385 matches
-
și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o cursivitate stranie unei lumi haotice ("E.timpul ofertelor care pun lumea în mișcare! / Vând TV color cu mici defecțiuni, calitate germană./ Vând pisicuță persană. Cumpăr mașină de despuiat porumb, capacitate mai mare"). Nu lipsește ingambamentul: "Neglijat
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
în ce măsură a simpatizat Cioran cu mișcarea legionară și ce a însemnat ulterior această parte din viața sa. Petreu sustine că, într-adevăr, Cioran a simpatizat cu Hitler și, de aceea, cu fascismul românesc. Dar a facut-o în felul lui carnavalesc, așa încât nici Codreanu nu l-a considerat în nici un fel de ajutor. Cu această înțelegere, Marta Petreu dă o nouă perspectivă asupra operei scrise de Cioran în franceză. Citind în întregime, ea a căutat toate referințele la România, la anii
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
își dădea peste cap poalele/ n-ar fi vrut nici brumă de cap/ iar nepăsarea mea odată nepăsătoare i-ar fi ajuns pînă la brîu/ atît de înalt era pe atunci cerul" ( puțin pămînt îndrăgostit). Dincolo de chipul său teratologic ( exercițiu carnavalesc, mijloc naiv, în fond, de defensivă), poetul e un inconformist abulic, un huligan melancolic, un hippy introspectiv. Peisajul său sufletesc se încheagă din contraste ce se îmbină cu indolență, ca într-un joc de puzzle: "de mult nu mă mai
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Cel mai mare roman al tuturor timpurilor pare, după cum îl trădează și titlul, construit anume pentru a șoca. Autorul lui, Daniel Pișcu, este unul dintre optzeciștii cei mai dedați jocurilor cu mai multe strategii, experimentelor radicale și pornirilor carnavalești de a răsturna orice raporturi logice dintre viață și texte. Scriitorul își propune să înregistreze totul, după principiul camerei de luat vederi, sau mai curînd după acela al reportofonului, (căci spre deosebire de textele sale mai vechi, de astă dată nu elementul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice, atît de "modernă", de "decadență", nu reprezintă decît o mișcare a unei regresiuni răscumpărătoare a spiritului care se scaldă, chiar și atunci cînd nu ne dăm seama, în misterul începuturilor.
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
cum s-a întîmplat și în acest an la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main. Cînd oferta de informații de specialitate este dublată sau bruiată de un program de manifestări în care divertismentul ia proporții de-a dreptul carnavalești o distanță (critică) față de evenimente și față de înscenarea lor spectaculoasă devine indispensabilă. Așadar, Günter Grass, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură - 1999, și-a invitat admiratorii și admiratoarele la dans în seara zilei de 11 octombrie, tocmai în incinta Tîrgului de
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
de cunoscute din manualul de istorie: falsa seriozitate care mimează respectul și admirația față de înaintași nu poate decît să dăuneze privirii din interior a epocii - condiție esențială a unei reconstituiri epice și nu doar sentimentale a acesteia. Există o dimensiune carnavalescă în romanul Danei Dumitriu, care nu ține atît de frecventa temă a lumii ca spectacol, cît de un mod specific de a percepe realitatea, caracterizînd, fără excepție, toate personajele, de la „modista” Fany Tippi, la Sașa și Ion Ghica însuși; atmosfera
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în romanul Danei Dumitriu, care nu ține atît de frecventa temă a lumii ca spectacol, cît de un mod specific de a percepe realitatea, caracterizînd, fără excepție, toate personajele, de la „modista” Fany Tippi, la Sașa și Ion Ghica însuși; atmosfera carnavalescă este întreținută prin aspectele exterioare ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită prin cheia carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în partea a doua a romanului, care poartă titlul Focurile, însemnele (stigmatele) unei viziuni deșucheat-eliberatoare: ospățul, profanările, erupția unui timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Ceaușescu pînă la un Potîngă sau un Topor sau alte cozi de topor - tot acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani, să fug de-acasă, într-o noapte, la gară, unde spectacolul carnavalesc și sublim vulgar al copiilor vagabonzi a calmat isteria mea metafizică. Această fugă «tolstoiană» a mea (după cum observați, toate experiențele fundamentale eu le-am lichidat încă din pubertate) a fost primul meu exercițiu de exorcizare a morții, prin terapeutica derizoriului
