27 matches
-
un moment” de pregătire a Împărăției lui Dumnezeu. Etica Domnului este, din acest motiv, o „etică interimără”, temporară sau provizorie [43] . În consecință, trebuie să susținem cu convingere că morala lui Iisus Hristos nu poate fi confundată sau amestecată cu catastrofismul apocaliptic și, de aceea, nu putem comenta etica Evangheliei ca fiind o etică interimară. Afirmațiile eshatologice ale Mântuitorului nu pot fi interpretate ca emergență neprevăzută pentru o lume ce stă în fața unei catastrofe cosmice iminente. Iisus Hristos nu a fost
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_eshatologiei_soteriologiei_si_eticii.html [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
existat o epocă a reptilelor, chiar anterioară celei a mamiferelor preistorice. Toate aceste descoperiri au captivat atenția publicului și au îndreptat atenția către studiul istoriei vieții pe Pământ. Pentru explicarea trecutului geologic s-au emis diverse teorii, precum "unitarianismul" și "catastrofismul", ambele opuse una alteia, între ele menținându-se o continuă dispută. Cea mai semnificativă teorie evoluționistă pre-darwinistă este cea a lui Jean-Baptiste de Lamarck. Bazată pe ipoteza "moștenirii caracterelor dobândite", această teorie, cunoscută și sub numele de lamarckism, a fost
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
el cel mai important lucru. Formal era o piesă pentru scenă, dar care de fapt abia abia se putea reprezenta. În ultimii ani s-a amestecat în controversele dintre cei doi paleontologi Georges Cuvier și Étienne Geoffroy Saint-Hilaire referitoare la catastrofism, dezvoltarea continuă a speciilor etc. În august 1831 va vizita din nou pădurea Turingiei din Ilmenau, acolo unde i-au venit primele idei științifice. 51 de ani mai târziu, după ce în 1780 a scris pe o scîndură a unei căsuțe
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
sprijin în "Natura care nu-nțelege" (Toamnă). În substanța lor intimă, risipitele sau compactele cântări despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile. Pigmenți de înțelepciune de pe Nil ("Cartea morților") și ecouri din Buddha, catastrofisme din Apocalipsă, trimiteri la "Marele Ordonator", la "Nirvana" și "Karma" sau la "Ultimul Dibuk" (ebraic), acorduri biblice despre "Gog" și "Magog", despre "Sfânta Vergură" ori despre "cămașa lui Hristos" acestea, cumulate, conduc la ideea de murire și regenerare în etern
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reptilelor și, în special, osteologia (studiul oaselor) acestor specii. După o viață dedicată anatomiei comparate a animalelor cu fosile, scrie monumentala lucrare despre anatomia comparată și paleontologie, stabilind procesul de extincție ca fapt al realității naturii. Pune bazele ideii de catastrofism în geologie, care se opune teoriilor evoluționiste ale lui Jean-Baptiste de Lamarck 98 și Geoffroy Saint-Hilaire99. Este numit de Napoleon Bonaparte, în 1808, membru în Consiliul Universității Imperiale și devine președintele ei. Între numeroasele rapoarte scrise, cel mai important este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și a membrelor animalului; * principiul condițiilor de existență în studiul paleontologiei; dinții unui animal indică felul nutriției și al sistemului său digestiv, iar scheletul indică tipul locomoției (principiu atestat de filosoful Auguste Comte 101 și fiziologul Claude Bernard 102); * teza catastrofismului și a extincției în masă, enunțată în cărțile sale (Recherches sur les ossements fossiles de quadrupèdes, 1812 și Discours sur les révolutions de la surface du globe, 1826) este reluată în secolul XX; * cartea Tableau élémentaire de l'histoire naturelle des
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
totodată vechii „cireșari” ai lui Constantin Chiriță, pe care evenimentele din 1989 i-au prins nepregătiți. Tinerii fac brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor, ajungând la plictis și catastrofism, devenind maturi într-un prezent patetic, disperat, dar și bășcălios. De altfel, evadarea se va face prin carnal, prin sex, limbajul găștilor de cartier înlocuind dialogurile de până la 1989 din romanele cu și despre tineri. O altă apropiere a „douămiiștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
a „politichiei”, cu secvențe precum mineriada din 1991, relatarea meciului de fotbal România - Suedia, atmosfera din tractirul pestriț al lui Ciaplin etc. SCRIERI: Mesteci și respiri mai ușor, pref. Bogdan Ghiu, București, 2002. Repere bibliografice: Andrei Milca, Constantin Popescu și catastrofismul de Dâmbovița, CC, 2003, 1-2; Iulia Popovici, Tușele groase ale unei literaturi subțiri, „22”, 2003, 706; Marius Chivu, Proză cu ph-ul scăzut, RL, 2003, 48. A.Ml.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
