45 matches
-
de lumină, s-a oprit asupra relației dintre elementele tradiționale ale decorului și tehnicile combinatorii, cum ar fi proiecțiile cinematografice folosite pentru delimitarea spațiului. Desigur nu puteau lipsi și spectacolele experimentale, plasate în aer liber, în spațiul non convențional al "campamentului", adică al unui loc arbitrar delimitat și unde au fost amplasate "cortul", "baraca", "butoiul", "cantină" și... "studioul" și unde s-au desfășurat spectacole-experiment, compoziții mai mult sau mai putin reușite, amalgam de elemente de teatru, circ, de spectacol de cabaret
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
Ștefan Cazimir Fiul lui Dimitrie N. Ghica-Comănești "urmărise un leu pînă la apusul soarelui, atunci cînd, schimbîndu-se rolurile, leul la rîndul său se făcu vînător și urmări pe fiul meu pînă la campament, întovărășindu-l prin tufe cu răcnete care, cu cît se întuneca mai tare, se apropiau din ce în ce mai mult de el". Această "schimbare de roluri" nu reprezintă deloc, în Africa, o situație ieșită din comun. Rănită, antilopa Orix Beisa, ne informează același
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
în considerare astfel că Bill Django își poate antrena oamenii în spiritul antirăzboinic al flower power-ului la modă, al culturii hippie, întâmpinându-i pe recruți cu flori, inițiindu-și „elevii" cu cursuri de dans, consumând droguri și trăind în interiorul unui campament rigorist o viață colorată psihedelic cu ajutorul LSD-ului. Aflat în căutarea unui subiect strașnic, după un eșec amoros, reporterul Bob Wilton (Ewan McGregor) descoperă firul destinal care conduce către unul dintre acești paranormali, soldați Jedi, luptători în coloana a cincea
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
de-acum înainte, căci, altfel, la anul te văd stropind orezăriile cu insecticid. Se așezaseră pe scara elicopterului și beau cu înghițituri mici, observând continuul du-te vino al șoferilor și mecanicilor, în timp ce primele umbre ale nopții se lăsau peste campament. Rămaseră tăcuți câteva clipe, iar în cele din urmă Yves Clos întrebă: — Ce părere ai de tipul ăsta? De tuareg. Că are boașe. Te îngrijorează că te întâlnești din nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una, dar după ce chibzui pe îndelete la cele spuse, se întoarse spre interlocutorul său și spuse: — Pare șocant. Te știu de opt ani, dar îmi dau seama că în realitate nu te cunosc. Întotdeauna te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe aici. Și cum m-aș putea întoarce la civilizație dacă mă lași aici în voia sorții? Pilotul îl privi pieziș și-i zâmbi ironic: — Asta-i problema ta, nu a mea... Cred că am făcut destul scoțându-te din campament. — Dar aici suntem în mijlocul pustiului - protestă însoțitorul său. — Știu asta, însă pe aici trece drumul caravanelor cu sare care se îndreaptă spre sud. Pentru câțiva franci te pot duce până într-un loc mai mult sau mai puțin civilizat. — Grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simplă întâmplare, când își privea calul, care avea aerul acela morocănos cu care trebuia să se deprindă. Mai târziu, întâmplarea se repetase. O dată, apoi de două ori, de trei ori. Calul venea către el, deosebindu-i fluieratul în vacarmul unui campament cu o mie de oameni și cu mii de animale. Se culca, ascultându-i cuvântul, se oprea sau își relua goana ghicindu-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el acel atașament
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ceva ciudat de derizoriu în bobârnacul acela prin care moartea părea că-l respinge pe cel căruia nu-i sunase încă ceasul... Marelst, cu siguranță, îi observă privirea sau poate ghici că originea lui displăcuse. Seara, așezat lângă focul din campament, vorbi cu vocea aceea egală și surdă cu care disciplinarii, șușotind, sondau trecutul vieților lor, care păreau, de la o zi de răgaz la alta, tot mai străine, trăite parcă de altcineva. În toiul povestirii, temându-se desigur de tonul ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dori să te vadă. Shojumaru îi ceru permisiunea lui Hideyoshi. Cum de obicei, nu-i făcea asemenea cereri, Hideyoshi se arătă surprins, dar își dădu repede consimțământul. Shojumaru plecă în fugă, însoțit de vasalul tatălui său. În fiecare dintre micile campamente ardeau focuri și toate unitățile erau foarte vesele. Turtele de orez și sake-ul li se terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui major, nu știa nimeni. Curând avea să fie Ora Maimuței. Vuind prin soarele sângeriu de la apus, semnalele de corn răsunau înalte și joase, unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui față de noi: n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul în roșu și era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist. Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împușc pe loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