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Firește, autobiografia lui Fellini nu e una care îți oferă pe tavă concluzia, după ce te-a purtat pe un traseu clasic de Bildungsroman. E chiar contrariul: nu se manifestă prin sondarea analitică a sufletului/psihicului/inconștientului, ci printr-o degringoladă carnavalescă de imagini care ilustrează tocmai relativitatea faptului psihic. Astfel și-a câștigat reproșul că privilegiază imaginile în defavoarea ideilor. Dar nu asta faci când ești cineast?! Nu gândești ideile în imagini?! În introspecția lui Fellini ai șanse mari să te pierzi
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
Guido, un regizor care încearcă să-și recupereze inspirația. Ceea ce nu e ușor când ești prins între carnal și spiritual, între realitatea pragmatică și oniricul care domină imaginația acestui regizor și, nu în ultimul rând, între artistic și vandabil. Degringolada carnavalescă e de data aceasta ilustrată printr-o paradă în care cohorta de personaje e condusă de clovni, Fellini folosind adeseori combinația dintre elemente fantastice, spectaculare, și cotidianul sec ca o metaforă pentru comunicarea interumană. E regizorul la care, dacă vezi
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
de această Doamnă în negru ce pare a fi pentru noi din ce în ce mai aproape. Un mijloc de a alunga teama care, nu putem nega asta, se strecoară pe nesimțite în sânul acestei reuniuni peste care bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
e folosit curent de un număr enorm de persoane, pentru a obține cele mai diverse informații: de la explicația sau ortografia unui cuvînt sau datele unui articol științific pînă la identitatea unui necunoscut, jocuri și imagini. O enciclopedie cînd sobră, cînd carnavalescă, eficientă dar și mîncătoare de timp, care oferă bune și rele, dar care măcar în parte ierarhizează informațiile provenind din cele mai diverse surse. Această rubrică e de cîțiva ani datoare Google-ului pentru multe atestări ale unor cuvinte și forme
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
lirismul, și ampla nuvelă Izvodul zilei a patra, bine construită și atentă la reverberațiile fiorului dramatic. Aici se vede că Vasile Vasilache a absolvit cursurile superioare de scenaristică la Moscova. Însă prestigiul scriitorului provine din ceea ce Mihai Cimpoi numește ,disponibilitatea carnavalescă" și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu. Azi însă comicul din acest roman, extras din viața la țară, mi se pare total perimat, dezolant, pueril, lamentabil. Și totuși critica literară basarabeană
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
circuitul vaselor prin care circulă sîngele Iașului, al lui Bikinski, adică, macină asfaltul prefăcîndu-l într-un ,covor de sunet și lumini". Cosmic și teluric, orașul e personajul creat de tălpile, tramvaiul, plicurile, alcoolul, pantofii și adidașii antieroilor din romanul burlesc/carnavalesc al lui Nichita Danilov; din această perspectivă, protagonistul din Tălpi. Șotronul e Iașul, devenit, iată, ceea ce se numește un topos, o paradigmă literară, cum, la fel, va fi fiind urbea moldavă în proza lui Val Gheorghiu, Cătălin Mihuleac ori Lucian
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
al acestui poet iubitor nu de orizonturi îndepărtate, de magia distanței, ci, mai curând, de revelațiile apropierii, ale intimității și comuniunii empatice cu făpturile și lucrurile. Poemele înscenează, chiar, de cele mai mutle ori, un ceremonial ludic, cu valențe ale carnavalescului, prin care existența empirică, gravă a obiectelor este suspendată, instaurându-se un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să circumscrie trăsăturile particulare ale poeziei lui Emil Brumaru, Laurențiu Ulici sublinia că: "Rafinamentul lexical și parodic al poeziilor lui Emil Brumaru, frapant de la debut și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a derizoriului. “Personajul” Sam (scris cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici masca (masculinizată) a eului precar
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece misive de pace / o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și despre șaradă sau antihermeneutica lui Sontag, nu cred într-un punct final iluminator al acestei dispera(n)te căutări. Cu atât mai mult cu cât contrazice însăși metafizica construcțiilor lingvistice ale postmodernismului enciclopedic, mediatic în sensul cel mai larg, carnavalesc, ludic-apocaliptic. Paul Cernat întrevede foarte bine o posibilă cheie în profilul omulețului lui Escher ieșit din rând. Mie însă mi-a atras atenția celălalt omuleț (ocultat poate cu bună știință de însuși autorul când face descrierea gravurii Coborâre și urcare
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]