108 matches
-
Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din '89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
aduc aminte că, la urma urmei, nici lumea asta, toată, nu e, vai, decât o palidă copie a lumii Ideilor. Și textul acesta despre care am spus frumos cândva că e singurul loc de veci, iată-l dovedit un biet cenotaf, copie a copiei copiei. Am totuși, o destul de plăcută consolare: am devenit, în sfârșit, un fel de coleg cu Platon, și sunt aproape sigur că el, colegul Platon, mă va înțelege.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
revărsat în Cartea atotcuprinzătoare, universul domestic s-a comprimat într-o Cutie, după cum viața însăși s-a restrîns în ordinea severă a unui Insectar. Ceea ce la prima vedere ar părea o simplă reducție la mormîntul gol, la imaginea pietistă a cenotafului este, în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante. Mai importante decît lucrările înseși, în
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
Cosmin Ciotloș E o idee frumoasă în sine această reluare a două dintre volumele Ioanei Nicolaie (Nordul și Credința) într-unul singur, privind în altă parte și la o altă distanță. E, iarăși, un titlu inspirat acest Cenotaf (Editura Paralela 45) pe care îl găsim atât pe copertă, cât și în mai toate filoanele interioare ale cărții. Un cuvânt care generează, aproape recursiv, cele mai triste și mai demne povești despre luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
45) pe care îl găsim atât pe copertă, cât și în mai toate filoanele interioare ale cărții. Un cuvânt care generează, aproape recursiv, cele mai triste și mai demne povești despre luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al căror trup nu e de găsit. Sau al căror mormânt se află altundeva. Dispăruți fără urme, dar dispăruți în sens propriu, ei se salvează într-o aureolă de neatins, de cu totul alt
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
Toate mulându-se pe scheletul biografic care traversează fie copilăria claustrantă, fie dragostea abia descoperită, fie tragediile cu mii de pliuri, fie măruntele negocieri religioase, fie - ajungem și-aici - moartea. Deoarece mecanica, în definitiv simplă și clasică, a scriiturii din Cenotaf se întemeiază pe coborârea în trecutul personal, îndepărtat și friabil al vocii poetei și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o adevărată naivitate. Cu atât mai mult cu cât, ca volum independent și antologic, Cenotaful schimbă mizele - retorice, în primul rând - pe care le-am fi putut depista la contactul inițial cu cărțile care îl alcătuiesc. Ordinea sau echidistanța cuvintelor devin palide în fața istoriilor & poveștilor variabile ale acelorași cuvinte. Și nu e oare, pe bună
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine. De la nașterea
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
de topică venite din alte vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și cândva. Adică ale unei deplasări dinspre credința progresivă și convenționalul, dar neprefăcutul, cenotaf : "Și-așa am rămas pocăiți. Aveam un bunic pastor, care murise înaintea nașterii mele. Aveam un tată trufaș și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
destul de sceptic față de poezia așezată de critica literară - prudent și, dacă stăm să ne gândim, concesiv - sub eticheta aproximativă de "autentic". În genere, ea ascunde microscenarii publicitare, texte mai curând nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei Nicolaie, câteva dintre sursele esențiale atitudinii rezervate încep să mi se estompeze. Sunt curios în ce redută conjuncturală se vor refugia, acum, într-un gest perfect previzibil, militanții partizani ai "autenticismului". Și cum își vor delimita din nou, polemic
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
cu poantă sau de curgerea treptată a rândurilor, mă recunosc captivat de sinceritatea uluitoare a Ioanei Nicolaie, una care deconcertează și care nu poate veni decât, în linie dreaptă, din trăire. Restul, vorbă veche, e literatură. Sau, cu fruntea sus, cenotaf.