prin dubla eliminare a dimensiunii sale pozitive, constructive și a unui scop bine precizat în esența sa civic- educativ, de esență morală. Când critica devine infla- ționară, propriul ei scop, spiritul critic este înlocuit de o pasiune dizolvantă, de un catastrofism delectabil, de o denigrare generalizată. Într-un fel, bășcălia reprezintă o specie cu propria culoare locală a acestui tip de deformări care reduce spiritul critic la o mașină de tocat discursivă, care macină fără pauză orice, de la instituții la rapiță
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bășcălia, formă de violență aparent beningnă, dar în fond malignă ca un fel de genă recesivă în codul genetico-estetic al personajelor caragialiene ? Constatăm că găsim personajele care să justifice aserțiunea, unul dintre ele este Nae din Situațiune, instalat într-un catastrofism delectabil, altul este Lache din O lacună. Sunt aceste două personaje în măsură să valideze teza ? Răspunsul nu poate fi un tran- șant „da” sau „nu”. Însă în mod cert, spiritul bășcăliei este recuperabil din acest inefabil care consituie aura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
muntenii lui Heliade sau moldovenii lui Asachi și Eminescu, „nu ne vom feri nici de visuri naționale și nici de idealuri!”, dar vom Încerca Încă o dată să ne păstrăm capul pe umeri, vom refuza orice sentiment de panică sau de catastrofism național - cum am făcut-o și În Parisul exilului nostru temporar! -, Încercând cu un oarecare calm, mai necesar decât oricând, să... nu, nu să „relativizăm” criza, necazurile, drama (la fel cum făceam În anii ’80 când mulți credeau că nația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărată? Și până unde? Este adevărat că hiperconsumatorul e condamnat, asemenea lui Tantal, să suporte la nesfârșit supliciul bucuriilor furate, să trăiască într-o stare de frustrare de nelecuit? Să ne ferim de beția conceptelor și a înclinației facile spre catastrofism. E suficient să ne raportăm la experiențele din viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica „tragismului” consumului. În perioadele de hiperconsum, visăm mereu, ni se spune, la ceea ce nu avem, la ce e mai frumos și mai scump
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu și generale, slăbiciunea lui mai constă și în faptul că este formulat fără a se ține cont de marea durată istorică, singura capabilă să scoată în relief evoluțiile deosebit de însemnate ale vieții sexuale feminine. Cum să acreditezi un asemenea catastrofism când majoritatea persoanelor se declară satisfăcute de viața lor sexuală? Chiar dacă trebuie să dăm dovadă de prudență în interpretarea rezultatelor obținute prin sondaje, ele nu sunt mai puțin semnificative. De vreo douăzeci de ani, gradul de mulțumire al bărbaților în ce privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în sfârșit, subliniază intrarea în „postistorie”, care ar coincide cu o umanitate „reanimalizată și infantilizată”, tot ceea ce însemna om propriu-zis - munca, lupta până la moarte, conflictul, contradicția - aflându-se în situația de a nu mai avea moștenitori 37. În Cetatea Literelor, catastrofismul este opinia cea mai împărtășită. Ca să vorbesc fără înconjur, aceste interpretări mi se par funciarmente inacceptabile. Nu prin lipsa spiritului de observație al autorilor lor, ci pentru că se dovedesc oarbe în fața forțelor antagoniste care acționează în prezent, în fața tensiunilor dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
chimică de Humphry Davy. ¶ Georges Cuvier publică Recherches sur ossements fossiles des quadrupedes / Cercetări asupra oaselor fosile ale patrupedelor, în care afirma teoria despre dispariția unor specii de animale în timpul unor uriașe dezastre naturale (teorie cunoscută ulterior sub numele de "catastrofism") (deja din 1799 avansase această teorie, după ce reconstruise scheletele unor reptile gigantice care tocmai fuseseră descoperite). Pune bazele paleontologiei (și comparate) fiind primul care a pus în relație structura animalelor fosile cu aceea a rudelor lor contemporane. ¶ Se nasc Robert
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită de la tipare sămănătoriste, înnobilată cu tușe caracteristice venind dinspre Maurice Barrès și Paul Bourget, trecută prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
