701 matches
-
în burta unui cal pe care îl călărea o polițistă cu aer de walchirie; ...când să strig, de oroare, femeia, ca și cum mi-ar fi auzit țipătul din cap, l-a croit brusc pe bețiv cu cravașa, sângele acestuia împroșcând pântecul castaniu al animalului...
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
Treceam pe Calea Victoriei, când m-am auzit strigat din urmă. Era cum se strigă-n bărăgan, - și era Mircea Dinescu. Alerga disperat spre mine... Era Trepădușul angelic (pe atunci) al lui Marin Preda. Un înger de renaștere, cu părul superb, castaniu, lung, revărsat pe spate, și care pe vremea aceea ținea la mine, - un înger ialomițean. Oprindu-se și trăgându-și sufletul, exclamase bucuros: Nene Țoiule, ce bine că te văd!...Azi dimineață, la Mogoșoaia, Preda mi-a zis: Ai auzit
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
Drept în față, prin geamul curat ca lacrima, se vedeau scalpurile atârnate pe o prăjină. Nane ridică puțin perdeaua, încercând să vadă dincolo de părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
rămâne un pumn de câlți morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
aduse aminte cum îi spusese Sisi, puțin după ce se cunoscuseră, că semăna cu Zelea Codreanu... Ca Ghiculeasă, os de domniță, se cunoșteau. Odată fuseseră împreună cu mai mulți camarazi la Agapia. Aceeași ochi întunecoși, verzui, culoarea lichenului iubind nordul. Același păr castaniu spre roșcat, rebel; același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească, ori să arunce avocățește fraze celebre, cum
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,/ îmbrăcată în deux pičces -/ erai doar avantaje,/ erai numai exces./ Aș fi dat pentru tine hatișerife:/ te-aș fi proclamat/ prototipul/ florilor pictate/ de Georgia O'Keeffe./ Știam că ți-ai vopsit părul./ Primăvara era castanie -/ suflai în creierul meu/ și creierul/ se făcea păpădie/ și puful/ cădea spintecat/ ca de bici/ de accentele muzicii/ lui Goran Bregovic." (Lullaby) Artificialul nu e lipsit de emoție, kitsch-ul e uman, pitorescul ascunde nefericire, reversul derizoriului este drama
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre conac, o zări pe Helena făcându-le semne și îi atrase lui Lucian atenția. El îi întinse brusc o mână și își scoase căciula, dezvelindu-și părul castaniu și fruntea înaltă. - Sper că ne vom mai vedea, spuse el. Tulburată, Miriam-Lieba murmură: - Da, mulțumesc.ș...ț Fuga La o oră după masa de Purim, Miriam-Lieba ieși din casă. Rămase pe aproape, cu ochii ațintiți spre lună. Azriel spusese
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea zîmbetul ei părea trist. ...Costel era în deplasare, departe, undeva în Maramureș. Poate că mai era îndrăgostit de ea, căci îi telefona în
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
domnule profesor? - Să-l de-ca-pi-tăm! Am apreciat tăria tutunului roșu din țigările Fontanares Rubios, dulceața tutunului blond din țigările State Express, am tras în piept fumul albastru al Caporale-lor cu tutun negru - și, desigur, am testat nenumărate mărci ale tutunului castaniu. Și-au avut vremea lor de aur, în cele mai grele vremuri. Pentru asta fuseseră făcute. Am fumat șaizeci de ani. Sunt șaizeci de minute de când m-am lăsat. Mă simt alt om, spiritualizat, despovărat, liber precum Ferrante Palla. Ieri
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
parfum „Nina Ricci“ - „Premier Jour“ - 1 550 000 de lei. l Magazinul „Farmec Plus“ (Bd. Revoluției din Decembrie 1989 nr. 5) oferă spre vânzare peruci din păr artificial, din import, de diverse dimensiuni și tunsori, culorile blond, brunet, șaten, roșcat, castaniu, la prețuri ce oscilează între 681 000 și 1053000 de lei; epilatoare, marca „Braun“ - 1405000 - 2170 000 de lei. l Shopping Center „Bega“ (parter) vinde, pe lângă bijuterii din aur și argint, o mare varietate de icoane din argint - 385 000
Agenda2003-27-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281205_a_282534]
-
2 000 au fost în vogă toate coafurile menționate anterior, lungimea oscilând de la foarte scurt la păr lung, dar aspectul este mult schimbat datorită artificiilor impuse de stiliști, noilor produse de styling, dar și accesoriilor. Se poartă nuanțele de maro, castaniu, roșu, dar și nelipsitul blond. Coafurile de-a lungul timpului Încă din antichitate femeile din Egipt își aranjau minuțios părul, care era împărțit în șuvițe subțiri și apoi rulat în jurul unor tije metalice, peste care se aplica un strat de
Agenda2004-9-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282117_a_283446]
-
1939 în satul Aliman, județul Constanța. Era atras de muzica ușoară încă din anii de liceu, când, alături de un grup alcătuit din colegi, interpreta șlagăre din repertoriul internațional, dar și titluri din muzica autohtonă a timpului: „De ce nu vii când castanii înfloresc“ (Nelu Danielescu) sau „Micul lustragiu“. Sentimental prin excelență, îl atrag piesele romantice pe care simte că le poate interpreta cu convingere. Debutează la Televiziune într-un spectacol înregistrat la Casa Studenților, alături de Petre Geambașu, viitor pilon al grupului vocal-instrumental
