89 matches
-
situații când dorința de schimbare se impune. Încercăm să reflectăm la dilemă noastră, încercam să schimbăm dintr-o dată un rol vechi, depășit, cu o personalitate nouă, mai atrăgătoare, după cum spune H. Ibarra. Richard Pascale afirmă în “Surfing the edge of Caos” că: “E mult mai probabil ca adulții să actțoneze în căutarea unui nou mod de a gândi decât să gândească un nou mod de a acționa”. Partea a II-a, “ Identitatea pusă în practică”, descrie acțiunile din perioada de tranziție
Herminia Ibarra: Identitatea profesională. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/herminia-ibarra-identitatea-profesionala-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339409_a_340738]
-
regie Jan Czarlewski, 20 min.) și documentarul Le jour a vaincu la nuit (Franța 2013, regie Jean-Gabriel Périot, 28 min.), cei trei regizori participând cu filme și la ediții anterioare ale festivalului. Tot din competiția internațională fac parte scurtmetrajele Milă Caos (Cuba - Germania 2011, regie Simon Paetau, 18 min.), Polvo (Mexic - SUA 2012, regie Angela Reginato, 27 min.), Velocity (Marea Britanie 2012, regie Karolina Glusiec, 6 min.), Rafa (Portugalia - Franța 2012, regie Joao Salaviza, 22 min.), Planet of Sexes (Finlanda 2012, regie
Festivalul Internațional de Film Timishort by http://www.zilesinopti.ro/articole/5122/festivalul-international-de-film-timishort [Corola-blog/BlogPost/97661_a_98953]
-
de la desesperación. Un mundo en donde ya uno no puede más vivir. Porque la gracia divină ha sido retraída (“como și nunca se pudiese borrar de nuestra frențe el Pecado Original”), el Centro ha sido perdido, se ha instalado el caos y el hombre yerra, sin dirección y sin esperanza: La guerra empezó con mi corazón arrancado que alguien lanzó contra un cristal. Yo recogí mi esponja de latidos, aún caliente, y me arrodillé pară teñir de sangre Las ventanas y
LA DESILUSIÓN METAFÍSICA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1454355242.html [Corola-blog/BlogPost/377482_a_378811]
-
după război”? De ce ați lăsat să moară Oamenii nevinovați? De-ați fi gândit dinainte Sufletele... ocroteați! Nicio vorbă ce-o rostiți Nu aduce alinare Celor cu durerea-n suflet. Poate vreți, acum, iertare? Dați, mai bine, ajutoare! Faceți ordine în caos Apărați omul prin lege! Ați avut destul... repaos! Nu mai vreau să moară oameni Și în lacrimi să plutim. Viața este foarte scurtă Avem dreptul s-o trăim! D. Theiss Referință Bibliografică: Nu mai vreau! Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1446387270.html [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
suprema stare de Foc: Spiritul regăsit prin cădere-înălțare). Toate aceste lumi de foc ale ființei sunt lacrimile demiurgico-apocaliptice, căzând spre a înălța Ființa Cosmică, într-o veșnică resurecție-regăsire de Sine (în zona ocultă a pierderii: “Poate că în văi de caos ne-am pierdut de mult... de mult” (I-253). * * * 4-RĂZBOIUL SFÂNT Războiul, la germanici, era Ritual - ofrandă de sânge, adusă zeului, Moartea eroică era experiență religioasă privilegiată (a se vedea și la geto-daci). Natura extatică a morții îl transformă pe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
ființă nu era, nici neființă, Nici marea aerului, nu auzul, Nimic cuprinzător, nimic cuprins, Nu era moarte, nemurire nu Și fără suflet răsuflă în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost! Dar vai! un sâmbure în acel caos, Mișcându-se rebel, a nimicit Eternă pace și de-atunci durere, Numai durere este-n asta lume... Unde e starea aceea unde zeii Nu existau, nici oameni, nici pământ, Pe când acea ființă ne-nțeleasă Nu-și aruncase umbrele în lume? Astă-seară
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/Eveniment--Comemorari/george_anca_1497600283.html [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
de moarte eminescian”, se constituie în nuclee, în puncte de pornire ale unor studii ample, între care și Thanatosul ca ipostază a tragicului în literatura română, teza de doctorat a autorului. Morții îi sunt cercetate toate “rosturile” și rostuirile: moartea “caos de lumină”, frica de moarte, fiorul morții, moartea ca “repauzare”, „familiaritatea cu moartea”, “contiguitatea viață-moarte”, “moartea tragică, cu efect eliberator”, “sudorile morții”, “visul de dinainte de moarte” ș.a.m.d. Pe urmele lui Emil Cioran, Valentin Marica se alătură percepției de
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Porre îl mercato e quindi l'interesse particolare come unico movente significa condannarsi ad una visione di corto respiro. Gli interessi per propria natură, hanno lo sguardo rivolto al breve periodo. Incapace di produrre ordine, l'arbitrio conduce necessariamente al caos, mă nell'anarchia anche îl proprio "particolare" è costantemente în pericolo. La crisi dell'ultimo ventennio, non solo în Europa bensì a livello globale, nella finanza, nell'economia, nelle relazioni internazionali è îl prodotto dell'esaurimento dei vecchi criteri ordinatori
