171 matches
-
1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CĂLĂTOR PE MERIDIANE LĂUNTRICE Ioan Gh. Tofan, Piața Veche, (Călătorii paralele I) Fundația Culturală ANTARES, Galați, 2013 Un amestec ciudat de frustețe și candoare (dar, în lumea lor și spinii pot fi catifelați și tandri!) un veșnic monolog al vocii auctoriale, paralel cu rememorarea unor vechi sau mai noi întâmplări, acesta este subiectul cărții de față. Autorul ține să-și explice totul, sub pelerina retoricei întrebări: altfel cum? Un stil autopersiflant cât cuprinde
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Cum asudă pori răzvrătiți/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând -nevrând/ Geografia știută-a tristeții/ Cerul intrus câtor stele mai știu/ Și mai pot s-asiști/ nervi rasuciți într-un cîmp/ Fără rug și orfan/ Unde e insula ta, iarbă caldă/ Catifelată putere ? (Fiat lux) Însa originalitatea poeziei Angelei Ncahe (și separarea totdeodată de grupurile constituite)altfel spus trăinicia ei o găsesc în provocarea constantă de către o poeta a realității profane, bănuind la aceasta dezvăluiri neașteptate, revelații. Autoarea cultivă de aceea uimirea
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Miraculum_de_angela_nache_voicu_bugariu_revista_luceafarul.html [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
Fiecare Cer angelic vădit îmbujorat, pregătește princiara Caleașcă de Aur, aleasă să poarte Mirii luminii ce și-au brodat taina trăirii lor dragi în legământul de șoaptă plin de azur. • Fiecare zâmbet de Soare pune fiorul lui șegalnic în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
care se jertfesc din dragoste. Învățase științe economice dar mica rusoaică, frumoasă și îmbogățită mai mult decât o împărăteasă, cu aurul glasului, a simțit miracolul metamorfozei, ca atunci când dintr-un mugure explodează o corolă ce a supt viață și culoare, catifelându-se în cămara soarelui: și-a descoperit precizia ritmică, vibrația suplă și dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadența cosmică a
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maeina_voica_iuresul_unui_sp_aurel_v_zgheran_1390050839.html [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
veți zice. Da, dar artista avea nevoie să se distreze puțin după minunatele, dar extrem de dificilele „Vissi d’arte”, „Sola perduta abbandonata”, „Pleurez mes yeux”, sau „Un bel di vedremo” cu care adusese publicul aproape de delir în miezul concertului. Vocea catifelată cu amplitudinea cunoscută, timbrul și frazarea perfectă, subtilitatea poetica și arta de scenă, toate au contribuit la creșterea progresivă a temperaturii emoționale cât și a tensiunii arteriale a fiecăruia din noi cei prezenți în sală. Pentru că publicul a rămas uimit
PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME ! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1446708265.html [Corola-blog/BlogPost/384721_a_386050]
-
de copil. Acestea nu-s decât fragmente- Amintiri, rupte din copilărie, Fior îmi dă,în inimă,și-n gând Și-mi zic:``dragă de ea,o sa vie,`` (Când bate noaptea la ferești ) Mi-aduce două sărutări din cer Ce flutură catifelat pe-obraz Și pe sufletu-mi stingher... Referință Bibliografica: Cu dor de mama / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1425291631.html [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
chiar de-au avut înaintea ochilor cortine ideologice a fost veacul trecut, e drept. Dar muzica ușoară românească de atunci mai este și azi, și va mai fi! Șlagărele noastre strălucitoare nu s-au rărit ca pădurea desfrunzită, și-au catifelat aroma și culoarea, ca vinul auriu din cramele lui Ștefan, de la Cotnari! De aceea, distinsa Oana Georgescu anunță un maraton al muzicii ușoare românești, pe 4 iunie, sau, mai bine, un al doilea spectacol grandios de muzică ușoară, la Sala
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1401254182.html [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
am uitat! Am uitat să iubim, am uitat că iubind ne transformăm din oameni ... în Oameni. Gândiți-vă: ce lume fericită ar fi dacă, în loc să împărțim cu mare generozitate rele și răutăți terifiante, am arunca unii în alții cu petale catifelate de flori, cu priviri luminoase, cu cântece de dragoste! Ce lume fericită ar fi! Poate e prea mult, poate e doar un vis banal. Dar, cu certitudine, nimic nu ne este imposibil! Mai ales că, precum pâinea miraculoasă a pelerinului