Agenda2004-37-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282861_a_284190]
-
Scripturi în limba noastră. Romanul din 1935 fructifică amintiri și din anul de studii filosofice (inclusiv atmosfera politică a timpului) și segmente din momentul acelei convertiri din vara lui 1899: Un cap cărunt, puțin calvit, trecu printre capetele negre, blonde, castanii, și pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
E un an de-acum : Lumini înalte pe bolta albastră Și poza ce-a rămas într-un album... Iubire dulce-n întâlnirea noastră! Fermecător popas! În trepte, anii Fugit-au pe poteci cu atâtea vise! Azi, în alb, ne primenesc- castanii! Matilda, fetiță cu priviri aprinse, Din care carte basme eu să-ți spun, În astă zi, pentru aniversare, Și,.. în rostuirea vorbelor s-adun ``Familia``...ce sfântă-adunare!... Se împletesc în ochii mei, cu dorul, Clipite în gesturi moi de zână
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
judecată, un bărbat în jur de 30 de ani, tuns zero, înalt ,cu bicepșii ieșind prin tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
credința pe care nu mulți ortodocși o au, și mai ales dobândită recent, - ceea ce, având în vedere strictețea regimului politic de la noi, nu era ceva obișnuit. Dar mi-o mai aduceam aminte și pentru felul cum arăta, - slăbuță, păr deschis, castaniu, cuminte, muncitoare, curată. Și mai era ceva, - îi lipsea un deget de la mâna stângă, - dreapta, inelarul... Nimic personal nu îndreptățea visul avut. Dar parcă este neapărată nevoie de logică... Nu era nici o obsesie... Nu mă gândisem deloc la ea. Poate
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
avut. Dar parcă este neapărată nevoie de logică... Nu era nici o obsesie... Nu mă gândisem deloc la ea. Poate că doar o surprinsesem mai de mult privindu-mă într-un anumit fel... Și totuși, o visasem. Că își pieptăna părul castaniu dusă pe gânduri... Că buzele albicioase, subțiri păreau închise într-un surâs lăuntric... Și chiar în ziua aceea, după vreo cinci ani și mai bine, să mă întâlnesc cu ea, să dau piept în piept, iar ea să lase capul
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
cu fața mea. Scopul lui este să mă facă de nerecunoscut. Asta pentru că vreau să mă plimb pe cheiul Yaltei. Nu singur, ci cu Maia. În acest timp, alături de Maia va alerga în lesă un cățeluș. De preferat de culoare castanie. Peste vreo douăzeci de minute plecăm. Au găsit o mașină simplă, un BMW negru. Însă au închis drumul de jos. Pe de altă parte, e plăcut să privești de la ferestrele ușor fumurii Crimeea obosită din cauza banilor și în afara sezonului. Luminițele
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
Luminițele caselor și ale căsuțelor, felinarele rare, chioșcurile cu bere puternic luminate, care nu mai au nevoie de frigider. Alături e Maia, iar câinele - bine spălat și, se pare, trecut prin mâinile coaforului - este un pudel în miniatură. De culoare castanie, așa cum se ordonase. Și Maia e îmbrăcată cum se cuvine. Cum se cuvine sezonului de astăzi și acelei epoci necunoscute. O scurtă-jachetă pe talie, de un maro deschis, cu guler de vulpe ridicat. Și o fustă lungă, îngustă de la șolduri
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
ajuns electricitatea ieftină. Mă plimb cu Maia agale, la braț. Am o dispoziție de ștrengar. De fapt, e de înțeles. Doar acum mă prostesc, îmi fac de cap. - Ce crezi, Knipper l-a iubit pe Cehov? o întreb. Micul pudel castaniu încearcă să se smulgă și o trage cu putere de lesă, iar Maia se oprește brusc. La fel de puternic trage și pudelul de lesă, și, scâncind jalnic, vine la picioarele ei. Ce supunere drăguță! - Knipper nu l-a iubit pe Cehov
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
opri disperată. Alergai după cățelușul ei. În față se auzi un lătrat sonor. Pe o bancă stau trei tineri îmbrăcați sportiv. La picioarele unuia dintre ei se întinse leneș un câine ciobănesc, iar lângă el sare, lătrând întruna, pudelul nostru castaniu. - Hei, tu, poponarule, șuieră spre mine un băiat în scurtă de piele, scuipând din gură țigara neterminată. Ia-ți cățelușul sau o să-i spun micuțului tău "șo!" - Cine e poponar? mă enervai, și simții cum crește în mine o agresivitate
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
sală s-a lăsat liniș tea, îi auzeam respirația saca dată în microfon. Era mai fermecătoare ca oricând. Nu era cine știe ce talent, dar umplea tot teatrul cu prezența ei. Îmbrăcată într-o rochie albastră, simplă, strânsă în talie, cu părul castaniu, des pletit, și buzele rujate cu roșu, te făcea să uiți că vocea nu prea o ajută. A ieșit de pe scenă în aplauzele mulțimii, iar eu am știut că mai bine îmi cum păram pachetul de țigări. După cum anticipasem, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se pare că nu fac altceva decât să reflecte ca o oglindă cu ape în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]