103 matches
-
Saxoniei Inferioare s-au așezat în Košice, trăind împreună cu populația locală de origine slavă. Împreună au construit un oraș protejat de ziduri fortificate și au dezvoltat meșteșugurile, negustorii organizându-se în bresle. Peste el au trecut atât luteranii, cât și calviniștii. Încă de prin anii 1800, s-au construit calea ferată, telegraful, canalizarea, rețeaua de apă potabilă și rețelele de gaze. Până la sfârșitul Primului Răboi Mondial, Slovacia a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La sfârșitul anului 1918, Košice a aderat la
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445256416.html [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Saxoniei Inferioare s-au așezat în Košice, trăind împreună cu populația locală de origine slavă. Împreună au construit un oraș protejat de ziduri fortificate și au dezvoltat meșteșugurile, negustorii organizându-se în bresle. Peste el au trecut atât luteranii, cât și calviniștii. Încă de prin anii 1800, s-au construit calea ferată, telegraful, canalizarea, rețeaua de apă potabilă și rețelele de gaze. Până la sfârșitul Primului Răboi Mondial, Slovacia a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La sfârșitul anului 1918, Košice a aderat la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423229925.html [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Saxoniei Inferioare s-au așezat în Košice, trăind împreună cu populația locală de origine slavă. Împreună au construit un oraș protejat de ziduri fortificate și au dezvoltat meșteșugurile, negustorii organizându-se în bresle. Peste el au trecut atât luteranii, cât și calviniștii. Încă de prin anii 1800, s-au construit calea ferată, telegraful, canalizarea, rețeaua de apă potabilă și rețelele de gaze. Până la sfârșitul Primului Răboi Mondial, Slovacia a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La sfârșitul anului 1918, Košice a aderat la
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_i_a.html [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
Saxoniei Inferioare s-au așezat în Košice, trăind împreună cu populația locală de origine slavă. Împreună au construit un oraș protejat de ziduri fortificate și au dezvoltat meșteșugurile, negustorii organizându-se în bresle. Peste el au trecut atât luteranii, cât și calviniștii. Încă de prin anii 1800, s-au construit calea ferată, telegraful, canalizarea, rețeaua de apă potabilă și rețelele de gaze. Până la sfârșitul Primului Răboi Mondial, Slovacia a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La sfârșitul anului 1918, Košice a aderat la
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400088009.html [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
folosiseră până acum, era ilustrarea principiului că persoana monarhului era infailibilă, având de partea sa voința divină, singura căreia trebuia să îi dea socoteală pentru faptele sale. O altă decizie a fost Revocarea Edictului de la Nantes (în 1685), și privarea calviniștilor de libertatea lor de cult. Totuși, nu trebuie negate progresele în ideologia juridică a acestei perioade: copiii devin persoane, se stabilește vârsta de la care se consideră că există discernământ (14 ani), ameliorarea statutului juridic al bastarzilor, iar Poullain la Barre
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
început să se împartă între numeroasele ramuri ale familiei, cum ar fi Neumarkt, Simmern, Zweibrücken, Birkenfeld, Neuburg și Sulzbach. Când membrul senior al ramurii palatine a murit în 1559, Electoratul a trecut la Frederick al III-lea de Simmern, un calvinist ferm, iar Palatinatul a devenit una dintre cele mai importante centre ale calvinismului în Europa, susținând rebelii calviniși atât în Țările de Jos cât și în Franța. Ramura cadet a Neuburgului, o filiala a ramurei Palatine a deținut Ducatul de
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Pasko, dușmanii domnului transilvănean Mihai Apafi, cei doi asumându-și prin semnătură ca după răsturnarea lui Apafi să restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul Sava Brancovici, persecutat și întemnițat de către calviniști pentru că nu voise să renunțe la ortodoxie. După ce în 1683 ajunsese la porțile Vienei, Imperiul Otoman, sub suzeranitatea căruia se găsea Țara Românească, a suferit un puternic recul: rând pe rând au fost pierdute de către turci în dauna imperialilor Ungaria
