166 matches
-
-se de zidul bisericii, în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în Calanda. Într-o zi
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în Calanda. Într-o zi, în timp ce mă plimbam
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
a povesti "marele bordel al tranziției". Autorul Minimei moralia o spune metaforic, pe ocolite, delicat, problematizând în micro printr-un autoportret ludic apărut la debutul său în revista Plai cu boi: Firește că nu e recomandabil să exhibi, impudic, fiecare centimă de slăbiciune proprie sau să ieși în piață cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de altă parte, nu e bine să mergi cu discreția până la duplicitate. ș"ț Înțeleg, prin urmare, să asigur maxima coerență posibilă între
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
să-și subînchirieze permisul genovezilor, turcilor sau grecilor îngrămădiți în fața debarcaderului, care strigau și făceau semne implorînd să fie chemați să muncească. Docherii primeau pentru descărcare un salariu bun, un franc și jumătate, iar din el îi dădeau cincizeci de centime celui care muncea în realitate, după care, fără a mișca un deget, își băgau în buzunar un franc din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi spuse furioasă la culme. Un trădător și un laș. Nu ți-
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
cu ce zdrobire a oaselor și cu ce stingere interioară, toate intrând în prețul ofrandelor și îndatoririlor, dictate din vechime de bunul obicei, pe care din mers l-am aflat și tot din mers l-am împlinit și plătit până la centimă... Simt că nu mai e loc destul pe pagină pentru întâmplarea frumoasă ce mi-a fost dat s-o trăiesc pe viu astă vară într-o biserică din București. Voiam s-o povestesc dar n-o pot face pe scurt
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
ne învețe că " Lumina vine de la Răsărit" și că viitorul e al "socialismului biruitor"! Tristă epocă! Mai bine că nu s-a apucat s-o evoce pentru că nu cred că în anii lui Mitrea Cocor s-ar fi abătut o centimă de la linia dogmatică a partidului, trasată de Gheorghiu-Dej, la ordinele drastice ale Moscovei. Rămânem cu Anii de ucenicie, un fel de Wilhelm Meisters Lehrjahre al literaturii române, care îl înfățișa pe artist în anii lui tineri și anunța prin discursul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște focuri cu gloanțe oarbe, de avertisment, înainte de a trage în urmărit cu propriu zisele... Ce tot borborosești acolo!? făcu gradatul aruncând în zăpadă chiștocul de nici o centimă, dar care încă mai arse un timp, jos, de-al dracului, de capul lui. Ce ar fi vrut recrutul să spună, nu se putea spune decât românește, ceea ce și zise..." Pagina se termină... neterminată. Ca și începutul, ne-nceput.
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
că se va opri la granițele României. Adică în Ungaria, în Bulgaria, în Slovacia și chiar în Iugoslavia! Și atunci, nu va fi prea mult să le cerem inșilor de teapa lui Neacșu ori Ciontu să-și asume, până la ultima centimă, consecința politicii de subminare la adresa României începută în seara funestă de 26 noiembrie 2000? Dacă asasinii morali ai poporului român de dinainte de '89 au scăpat pentru că lipseau probele materiale ale vinovăției lor, acești bezmetici vor fi serviți din plin: casetele
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
au stat „în calea tuturor răutăților” pentru a-și apăra „sărăcia, și nevoile, și neamul”, astfel creându-le apusenilor posibilitatea să-și edifice cultura și civilizația, iar românii cu funcții publice din zilele noastre nu-s capabili să exploateze la centimă însemnatele avantaje economice și strategice pentru țară și popor ce decurg din ieșirea la Marea Neagră, din deținerea cursului inferior al Dunării și din așezarea la întretăierea unor importante drumuri comerciale... Este, trebuie s-o spunem, falsă afirmația că economia românească
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
urmelor, pentru asta am făcut-o. José Montiel se ținu după el până în antreu. - Nu fi prost, Baltazar, spunea, vrând să-l oprească. Ia-ți drăcia acasă și nu mai face prostii. N-am de gând să-ți dau nici o centimă. - Nu contează, spuse Baltazar. Am făcut-o dinadins ca să i-o dăruiesc lui Pepe. N-aveam de gând să cer un ban. Când Baltazar îi croi drum printre curioșii care blocau ușa, José Montiel țipa în mijlocul antreului. Era foarte palid
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
cremă de zahăr ars, făcut din ouă, lapte, zahăr și făină, aromat cu vanilie și coajă de lămâie, amestecate în baigne marine și copt într-un vas tapetat cu zahăr ars. 8 Unitate de măsură, echivalentă cu 5 sau 10 centime ale pesetei. 9 În limba spaniolă, un joc de cuvinte: matrimonio și patrimonio. 10 Unamuno a manifestat respect pentru numele persoanei, reunindu-le într-o culegere, "Onomastica" din care își alegea numele fiilor săi și la care se referă în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul rațiunii suficiente (orice detaliu își are rostul lui în ansamblul pictural); așadar, nimic nu e de umplutură, totul e cîntărit la centimă, și de aceea chiar și fleacurile au importanța lor: un melc devine un cal troian care răstoarnă semnificația unui tablou, iar o oglindă devine o gaură de vierme prin care ochiul lui Arasse vede ceea ce prim-planul tabloului nu arată
