6,376 matches
-
scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de scaune din stal și de-a lungul pereților, se aliniau polițiști, în uniforma lor verde și cenușie. Deodată memoria, uneori mare șugubeață, mi-a readus în minte chipuri de polițiști din Lisabona așa cum îi arătau caricatural revistele muzicale puse pe timpuri în scenă de către ansambluri teatrale portugheze la vechiul Coliseu din Porto Alegre. (Mai târziu am aflat
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
nivelul de cultură generală și de educație, adică bine, tot mai mulți debarasându-ne de tarele unor cunoștințe care ne îngreunează memoria". Sau, altfel spus, și după cum prezice bunul meu prieten Haralampy, va trebui să ajungem acolo încât materia noastră cenușie să aibă culoarea și consistența rumegușului de brad... În acest sens și scop, Vacanța Mare, cu ajutorul televiziunii amintite, a avut și are un rol inestimabil asupra telespectatorului român. Profundă analiză - nu-i așa ? Dar, în general, nu sunt de acord
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
suna astfel: De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf imbecil. Cel mai mult frapează culoarea obrazului, odinioară cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor cerești, scutite să mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
în ce hal arăți. Pentru că eu cred că oamenii se împart în purtătorii de haine care le vin bine și purtătorii de haine de camuflaj. Nu fac nici o diferență între luptătorii de guerrilla care se ascund în spatele țoalelor terne și cenușii și purtătorii iliciți de branduri și decorațiuni lucitoare. Unii se treșuiesc în noroi, alții se treșuiesc în chinezării. Dar nici unii, nici ceilalți nu se simt bine cu sine înșiși. Visez o revoluție inutilă, o insurecție a bunului gust, un tribunal
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
bunicul m-a trezit cu noaptea în cap, că am mâncat foarte pe fugă și că am stat vreo oră la coadă care se țară de-a lungul unui bloc, pentru a se încolăci apoi în magazin că un șarpe cenușiu și flamand. Motivul pentru care trebuia să particip și eu la acest ritual matinal, deși nu aveam nici macar șapte ani, era că, în felul acesta, puteam cumpăra mai mult decât ar fi putut să obțină bunicul singur. După ce ne-am
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
te aliena. Im-potriva acestei alienări, lupta cultură de cartier și arta urbană, cu graffitiuri deștepte și incomode și cu versuri mai noi, dar la fel de percutante, care le vorbesc pușcăriașilor pe limba lor. Cei care refuză să se resemneze în fața oceanului cenușiu aleg să îmblânzească betoanele, fie acoperindu-le suprafețele cu un discurs alternativ, fie preluandu-le ca atare în muzică, dans, teatru sau cinema. În „Marilena de la blocul P7”, de exemplu, discursul cinematografic redeseneaza cu mare sensibilitate hartă unui „oraș al
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
din reclame și din revistele glossy, educatorii tuna și fulgeră împotriva frumuseții adevărate, împotriva îngrijirii firești pe care omul o datorează trupului și învelișului sau. Rezultatul este spectacolul grotesc al străzii. Vestimentații prăfoase, învechite, conformiste, accesorii funerare, încălțări neîngrijite, culori cenușii, priviri tulburi, rictusuri încordate, grohăieli, țipete călcate pe coadă, flegme și înjurături. Unele lucruri vorbesc despre învelișul oamenilor, altele despre caracterul lor. Trage tu linia, eu unul n-o mai văd foarte bine. Dacă ai copii nu le faci niciun
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
o reacție alergică la nivelul solzilor și trimite bestia în refugiu pe blog-ul Cultură Vura, unde o ard urbanii de la Litere. Pentru că subminează un intreg edificiu de macrameuri și lamentații sub care citadinii și-au ascuns orașul agresiv, murdar și cenușiu (cum alfel?), veselia urbanului beneficiază de la bun început de o sănătoasă suspiciune de clasă. Urbanul vede blocuri colorate și ziduri care-i vorbesc pentru că poartă ochelari de soare și are ochi pentru stencil-uri, iar asta orășeanului i se pare amendabil
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
devenit subiect de atracție pentru turistul care vine să bea un șpriț la ruinele unei vechi stațiuni sau să toarne o lopată de mortar la temelia unui nou șmen. Între cele două tentative ratate, litoralul se prezintă astilizat, plat și cenușiu, ca o permanentă invitație de a nu rata super-ofertele din Halkidiki, Kusadasi sau, horribile dictu, Paralia Katerini. (Omagiu, nr. 2)
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