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța. În Franța rămâne timp de șapte ani, la Toulouse și Paris, apoi la Londra între 1583 și 1585, sub protecția ambasadorului francez și a poetului englez Philip Sydney. În acești
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
armată anticomunistă (grupuri de partizani). Este un străvechi centru ceramic. Evoluția populației comunei Lăpuș, pe ani: <br clear=left> În anul 1857, așezarea avea 2.406 locuitori, distribuția pe confesiuni fiind: 428 romano-catolici, 1.929 greco-catolici, 3 protestanți, 36 de calviniști. Conform datelor recensământului din 1930 Lăpușu Românesc avea 3.016 locuitori, dintre care 2.756 români, 95 evrei, 88 maghiari, 68 țigani și 9 armeni. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.824 greco-catolici, 95 mozaici, 85 romano-catolici, 7
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
ale păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene termenul de Partium, pentru a le denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei în teritoriile aflate sub domnia lui, fiind calvinist devotat, a sprijinit cu toate puterea răspândirea ideilor calviniste, fiind considerat un protestan calvinist „ortodox”, adevărat dușman al puritanismului, al unitarianismului și al sâmbotismului. Rákóczi a fost considerat cel mai „cărturar” dintre principii Transilvaniei, în timpul domniei sale s-au tipărit cele mai multe
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
femei) etc. În 1876 a luat ființă mișcarea Bible Students, cunoscută astăzi ca „Martorii lui Iehova”, cu un număr de peste 7 milioane de membri. Ea a fost întemeiată de Charles Taze Russel, un tânăr care părăsise credința familiei lui (prezbiterieni /calviniști) și devenise deist, apoi se reconvertise la creștinism datorită predicării și învățăturii adventiste. Cea mai importantă confesiune millerită este reprezentată astăzi de Adventiștii de Ziua a Șaptea, o Biserică mondială care s-a ridicat la aproape 20 milioane de membri
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
franceze de la Roma față de inspecția funcționarilor care îi urmăreau pe delincvenți. Când Ludovic i-a cerut ambasadorului său să sfideze autoritatea papală, papa l-a excomunicat pe ambasador și se pregătea să-l excomunice și pe Ludovic al XIV-lea. Calviniștii francezi erau cunoscuți sub numele de hughenoți. Ludovic socotea până și existența bisericilor hughenote drept o provocare și o insultă la adresa regelui preacreștin. Între 1661 și 1679, hughenoții nu au fost persecutați fizic, dar au fost făcuți să nu se
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
proteste grave, soția sa susținând luteranii. Rezistența a fost atât de puternică încât în 1615, Johann Sigismund a dat înapoi și a renunțat la toate încercările de convertire forțată. În schimb, el a permis supușilor săi să fie luterani sau calviniști în funcție de cum le dictează conștiința lor. De acum înainte, Brandenburg-Prusia va fi un stat biconfesional. La 30 octombrie 1594, Johann Sigismund s-a căsătorit cu Anna a Prusiei, fiica lui Albert Frederick, Duce al Prusiei (1553-1618). Ei au fost părinții
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
(n. 4 decembrie 1795 - d. 5 februarie 1881) a fost un eseist, autor satiric și istoric scoțian, a cărui operă a fost foarte apreciată în epoca victoriană. Născut într-o familie de calviniști stricți, părinții se așteptau de la Thomas să devină predicator. Cu toate acestea, în timp ce se afla la Universitatea din Edinburgh, și-a pierdut credința creștină; însă valorile calviniste au rămas valabile pentru el. Această combinație de temperament religios și lipsă de
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
relativ mică, s-a răspândit în nord și a dus la o masivă mișcare calvinistă iconoclastică, de asaltare a bisericilor pentru distrugerea statuilor și imaginilor sfinților catolici, pe tot cuprinsul Țărilor de Jos. Aceaste mișcări poartă denumirea de "beeldenstorm". Conform calviniștilor, aceste statui reprezentau venerarea idolilor. Nimeni nu a ieșit în întâmpinare pentru a opri vandalismul calviniștilor. Chiar înainte de a răspunde petiției nobililor, Filip a pierdut controlul în agitatele Țări de Jos. El nu a văzut altă soluție decât să trimită