surâse. Pentru că o să fug și eu. Vru să mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Un pic de sete o să te facă să înțelegi prin ce-am trecut în salină, răspunse. E bine să înveți să rabzi de sete în deșert. — Dar eu nu sunt targuí, protestă. Nu pot să mă întorc pe jos la campament. E foarte departe și m-aș rătăci. Te rog! îl refuză din nou. — Nu trebuie să te miști de-aici, îl sfătui. Când ajung eu sus, poți să faci un foc cu păturile și uniformele soldaților tăi. Or să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Alah. Caporalul Abdel Osman deschise ochii și imediat își blestemă soarta. Soarele se înălțase de două sulițe pe cer și încălzea pământul sau, mai bine zis, nisipul alb și tare, aproape pietrificat, al întinderii, acea întindere chinuitoare unde își instalaseră campamentul în urmă cu șase zile, suferind cea mai insuportabilă căldură de care-și putea aduce aminte din ultimii treisprezece ani ai săi în deșert. Se răsuci un pic, își întoarse puțin fața și-l observă pe grasul Kader, care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel și chip să se stăpânească, un geamăt răgușit îi scăpă de pe buze, obligându-l să-și muște dosul mâinii cu putere. — Nu face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească nouă. Deși natura relațiilor cu Ioana, prin ceea ce știau prea bine unul despre altul, nu obliga la coabitațiune și scandal exterior, arhitectul socoti că un mic campament ca și casnic, câtă vreme durau lucrările sale, avea farmecul său. Ioana aduse de acasă câteva esențiale piese de lenjerie și vesela strictă, iar servitoarea ei servea masa adusă din apropiere în mari sufertașe și încălzită pe réchaud-uri electrice. Madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru care oameni ca mine și ca dumneata n-au organe de respirație. - Ar fi bine totuși... mai voi Dan Bogdan să plaseze un sfat. Însă Ioanide se pretextă grăbit și ieși pe ușă. Mergând îngîndurat, arhitectul se trezi în campamentul lui cu Ioana, deși avusese intenția de a se întoarce acasă. I se născuse o a doua abitudine din distracție. Cu toate acestea, simți falsitatea condiției sale și de aceea viziunea lui din cuprinsul acestui spațiu fu alterată, circumstanță ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Din cei 14 adulți, zece sunt foști citadini, și doar patru săteni care nu au trăit în centre urbane; totuși, deja, după câtva timp petrecut în sat, cinci citadini s-au dus să se instaleze în afara târgului, în fermele izolate (campamentele Awassa și Okendza). Deci, chiar în Okelataka, la care ne limităm analiza, sunt cinci citadini, care sunt actorii principali ai aventurii economice în care este proiectat satul 140. Tocmai prin stabilirea de raporturi comerciale directe cu satul fermierul se separă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
staublat. 61 Complexitatea așezărilor sătești trimite la un etimon multiplu, cu semnificații diferite care se completează, de fapt, realizând o descriere a satului originar; astfel, satul este șanț (lat. fossatum), amintind de organizarea de tip "cetate" a locuinței, sau este campament, armată (ngr. φουδδάτλ) , "plantație, semănătură" (lat. satum, sero), "moșie", ca unitate juridică care, la început, a fost "plantație" (sl. sadu-саду plantă), dar și "locaș, sanctuar" (alb. fsat) 62 care dezvăluie legătura lumii satului cu cosmicul. 2. Imaginea mitică Interdependența cunoaștere-non
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putea găzdui cu ușurință încă douăzeci de mii de soldați: cum s-au schimbat timpurile! Orașul militar e condamnat să rămână neterminat; condițiile fundării sale nu mai există; Principatele nu-și pot amenința suzeranul. Orașul are aspectul și regularitatea unui campament; cele douăsprezece mii de suflete ale sale, răspândite pe o suprafață prea mare, sunt aproape imperceptibile. S-ar zice o cetate pustiită de incendiu sau răvășită de un cataclism chiar în momentul în care i se punea fundația. Așa cum este
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trebuia să ia un avânt rapid. Dar atingerea acestor rezultate nu îndeplinea decât partea cea mai puțin importantă a programului impus misiunii. Nu era vorba aici doar de contabilitate; rămâneau de creat serviciile administrative, adică serviciile de subzistență, de echipare, campamentul, transporturile, locuința militară, adăposturile de etapă etc. etc.107 Servicii indispensabile fără de care o armată, o coloană nu pot nici să supraviețuiască, nici să se deplaseze, nici să se îngrijească de propriile nevoi în cazul unui marș, al unei expediții
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
limita prezența celei de-a treia generații, capabilă să supravegheze copiii, chiar și în ipostaza unei înțărcări rapide -, robustețea femeilor și a progeniturilor s-ar explica pe seama unor existențe autonome economic, femeile și copiii exploatând arealul din imediata proximitate a campamentelor. Din nefericire, ipoteza își pierde din vedere propriile premise, adică tocmai contextul climatic al existenței din Paleoliticul mijlociu (respectiv consumul energetic), dar și dovezile arheologice - care indică în același timp absența tehnologiei de procesare a resurselor vegetale, inclusiv deplasarea produselor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]