nouă dezamăgire, o nouă păcăleală. Daneliuc înscenează o serie de avataruri ale "neajunsului de a fi femeie" într-un colț de lume blestemat. Suferința din anii '50 seamănă cu suferința "nouăzecistă". Limbajul este dur, totul este pus într-o lumină cenușie. Pisica ruptă este cea mai bună carte a lui Daneliuc de pînă acum. Marilena și cîteva voluptăți este un roman care merită citit pentru acel extrem de interesant personaj feminin colectiv, deși apar destule pasaje moarte, multe explicitări inutile ale personajelor
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
nu mai ajungem, viața e prea scurtă,/ înțelegi, cînd mai gustăm din toate?" (Call Jesus!). Sau în raza unei vaticinații decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
e prea scurtă,/ înțelegi, cînd mai gustăm din toate?" (Call Jesus!). Sau în raza unei vaticinații decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
gustăm din toate?" (Call Jesus!). Sau în raza unei vaticinații decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc? Principiile de poetică transpuse într-un
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Sau în raza unei vaticinații decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc? Principiile de poetică transpuse într-un alfabet incontestabil baroc se situează
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc? Principiile de poetică transpuse într-un alfabet incontestabil baroc se situează, așadar, într-un spațiu al
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș. Chiar azi. - De ce? - Chiar
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
remorci imense, hoitul de bronz al unui Lenin, la fel de sinistru și de dezgustător, prin proporțiile-i neomenești, ca și celălalt, cel mineralizat artificial în racla de cristal din mausoleul moscovit. Și de atunci nu s-a mai întîmplat aproape nimic. Cenușia Casă a Scânteii și-a deschis larg ușile spre presa liberă, spre cartea mîntuită de cenzură și spre administrația culturală din ce în ce mai ruptă de cultură, iar soclul din granit roșu, adus cîndva tocmai din Suedia, a rămas pustiu, un biet vestigiu
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de desene și inscripții în cerneală, a căror elaborare migăloasă
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
o fereastră la catul de jos al unei case vechi, undeva pe o uliță a Bucureștiului, cu cincizeci de ani în urmă. La o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
e pus aici nu pe euforia dobîndită în vis, ci pe presentimentul de groază. Judele povestește că a simțit bătaia aripilor care i-a trimis un aer rece în obraji, și a rămas încremenit în fața privirii fixe din pupilele roșii, cenușii sau galbene, sinistre, iar penajul păsării și-a modificat brusc culoarea. Era să fie lovit cu ciocul sub frunte. A înțeles că orbește, a țipat, s-a acoperit cu plapuma. "După aceea, camerista a ieșit, iar eu am început treptat
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se vorbea acolo și de surparea spiritului în real/ (partidul te-nvață cum să lupți pentru,/ partidul te-nvață cum să plantezi pruni și materie cenușie,/ cum să-ți legi șireturile la pantofi,/ cum să-l execuți, fără menajamente, pe cel ce aruncă noaptea/ chiștocul aprins pe alee), de omul bestie și omul de gheață,/ de pescarii de oameni, de răsadul pe care nu l-am
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de a realiza un gen cinematografic aparte ce se poate înscrie în zona reportajului; ...a reportajului privind realizarea însăși a filmului-operă. Desfășurarea propriu-zisă cuprinde inserții și supraimprimări de imagini, de sunet, de vorbă, inserții dintre care multe - patinate în culori cenușii - provin chiar din timpul ședințelor de imprimare a benzii sonore, a muzicii, în studio. Sunt momente atent proporționate în ansamblu, situații pe parcursul cărora cântăreții actori apar însoțiți de microfoane, de căști, de întreaga recuzită specifică locului. Puțin fericite apar însă
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
despre iubirea erotică. În comparație cu farmecul poetic al primelor două exemple alese, proza intitulată Cameră de închiriat..., aparținînd volumului Desenuri tragice (1927) revendică, nu doar paratextual, echilibrarea de tip imanent, naturalist a balanței. Medierea creatoare a stilului indirect liber prilejuiește consemnarea cenușie, dar nu mai puțin simbolică - similară, întrucîtva, marilor ansambluri romanești - a unor secvențe burgheze din existența unei domnișoare complexate, fără ocupație, dar moștenitoare balzaciană de imobile oferite spre închiriere. Incipitul enunță plenar dominanta semantică și solicită imperativ o lectură psihanalitică
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]