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
La crisi dell'ultimo ventennio, non solo în Europa bensì a livello globale, nella finanza, nell'economia, nelle relazioni internazionali è îl prodotto dell'esaurimento dei vecchi criteri ordinatori novecenteschi. În questo vuoto îl particolare tende ad universalizzarsi: è îl caos. Se riconoscessimo a questa analisi un qualche fondamento, allora un rilancio del progetto d'integrazione europea potrebbe basarsi soltanto șu una dura battaglia politico-culturale (capace di organizzare e coagulare forze oră disperse e prive di prospettive) în grado di sovvertire
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
că Mihai Vodă nu putea vorbi în edictul său despre răzăși, despre elemente statornice. El a fixat pe proprietăți elementele bântuite, flotante, ale unei țări căzute în dezordine deplină prin invaziunea tătarilor și turcilor, el a adus orânduială unde era caos. Alt înțeles nu poate avea glebae adscriptio, legarea de pământ. Sub fanarioți acest raport a degenerat în robie. Cu atât mai rău, dar istoria noastră nu cunoaște român rob și nu putem admite ca epoca fanarioților să facă parte din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
efecte ale statului român, tot efecte sigure, vând aceste efecte sigure spre a cumpăra acțiile neexistente ale unei societăți neexistente. Nimeni nu știe nici ce va face societatea viitoare, nici ce soi de întreprindere va încuraja - totul e cuprins în caosul viitorului. Dar tocmai pentru că nimic nu e sigur, tocmai pentru că nesiguranța absolută dă loc la speranțe exagerate, specula a și pus mâna pe ficțiune și o vinde drept bani buni. E cu totul indiferentă pentru speculatori valoarea intrinsecă a viitoarelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o știe aceasta foarte bine, dar se ferește ca de foc de-a dicta o dare nouă, ci se-mprumută într-una, mai cu samă pe sub mână, nu prin împrumuturi consolidate. Abia când va cădea de la putere se va vedea caosul financiar în care va fi lăsat țara. [ 5 iulie 1880] ["CITITORUL NOSTRU... Cititorul nostru [î]și va aduce aminte că, în timpul în care se discuta anexarea Dobrogei la România, am ales espresiile cele mai tari cu putință pentru a mișca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aproape totalitatea pământului se consideră ca fiind a statului, iar locuitorii ca posesori numai. Dar este oare așa? Documentele noastre vechi ne spun asemenea că "la început tot pământul țării era domnesc", precum Biblia zice că la-nceput totul era caos. În realitate însă toate acele varii titluri de posesiune nu ascund alt sâmbure decât acel al proprietății, sâmbure alterat de puterea statului, care, cu cât e mai primitiv, cu atât dorește a avea mai multe garanții în mână pentru a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atât de bine toată rețeaua aceasta de espediente și de cugetare perversă încît nu ne mai miră nimic, nu ne mai revoltă nimic. Pe de altă parte sîntem siguri că o luptă în infinit cu adevărul nu e cu putință. Caosul adevărat care există în finanțe, deficitul adevărat, criza adevărată, cu toate că recolta noastră e bună, apăsarea adevărată pe care-o exercită un sistem al inepției și al minciunii asupra populațiilor cată să se înfunde mai curând ori mai târziu. Poate că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în adevăr echilibrate, marea făgăduință a patrioților, ne pomenim că sume de milioane, ca cea luată de la Rusia, nu se văd trecute nicăiri între venituri sau cheltuieli; în loc de claritate în gestiune știm că există datorii ascunse, un deficit ascuns, un caos pospăit cu vorbe și asigurări patriotice. În loc de-a se-npuțina funcțiile, înmulțirea lor, prin luarea în regie a drumurilor de fier și a tutunului, a devenit un sistem de guvernământ. Din espedient în espedient nu știm zău unde vor ajunge
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și cum a venit nenorocirea. Iată dar resortul care le face pe foile guvernamentale să dea sfaturi și să facă planuri mari de viitor. E siguranța că espedientele s-au înfundat, e grija că ziua de mâine va descoperi un caos în finanțe, e încercarea de-a lua ochii lumii cu fel de fel de comedii pe pereți, spre a cere pentru realizarea lor vrun nou împrumut de vro sută cincizeci de milioane poate. Zicem "poate" nu pentru că patrioții n-ar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Să nu fie acesta resortul care agitează în mod febril inteligențele patriotice? Știm de la deputați, de la membri în comisia bugetară, de la oameni de-ai partidului că nimeni nu are o idee clară despre starea visteriei. E o dezordine, e un caos în gestiunea financiară pe care Ercul, curățitorul grajdurilor regelui Augias, n-ar fi în stare să le limpezească. Lipsele momentane ale tezaurului se îndestulează cu cârpeli momentane, dar din cârpeală în cârpeală lucrul a ajuns mai mult ață decât față
