67,492 matches
-
spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura și să-și răsfețe retina și celelalte simțuri pierduți în imensitate și cât mai aproape de cer, refugiați în hipervolum și frumuseți sălbatice. -Pe aici, uite, nu vezio urme de om. Nu-i așa că e minunat să fii primul care calcă pe un tărâm virgin? -Totuși, imaginează-ți, în sutele de mii de ani, este imposibil... -O
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Pacea! Ne lăsăm duși de valul vieții, ne supără lucruri pe care le socotim importante pe moment; tindem și căutăm să obținem tot mai mult însă uităm să prețuim Pacea, fără de care nu am mai fi oameni liberi sub un cer frumos, albastru! În aceste Momente cînd am liniște și nu mai aud acele știri în radio, în aceste momente, iubesc din tot sufletul PACEA! Va îmbrățișez și va trimit aceste rînduri cu gîndul la...Pace! Pace în țară și în
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de DOINA THEISS în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345361_a_346690]
-
mi se-nchină Clipa să n-o rupă acum din rădăcină. Te-am născut din versuri de taină și lumină Sărutul tău în noapte durerea mi-o alină... Mi-aprinzi în vene flăcări cu fiecare șoaptă A fericirii undă spre ceruri mă îndreaptă. Ușor îmi este trupul pe brațele-ți întinse. Iti simt dogoarea vie din dorurile-aprinse Ce se ridică-n valuri ca un vulcan ce crește. Infometat de tine, sufletu-mi zâmbește... Am întâlnit norocul dar știu că-i... schimbător
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
Cugetul se înspăimânta. Număr alături de tine secunde, sunt tot mai multe. Fruntea cade. Aștept cu buzele deschise spre lumină, absorbita ahotnic, de slova. Pentru ultima dată iubirea o înalt în ochi, brațele le întind spre desăvârșire, tu-mi iei tot cerul inimii. în palmă virtuți de roua cad. Mă-nfiori... Privirea crește spini până la orbire. Salsa, umbră fără păsări, cerșesc o pâine de uitare. (foto-pictura în ulei pe pânză realizată de fiica mea Ioana) Referință Bibliografica: Salsa-cerul inimii. / Maria Ileana Belean : Confluente
SALSA-CERUL INIMII. de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360849_a_362178]
-
golul din mine cu un simplu surîs deși, în zadar, încerc să înving această imensă confuzie a sufletului atins de romanticul mal du siècle, îmi ajunge viforul gîndurilor cînd trece prin dreptul casei mele, din marea călătorie a celor opt Ceruri și mi se strînge inima în miez de tine, chiar dacă acolo te urmăresc păcatele. Referință Bibliografică: Dincolo somnul / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1114, Anul IV, 18 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Luminița Cristina
DINCOLO SOMNUL de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347526_a_348855]
-
26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Modelată lumina răsăritului cuprinde timid chipuri forme hrănite cuvinte mărturisiri singurătate pictată în fire de nisip îndrăgostiți printre voluptoase valuri de nori dătătoare de îngeri murmură esențe ambivalente realități paradigmatice dragostea profundă sub ochiul cerului noi rod al creației. Referință Bibliografică: Rod al creației / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ROD AL CREAŢIEI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345403_a_346732]
-
ceva-ceva mai rece... Așa că... dacă amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni... Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece și vânt puternic. Apoi cerul s-a umbrit în gri închis, și valurile Mării Mediterane se înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Lumea din portul telavivian fremăta multicoloră și-și
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
de demult în imaginația mea despre Potop și despre Arca lui Noe. Supraviețuitorii Potopului au fost babilonienii, cu regele lor, Nabucodonosor, cel care care a reluat o idee mai veche, împreună cu oamenii săi, aceea de a urca un turn până la cer... Nabucodonosor - cel care a distrus Templul nostru, al evreilor, cucerindu-ne și risipindu-ne, și luându-ne prizonieri. Nu mă-ndoiesc că evreii exilați și prizonieri în Babilon au avut contribuția lor la edificarea Turnului care l-a supărat pe
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
aparte, cu copaci strâmbi, pietre cu forme ciudate, locuri mai deosebite pe care le punea pe C.D. ca pe niște trofee ale lui, cu care se mândrea. Plecase de dimineață. Era ușor înnorat dar știa că nu o să plouă, văzuse cerul și la experiența lui era sigur de o plimbare plăcută. Mersese până pe Valea Cerbului, voind să se întoarcă repede. Nu era decât un raid de rutină. Știa diverse zone cu ciuperci, le vizita an de an făcându-și provizii pentru
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
sub ochii lui. Pragmatismul începea să se topească odată cu imaginile care apăreau. Bine că filma ! Extraordinar ... „ cubul” se luminase puternic si se vedeau creste de munți, apoi pe o culme ce domina platoul, o stâncă aparte străjuia proiectându-se pe cerul înstelat. Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și apoi dispăru. Coborâse într-un vârtej de lumini multicolore care apropiindu-se, s-au domolit și s-