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_singura_certitudinesa_fie_oare_o_incertitudine_.html [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările noastre, unite într-o singură lumină mare. Învăluiți în propria lor lumină, Îngerii se află printre noi! Înconjurăm biserica împreună cu preoții, purtători ai sfântului Epitaf - pânza catifelată cu înmormântarea lui Hristos pictată. Ne oprim de patru ori și ne hrănim sufletele cu rugile lor. Trecem pe sub Epitaf... Îngerii sunt cu noi! Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriașii. Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos! Îngerii se află
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1461617929.html [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
singură mișcare, ce putea să însemne și abandon și provocare. M-am ridicat, de parcă-aș fi vrut să-i opresc căderea vestmântului. Brațele mi s-au oprit, din avânt, pe umerii ei. Un parfum ciudat mă învălui. Pielea îi era catifelată și fierbinte. Parcă aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
punțile de struguri în cârlige prin poduri de case. Ecoul lupilor de brumă sperie totul. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Roua cu buze argintii se așează mereu pe cumpeni de fântâni, iar vântul cu obraji de brumă ne catifelează datoria recoltei. Glasul frunzelor fugite din pomii care-și țineau rodele-n pumni mărturisesc păcatele vântului vânăt. Adierea nichito-stănesciană ne aerisește sufletele. Până și noi ne schimbăm hainele de teama zgribuliciului, dar nu ne predăm lui și nici brumei. E toamnă
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488956065.html [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
sunt tradiție și deopotrivă noutate. Într-un caz și în celălalt sunt act ceremonios de împotrivire față de torentul opresiv de antimuzică, înfloritor de altminteri în România, cu noi discuri imprimate cu piese muzicale fie recente, fie cu gustul și aroma catifelate de patina timpului, dar toate în uniformitatea veritabilului, ca zăcământul de aur. „Ortacii” adâncului în care s-au cristalizat bogățiile muzicii românești de toate genurile sunt Paul și Venera Stângă, slujitori afectivi ai melomanilor, prin prestigioasa Casă de Discuri „Eurostar
LANSARE CD CARMEN RĂDULESCU, IOANA SANDU, AUREL MOGA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1494833863.html [Corola-blog/BlogPost/372063_a_373392]
-
exclusivului. Dar, veniți la Irina, chiar dacă îi cuprind pe clienții de acolo, de mirări cu totul mari, ei nu au pe față aerul misterului sau, cu atât mai puțin al epatării. Mărgăritarul trandafiriu din obrajii Irinei este mai clar și catifelat de zâmbet, când vin artiștii. Primindu-i cu acest chip, Irina arată o dată mai mult cât de aproape de floare este omul frumos și primitor! Mulți dintre artiștii noștri au poposit vreodată la hanul Irinei. Cei care nu se numără și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
copiii cântau pe strada principală și pe strada cimitirului. A început deodată să ningă, iar fulgii se duceau, se tot duceau, până când orașul rămânea în urmă și totul era alb, alb, alb... Și e iar decembrie, iar cerul, încă albastru, catifelează genele albe ale iernii și-n gând alerg cu-un fulg de nea pe umăr. Și mă privesc în fântâna din mine, în apa ei ruginie cu ochii prelungi și, printre degetele mirosind a miere și pletele de culoarea grâului
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dacina_dan_1451478033.html [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
consumat primul sărut... Suav șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de bronz catifelând Cochilii seci de scoici pereche Ne-așteaptă să mai mângâiem Sideful lor cu pielea noastră Și-n noapte să întârziem Luna pe boltă-Doamna nopții Caută-n van privind în jos Îndrăgostiții de-altădată Ce-oftând ei o priveau sfios Și
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1396707422.html [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul... Sânii mi se înfățișau în toată splendoarea lor: sâni încă în formare, mici, rotunzi, cu piele moale și catifelată la atingere și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444909424.html [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
plină de probleme și de puncte“. Dacă Eminescu în Epigonii definea poezia ca „voluptos joc de icoane și de glasuri tremurate / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea“, și Tudor Arghezi definește poezia ca „Umbra și lumina care catifelează natura și-i dau omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer“. Dar pentru această trăire estetică, Arghezi este original întrucât apelează la tot registrul limbii române, inclusiv la cuvintele considerate până atunci inestetice și la asocierea acestora într-