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu samă fără de legătură ale d-lui Pantazi Ghica, pline de frazeologie franceză, la vederea cărora te 'ndoiești de vezi caractere ori numai păpuși, căci vorba în comediele d-sale nu e mediu prin care se esprimă cugetări, ci un caos de fraze cari, pentru profunditatea înțelesului din ele, merită a fi puse alături cu vorbele țiganului pentr-o lulea de tutun. 4 În fine piesele cele sporadice, dar escelente ale d-lui Urechia, a căror păcat mare e acela că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vedem: tatăl mort din Lake Tahoe, mama moartă (alias Julia Roberts) din Fireflies in the Garden (în afara competiției), soția moartă din Cherry Blossoms - Hanami de Doris Dörrie, iubita moartă (adică Penélope Cruz) din Elegy de Isabel Coixet, soția moartă din Caos calmo de Antonello Grimaldi, copilul mort din Lady Jane de Robert Guédiguian, iarăși soția moartă din Restless, din nou copilul mort din Il ya longtemps que je t’aime de Philippe Claudel, fratele/tatăl mort din Ballast, ofițerii polonezi asasinați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Există în descrierea Daciei un evantai cromatic, o risipă de lumină, culoare, muzicalitate și parfum nemaiîntâlnită în descrierea altor ținuturi din acest vast poem. Dacia e o lume fără umbră, o cetate a Soarelui în care moartea însăși e un „caos de lumină” (La moartea lui Neamțu) Zamolxe e „sămânță de lumină”, cum spune poetul în textul Strigoii, iar drumul spre Spiritul Universal e asemenea unei fântâni arteziene cosmice, „o lumină țâșnind ca niște mări de-a-notul”. În fragmentul dramatizat Bogdan-Dragoș
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
8. Câteva umbre-Enkidu par să-l fi însoțit încă din adolescență pe Eminescu: "...Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu cum că moartea e un caos de lumină, Ca la finea veciniciei te-aștept stelele cerești? De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă, Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus, Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă Și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
47, fiind preluat ca atribut al principilor, regilor. În tantrismul budist el corespunde elementului pământ și vestește bătrânețea, "apropierea morții". Eminescu preia aceste valorizări negative ale galbenului "boală" thanatică care se transmite din stea ("Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare") la om: Numai o frunte ce-a gălbenit..." (Nu e steluță) sau: " M-alungă de viu încă galbenul mormânt" (Ștefan cel Tânăr, dramă) Ioana Em. Petrescu asociază palul cu sensurile de bătrân, vechi, învechit. Sub configurația lor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul" spațiu al Ierusalimului și regii Iudeii: David, "în lacrimi rupînd haina lui bogată", și Solomon, "poetul-rege"; Grecia, "măreață", cu miracolele și miturile sale; Roma, unde " Gînduri mari ca sori-n caos e puternica-i gîndire". Pentru ca, după ce expune o cale atît de încărcată de simboluri, Eminescu să mute centrul de greutate al scenariului și să focalizeze meditația poetică pe episodul dac, frămîntarea sa cea mare, cum observa Călinescu. Figură lirică a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
așa e impresiunea mea. Unde pot eu să descriu zguduirea ce simți când te afli pentru prima oară dinaintea acestei țări a naturii! E infinitul, eternitatea care ți se dezvăluie; rămâi desființat, perdut, un fir de năsip, un nimic față de Caosul oceanic, și orice cuvinte meșteșugite aș găsi, oricât mi-aș răscoli imaginațiunea, n-aș fi în stare să exprim în adevărata ei intensitate simțirea ce-ți strânge inima, când îți aluneci ochii pentru întâiași dată pe mișcătoarea mărilor singurătate, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cel mai mult era nebunia, mi-era frică să nu-nebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu, câte o oră întrea gă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt-roșu părea că pirotește și mă-nvârtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului 281. Este aici un amestec ciudat al obiceiului copiilor de a se uita în soare obicei absolut real -, dar și o premoniție a ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]