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din 89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
banca murdară, cum vezi în toate gările, să-i traducă electrolizele: aurul scos din mizeria traiului zilnic, versurile lui, fulgere pe Capitoliu, (cel de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele de BMWși Cadillac. La cenotaful lui Gramsci, umbros, unde se zăresc o sumedenie de bobițe roșii, scuturate dintr-un arbust și ferit de raza dulce a luminii, (amar omagiu, scris de Pasolini) poate că mai trece,de formă, un beatnik are o sete enormă de
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
un cerber din carton. *** pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul mai clar decât în oracolul de marmură: atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri, am tot spălat sudoarea fără rost - de mâine intrăm în post și vom săruta cenotafuri manole știa - vântul nu urcă pe ziduri, deci să ne fie iertate prea sfânta sărăcie, exodul spre bodegi sau vorbele cam plate: doamne, tu știi că nu e nici o șmecherie când simți nevoia scumpă de dreptate, doar plaiul ne cunoaște
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
al profeției lui Michael Scotus: „Sub flore morieris”. Îți vei sfârși zilele la Florența. Precum marele său arhitect. Omul care ar fi vrut să Îi ridice mormântul. Probabil, edificiul ars pe pământurile familiei Cavalcanti ar fi trebuit să reprezinte un cenotaf al Împăratului, un mare monument clădit În aparență pentru a celebra, iar În realitate pentru a ascunde crima. Asta proiectase Arrigo? Să se Încoroneze În acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o mare durere. Admir pe cei ce tăinuiesc teama de
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o mare durere. Admir pe cei ce tăinuiesc teama de
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
din inima Depărtării, repetabila Deșertăciune, Măria Sa, Cuvântul și tropotul stelelor, cele ce sunt și cele ce trebuie să se-mplinească, buzele atinse de un gust neștiut, curajul rostirii, orașul în care își scrie Testamentul iubirii, cerneala Visului, troscotul, turlele bisericilor, cenotaful Speranței, liliacul și floarea de colț, măreția Poeziei, Apocalipsa! În setea de divin, de absolut, un singur topos concret se particularizează ‒ acela al nașterii Poetului: „salut cumpăna fântânii din comuna Balaci, Deliorman (de ea mă agăț mereu cu disperarea înecatului
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
tezei, greșite, potrivit căreia Eseurile au fost scrise pentru a compensa absența lui La Boătie... Interiorul cărții ar fi servit ca normânt al prietenului pierdut. Desigur, numai că nimeni n-a afirmat vreodată că acest mormânt a rămas gol! Un cenotaf nu-i un mormânt... Jean Lacouture nu aduce nimic care să nu fi fost cunoscut deja în al său Montaigne călare, Seuil: cel mult o redactare fluidă, aptă să atragă publicul larg. Util ca prim contact. Roger Stăphane, în jurul lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevărat în chip nou / inedit... adevărul din el / se aprinde subit / urcat lângă soare pe cer - și prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de interpretare, atât pornind de la intuiția genuină a sacrului - ca într-un cenotaf, unde mormântul e gol / crucifixul e gol / cerul e plin de slavă! -, cât și de la tatonarea cărturărească a lui, în palatul cu incunabule. Episoadele biblice, reeșalonate conform unui parcurs interior care și le-a apropriat pentru a le oferi cititorului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
având latura lungă de 7 m, lățimea de 3 m și adâncimea variind între 1,50 m - 4,25 m (în situații specifice s-au deschis și casete) care au dus la descoperirea a 47 de morminte de inhumație (un cenotaf), din care 23 în gropi simple rectangulare și 24 în firidă. Trei morminte din prima categorie și una dintr-a doua au fost protejate de țigle de mari dimensiuni (35 cm x 35 cm x 4 cm; 45 cm x
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
simplă, în groapă rectangulară, din care 3 sunt marcate printr-una sau mai multe țigle; în 10 morminte, înhumații au fost depuși în sicrie; 2) 24 de morminte în firidă (20 au un înhumat, iar 4 câte doi); 3) un cenotaf. 10.3. Alte descoperiri Creștinismul a fost prezent la Tomis, încă din primele secole ale erei creștine. Martirologiile înregistrează pentru Tomis cel mai mare număr de martiri creștini din Sciția Minor (peste 60), aproape toți din timpul persecuției lui Dioclețian
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
regulă V-E, întinse pe spate, cu mâinile așezate diferit (de-a lungul corpului, pe piept sau abdomen), iar cu picioarele depărtate intenționat sau încrucișate și strânse. Alte opt morminte aveau defuncții în poziție chircită, iar restul de șapte erau cenotafe. Dintre cenotafe, trei conțineau oase fragmentare de cornute mari sau mici, schelete de cai, iar într-un caz s-a găsit un schelet complet de vițel. Gropile mormintelor cu schelete chircite erau dreptunghiulare (în șase cazuri) și ovale (în doar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]