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI by http://revistaderecenzii.ro/referat-testament-de-tudor-arghezi/ [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
creăm o scenă- a lumii, Icoana mea și vigilenta -mi ești, cu celelalte Femei, ce întregesc durerea dulce a mumei! Se scutură din frunze cântece de leagăn- Să te primească timpul împărat în toamna ta, Esti o regină cu lumini, catifelând poiana, Noiembrie în glas te strigă, împărțindu-mi ruga mea! Și ai venit în Universul magic...magia ta stelara Îmi tremura divin, pământul de se pierde-n cer, Grăbind secundele, ce curg în vocile din iar și iară, Rapsozi divini
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
urmare, o „constituție” interculturală care suie un spațiu folcloric la principiul de țară și o comunitate regională la faimă de neam, neamul oșenilor, cu danțurile, țâpuriturile și portul, întipărite ca blazon artistic sufletesc. Arhaismul etnic oșenesc, întocmai ca vechimea vinului, catifelează vocile interpreților autentici și de valoare ai Țării Oașului, nu îl expiră. „Oșancă-s și-mi zâc Mărie”! E ea, cântăreața Maria Tripon care dă muzicii folclorice oșenești o dragoste fără de care nimic nu e. Și un dor neîncetat! Etern ca
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maria_tripon_osanca_s_si_m_aurel_v_zgheran_1390904381.html [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lăsasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduță rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea aceasta numită ironic: viață. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, peste gât, așa cum mai târziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1597 din 16 mai 2015 Toate Articolele Autorului E dimineață și râde grădina în soare... Dumnezeu a dat ploaie binecuvântată și grădina râde...râde... Râde cu flori de liliac, cu narcise, cu petale catifelate de panseluțe... Râde cald cu lujeri de lalele, cu ultimele flori de păpădie rătăcite prin iarbă... Râde...râde cu fiecare fir plăpând născut din semințele semănate așezate frumos în straturi...râde cu iarba udată de roua dimineții...și soarele, soarele
E DIMINEAŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/maria_luca_1431752172.html [Corola-blog/BlogPost/341610_a_342939]
-
un mit. Aseară, ca de obicei, după cină Ieșisem pe linia casei la aer și lumină Admirând un strașnic apus de soare, Strălucitor ca cerul de împrimăvărare. PROPELIUS Parcă nu are atâta farmec soarele aici. Pe cuvânt! La Roma lumină catifelată coboară pe pământ. SABINUS Apusul, de care vorbeam, era atât de frumos Încât și sufletul îmi era luminos. PROPELIUS Mai ști!? Poate te îmbia nostalgia Să te gândești la ...Claugia. Ha...ha...! Zada și Claugia. De ce, nu deodată, la amândouă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_trei_acte_tabsoul_i.html [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
fi o mega-afacere mîrșavă, care a adus profituri de miliarde organismelor internaționale. Rezistența românului la batjocură și la ridicol este un fel de moștenire genetică, cum nerușinarea este o calitate exemplară a politicienilor și a bogătașilor noștri. Viața ușoară și catifelată cu cheltuială se ține domnilor guvernanți, adică se ține cu leii autohtoni, în rest, comparația mea nu putea alege altă imagine a puterii junglei (în care poporul se zbate să trăiască de la o zi la alta) sau ca simbol al
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Oxigen_pe_datorie.html [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
ard dezlănțuit ca noi / In flăcările noastre se destramă.” Dar o minte lucidă, nu avea să se înece în acele mistificări, curând, foarte curând, adevărul relevându-i-se. Și amintesc cuvintele lui Nichita Stănescu: „A venit toamna când luna căpruie catifelează genele aurii ale frunzelor, și un dor de Nicolae Labiș mă cuprinde și din nou la masa mea pun un pahar plin cu vin roșu mai mult. Cine știe? Dacă i-o fi sete și va veni să-l bea
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
și aromată. Strâns în pântecele ăla prea îngust al ei, între sânii ăia prea mari și prea rotunzi și prea curioși și mult prea încăpățânați.. Între genunchii care iarna se strângeau înghețați în coastele mele și vara deveneau cafenii și catifelați pe grumazul meu. Eu am murit strâns în carnea ei. Și ea a plecat. Și a uitat să mă mai nască.,, Referință Bibliografică: Delirium / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1421516870.html [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]