a fost! Nășică fiind Rița, în fruntea alaiului, tronând pe un bănuț de aur depus într-o caleașcă minusculă scobită într-un diamant. (Pe de departe, după Charles Perrault)
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
în libertate, și o să rămîi de plăcere la Poarta Albă!" (id. 62). Chiar dacă pare un eufemism ironic, mandatul deținuților provine mai curînd din sensul juridic-administrativ al termenului ("ordin scris oficial"), frecvent în sintagme ca mandat de arestare, mandat de aducere. Caleașca - definită în aceleași dicționare (DALR și DAEF) ca un instrument format de obicei dintr-o sfoară, o greutate și o pungă, prin care deținuții trimit, prin vizetă sau pe fereastră, mesaje sau obiecte este însă un exemplu de transfer metaforic
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
care deținuții trimit, prin vizetă sau pe fereastră, mesaje sau obiecte este însă un exemplu de transfer metaforic, pe baza semnificației de ,mijloc de transport"; prezența cuvîntului este destul de mare în text: ,între ferestre, Ťpe caleașcăť"; , Tot la geam e caleașca, mai cînd pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară" (p. 32). Mi se pare foarte interesant faptul că Viețașii de pe Rahova confirmă extinderea prepoziției pe în limbajul argotic; exemplele sînt numeroase: pe Rahova
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri. Ajung la timp pe Pod, mă postez în fața Casei Grecianu. Curând caii încep să pășească în covorul de nisip care-i împiedică să alunece pe caldarâm. Atacă defilarea primarul Donescu în caleașcă firetuită, cu frac și joben. Îl urmează sumedenie de uniforme strălucitoare. În privința asta Carol dă dovadă de inspirație și novațiune - două lucruri ce-au lipsit cu desăvârșire moșilor săi suabi, eminamente pasivi. După trupele cavaleriei și infanteriei, apare principele Nicolae
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
leu cum acrul în dulce Cum în rânjet adie mila cum lemnul picură lemn cum ungherele își alăptează nevrozele Cum bate pendula deși timp nu e cum de la florărie te cumpăr pe tine Cum fluturii bat covoarele raiului Cum o caleașcă aurită străbate la trap Pădurea mea de mucegai Ai văzut n-ai văzut a trecut ai pierdut... Omul meu Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră ușoară ca ceaiul pe toate argintăriile fie sfeșnic fie copită
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de veseli nuntași ce dispare în ceață. Gloria zilei O, Maică Sfântă a leilor aș fi scos un urlet de sălbatic din gâtlejul îndesat cu reclame publicitare Doamnelor domnilor seara era năpădită de bubele stelelor să mori acum e
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș și coraliu. Și
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
cruda lor corespondență/ Aveau cea mai naivă diligență!// Ei își tăiau cu zimții de la timbre/ Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,// Poștași înflăcărați puneau ștampile,/ Cântând din corn, pe sacii cu pistile,// Plicuri adânci pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]