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
fiul - el însuși scriitor de mare talent, nominalizat în acest an la premiile Uniunii Scriitorilor - bolnav de cancer. Parisul devenise pentru el un loc al speranței și al propriei supraviețuiri. Între două drumuri la spital își drămuia cu grijă fiecare centimă pentru traiul de zi cu zi. De aceea, comportamentul său nu mai avea nimic de artist. Totul indica un om deziluzionat, grav, preocupat, realist, pe care soarta l-a lovit nemeritat de crud. Parisul lui Gheorghe Mocuța devenise o combinație
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care-l situa pe poziția unei notorietăți în materie. El își asumase cele mai dificile construcții ca diriginte de șantier, timpul lui fiind drămuit la centimă. Cu toate acestea, dacă, prin absurd, ar fi dobândit atributele unei chei de biserică, cu siguranță multe dintre ușile de la aceste lăcașuri sfinte nu s-ar fi deschis. Gândul de a se așeza la casa lui, începuse a pune stăpânire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie nu numai să se anuleze, ci să ocupe fără reziduuri tot golul spațiului mental, să se identifice la maximum sau să se cheltuiască până la ultima centimă. De fapt, ceea ce faceți e foarte frumos, dar gramatical nu schimbă nimic. În momentul în care apăreți cu un „voi“ unitar, sunteți doi „tu“ separați și izolați mai mult ca înainte. Chiar acum, când sunteți încă exclusiv ocupați unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
creditori cînd ai deja datorii. Fii disciplinat În trecut, aveam un plan anume pentru a-mi plăti datoriile: vorbeam mai întîi cu toți creditorii mei, le explicam situația și îi asiguram că își vor primi banii înapoi pînă la ultima centimă, dar îi rugam să mă păsuiască încă trei luni. Cu o singură excepție, au acceptat toți. Prin urmare, am reușit să-mi fac imediat o rezervă. Această situație a dus la schimbarea atitudinii mele față de bani în general. Am început
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
măgulitor era înainte de război... „Céline, amicul meu”!... Acum e fals! E-adevărat că suntem prieteni din vechime... Am fost la Val împreună. Operați, citați, medaliați, pentru răni adevărate dintr-un război adevărat, fără calcule ascunse putem spune, nicidecum pentru vreo centimă de profit... acum vremurile s-au schimbat. Nici măcar nu mai poate veni să mă vadă în ochi... Eu unul pot să vă spun ce cred!... Îmi stă pe suflet!... Ce mai contează o confidență în plus... Franța așa, spus simplu
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic, lumea interioară s-a clarificat sau tocmai se clarifică măcar cu o centimă purtătoare de sens. Lectura ca un schimb acut și irepresibil de alertă, de emoție, de înțeles.“ (p. 53) Din păcate, scrisul lui Pătulescu îl lasă pe cititor cum l-a găsit, cel mult mai obosit în cazul în care are
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Gurile pretind că Ambroise Vollard a fost cel mai mare colecționar de tablouri din toate timpurile. Născut în insulele La Réunion, a venit la Paris în 1887, fără o centimă, băiat frumos și ambițios, monden, curtenitor, dar și pus pe afaceri, câștigând repede simpatia lui Apollinaire și Cézanne, ca să devină într-un timp teribil de scurt proprietar al celei mai variate și bogate colecții de artă din Europa. Cum a
Colecția de tablouri a lui Ambroise Vollard () [Corola-journal/Journalistic/3237_a_4562]
-
ore pe zi și nu-mi solicită decât puțină memorie și răbdare. La fiecare șase ani, salariul meu crește automat cu două sute de lire. Știu că la 64 de ani voi avea o pensie de 3 453 lire și 62 centime. Logodnica îmi convenea și m-am căsătorit cu ea în anul următor. Între noi n-au existat niciodată sentimentalisme inutile. O vizitam de trei ori pe săptămână, iar de două ori pe an - de ziua ei și de Crăciun - i-
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
personaj aparținînd prin zeci de amănunte tipologiei specifice "schițelor și momentelor", lefegiu cu tipicuri nelipsit de la conclavurile moftologice cu "amicii" își pune capăt vieții în preajma unei inspecții financiare cu toate că, așa cum se constată după deces, nu se atinsese nici cu o centimă de fondurile importante pe care le administra. În finalul acestei narații, final care se desfășoară în atmosfera macabră de la morgă, capătă dintr-odată relief zona misterelor care ne înconjoară existența: "- De ce?... de ce nene Anghelache? A întrebat plîngînd ca un prost
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
avea. Nuvelele mele n-au fost strânse, n-au fost transcrise, n-au fost corectate. Totul trebuie făcut aici. Tot aici trebuie să scriu și niște scenarii. Am de lucru enorm. În afară de ziarul nostru 3, n-am câștigat nicăieri nici o centimă. Am trimis o nuvelă la Riga, la revista Ogonioc, la cererea lor, dar fără vreun răspuns. Sper că romanul Stăpânul veacului mă va ajuta. Pe mine mă cunosc numai cei bătrâni. Cei tineri n-au nici o noțiune și, în general
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]