poate. Oricum, trăim cu totul și cu totul alt timp decît în '91 - '94, cu totul altul. Dar, dacă m-ați pune acum să definesc rapid ziua de astăzi, n-aș ști ce să spun - în afară de acest fond apocaliptic, de catastrofism pe care îl simțim toți. V-am auzit, în ultima vreme, spunînd că faceți cronică literară de un sfert de secol. Așa îmi place mie să mă alint. Îmi place să mă răsfăț cam cum se răsfăța Caragiale în corespondența
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
orașul se afla pe atunci în teritoriul Poloniei) reprezenta un stadiu insuficient cristalizat și steril, în toate domeniile simțindu-se influențele dezvoltării industriale din BorysÓaw, care respingea de plano ordinea tradițională, înstăpânind victoria civilizației mașiniste, a materiei. Filtrat și prin catastrofismul interbelic, progresul era, așadar, numai aparent, menținându-se în forme insuficient stabilizate și premature, însemna deci în realitate un regres al formelor trecute, o tot mai rapidă degradare a lor. Concluziile lui Schulz pe această direcție se aflau, era de
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
cu inteligență insolitul epicii științifice. Prima propune, în spatele unui raționament care corijează percepția simțului comun asupra clonării, nici mai mult, nici mai puțin decât o apocalipsă la minut. Cea de-a doua continuă implicit firele lăsate în suspensie de precedenta. Catastrofismul e răsfrânt dinspre referință spre limbaj. Încheierea e superficială și delicioasă, ca orice căutare pe net: "Cum terminarea hidrogenului din Soare (215 000 de rezultate) ar transforma steaua într-o gigantă roșie care ar înghiți Pământul în expansiunea ei. Cum
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
poate fi tentat să și-o asume. Când îl citești pe Dostoievski, știi că ai de-a face cu un roman. De aceea, demonii lui sunt numai edificatori, nu și periculoși. Citindu-l inadecvat pe Cioran, poți să cazi în catastrofism. Paradoxal, cea mai puțin expresivă idee a lui Cioran este aceea a sinuciderii. În privința acesteia, el tot repetă un adevăr banal: omul are libertatea de a decide cât vrea să trăiască. Omul, luat în general, o are, într-adevăr, nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
subiecte: bîrfa, mîncarea, ludicul și cîte altele. Mai toate cu numitorul comun că ne caracterizează pe noi balcanicii, românii, mioriticii etc. Iar cînd în sfîrșit renunță la tonul catastrofic la modă, Dan C. Mihăilescu emite un eseu de desprindere superior-ironică: "Catastrofismul e ultimul strigăt al modei". Și asta după ce a fost o voce puternică în corul catastroficilor. Moda tineretului teribil al anilor '30 a produs malformații mai mult decît amuzante în critica noastră. Să ne gîndim că și Eugen Simion a
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
asupra autonomiei conștiinței. S-au stârnit, atunci discuții ale căror încheieri en fanfare puneau, malițios, după un algoritm dedus din text, intențiile private ale autorului la dispoziția tuturor. Nici atunci, nici acum, însemnătatea chestiunii nu mi s-a părut majoră. Catastrofismul tranziției, cu toată gama lui de nostalgii, era veridic și, cu aproximații firești, bine pus în pagină. E de mirare cum de comentatorii alarmați au preferat să uite, cu gândul la marota teoretică a romanului (ortografiată eventual, caragialesc, cu inițială
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
nevrozele, an goasele, dezabuzările, debusolările care ne copleșesc existența. Șucărul, sictirul, lehamitea, mise rupismul. Falimente, licențieri, reduceri de lefuri și personal, senzații acute de ratare, conștiință a inutilității profesionale, divorțuri, tensiuni ireductibile între părinți și copii, eșuări în narcomanie. Deprimism, catastrofism, tout est foutu, bătrâne, la dracu’ toate alea, băga-mi-aș. Dă i în mă-sa pe toți, că toți mint și fură. La ce bun? m-am săturat, nu mai cred în nimic, țară de rahat, toți ăia buni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la rece-n fântână! 15 iulie 2010 Mici lecții de optimism estival De câteva veri încoace, observ că am parte de tot soiul de exerciții de (occidentală) gândire pozitivă, de-a dreptul stupefiante pentru cioranocaragialianul din mine, filo xerat de catastrofism, scepticism agresiv și zeflemea suicidară. Mai întâi au fost dragii noștri fini, Oana și Floricel (științe politice, medicină), stabiliți de zece ani în State, și care, după varii șicane birocratice, s au aranjat cum se cuvine, cu bani destui, recunoașterea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii și va îneca pla neta, hopa, vine baubaul cu 2012-le din calendarul ma yașilor, iar, mai nou, ciocnirea Căii Lactee cu galaxia Andromeda
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]