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
de asaltare a bisericilor pentru distrugerea statuilor și imaginilor sfinților catolici, pe tot cuprinsul Țărilor de Jos. Aceaste mișcări poartă denumirea de "beeldenstorm". Conform calviniștilor, aceste statui reprezentau venerarea idolilor. Nimeni nu a ieșit în întâmpinare pentru a opri vandalismul calviniștilor. Chiar înainte de a răspunde petiției nobililor, Filip a pierdut controlul în agitatele Țări de Jos. El nu a văzut altă soluție decât să trimită o armată pentru a înăbuși rebeliunea. În 1567, Fernando Álvarez de Toledo, al treilea duce de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Aceasta explică de ce revolta s-ar fi stins mai târziu. Wilhelm de Orania a fost figura centrală care a condus aceste grupuri către un țel comun. În cele din urmă el a fost silit să încline din ce în ce mai mult spre partea calviniștilor radicali, pentru că ei erau cei mai dedicați luptei împotriva spaniolilor. Fiind incapabil să pună capăt rebeliunii, Alba a fost înlocuit în 1573 de către Luis de Zúñiga y Requesens prin care s-a încercat o nouă politică: aceea de moderație. Spania
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a fi un mare dogmatician, asemenea maestrului său, nici un geniu creator pe tărâm ecleziastic, Beza dispunea de calități care l-au făcut faimos ca umanist, exeget, orator și lider în chestiuni politice și religioase, calificându-l pentru a fi călăuza calviniștilor din întreaga Europă. În diversele dispute în care a fost implicat, Beza arăta deseori un exces de iritare și intoleranță, din cauza cărora au suferit mai ales Bernardino Ochino, pastorul congregației italiene din Zürich (datorită unui tratat care conținea unele afirmații
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
-l pentru parohie. În timpul tinereții, Priestley a urmat cursurile școlilor locale, unde a avut ocazia să învețe greaca, latina și ebraica. În preajma anului 1749, Priestley s-a îmbolnăvit foarte grav și a crezut că va muri curând. Crescând ca un calvinist fervent, considera că singura cale de a se salva este trecerea la creștinism, dar, în final, s-a îndoit de acest lucru. Această tulburare sufletească a sfârșit prin a-l face să își pună la îndoială formația sa teologică anterioară
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit "Remonstranța din 1610", iar proponenții săi au fost cunoscuți ca "remonstranți". Calviniștii ce li se opuneau, conduși de profesorul Franciscus Gomarus de la Universitatea din Leida, au devenit cunoscuți sub numele de "contra-remonstranți". În "Remonstranță" și alte scrieri mai târzii, arminienii au publicat o alternativă la doctrina calvinistă a Confesiunii belgice, prezentând cinci
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
remonstranților arminieni. Pentru crima de "tulburare generală în starea națiunii, atât în Biserică, cât și în Stat" (trădare), el a fost decapitat pe 13 mai 1619, la numai patru zile după întrunirea finală a Sinodului. El e considerat, și de calviniști, ca unul din cei mai mari oameni din istoria Țărilor de Jos. De asemenea pierdut pentru națiune ca o consecință a înfrângerii arminienilor a fost fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la Sinod ai drepturilor remonstranților. Grotius a
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din provincia ecleziastică a Boemiei și care au intrat în contact cu românii ardeleni, au trebuit să țină seamă, în politica lor misionară, de unele norme fixe stabilite de ""Sfântul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
au opus înverșunat guvernatorul Transilvaniei : Gyorgy Banffy, și cancelarul Miklos Bethlen, ambii de religie calvină, prezenți și ei atunci la Viena. Hotărârea imperială, luată la 16 aprilie 1698 și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul de a clarifica situația, episcopul Athanasiu Anghel a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]