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
în lateral. Imaginea lui începu să se estompeze contopindu-se cu roca, dispărând treptat- treptat până nu se mai zări nimic pe suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
chipurile lor, aspre și neîndurătoare parcă se transformau. Se ivise în fața lor un om înalt, cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra tuturor atunci când ridicase mâinile spre cer. Nu mai încăpea îndoială despre ce se petrecea... Zamolxe oficia la altarul său... Îi amorțise mâna și nu se îndura să o lase jos când, imaginile au început să se amestece și să piardă din consistență. Panicat privi iar la
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
tâlhari de dor, pândind de după uși... Și s-a întors Poetul dinspre calea Cu coarne de cerboaice drept trofee, Dinspre acea vinovăție planetară: Un crin dintr-o gradină,-acum Lactee... Pământ de flori cândva, acum pământ de stele, S-a-ntors în Cer când încă n-a cerut; De azi nu-i mai lipsește singura putere: De-a fi pian în marea de Tăcut!... http://www.youtube.com/watch?feature=player embedded&v=UejMK3xTwV8 Referință Bibliografică: La plecarea Poetului flacără / Violeta Deminescu : Confluențe Literare
LA PLECAREA POETULUI FLACĂRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351274_a_352603]
-
RESEMNARE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, numai crucile se văd, de araci și joarde frânte. Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, lăcrimând privesc spre Cer. De a morții resemnare în frunzele care pier. De la munte la câmpie, viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
lăcrimând privesc spre Cer. De a morții resemnare în frunzele care pier. De la munte la câmpie, viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, speranța-n reverie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PRINTRE STELE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului În liniștea nopții de vară Privind la cerul plin de stele Îmi amintesc de tine,iară, De visele noastre rebele. Era o zi de primăvară Când întâmplător ne-am cunoscut, Eu te-amm privit întâia oară Ochii ți-au zâmbit,dar ai tăcut. Iar când de mână tu m-
PRINTRE STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343991_a_345320]
-
a sunat Și ai plecat singur spre aștrii. Că ești stea,sau duh,sau ești pământ Din bătrânii multe se povestesc. Tu ești pentru mine omul sfânt Ce azi,mâine și veșnic iubesc. Privesc tăcută,iar în noapte, Cum pe cer razele de lună, Îmi desenează de deăparte Figura ta blândă și bună. Adorm apoi cu tine-n suflet, Ca în vis din nou să îmi apari. Da-n ochi am lacrimă de plânset, Când în zorii zilei tu dispari. Gabriela
PRINTRE STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343991_a_345320]
-
peste foc“ potrivit Sfântului Ioan Scăraru. Se știe că „pe calea Lui se umblă din veac și din neam în neam prin cruce și moarte. Calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s-a suit la cer cu tihnă“ ne spune același sfânt. În afara suferinței orice urcare este un risc, iar Sf. Isaac Sirul avertizează: „Să nu-ți îngrămădești flacără în sânul tău fără necazuri mai puternice ale trupului tău“; iar altundeva: „Când afli deci pace neschimbată
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
vieții veșnice. Și noi credem nu numai că a dobândit-o, ci a aterizat în direct în brațele Mântuitorului, așa cum îi plăcea să spună regretatului Părinte duhovnic Teofil Părăianu, el fiind orb din naștere. Preacuvioase Părinte Paisie, de acolo din ceruri, roagă-te pentru noi. Amin. Doamne, ajută! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Nu există desăvârșire, fără suferință! / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
schi cu săritură de pe trambulină, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apăsa de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
de familie, lăsând uitarea să facă rădăcini, nu mai avea la cine pleca. În atâția zeci de ani, tatăl nu a cerut niciodată divorțul de la maică sa. Enigme în lanț. Lanuri de grâu încețoșate. Acolo sus, Cristian, agățat de colțul cerului, conștientiza dorul ireversibil față de omul care nu l-a așteptat niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și băutura. Groapa din piept și din munte îi întețea forța în planare cât mai fermă
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și băutura. Groapa din piept și din munte îi întețea forța în planare cât mai fermă, apropiindu-se, propulsat de trambulină, de o bucată întinsă de cer, în care se reflecta ochiul de apă, vinovat pentru tragedia înghițirii lacome. Nici nu-l interesa timpul realizat, el știa precis că a reușit, a reușit să planeze în aer lângă sufletul tatălui, cât era necesar... Al doilea la rând
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
fără să apară vreo divergență. Toată lumea părea mulțumită. La plecare, Florica se aștepta s-o însoțească Constantin, dar acesta dispăruse. ― Te conduc acasă, Florica, îi spuse Petrică. Era o seară de primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
cartea. E mare de-acuma și știe că „Cine n-are carte, n-are nici parte!” Dar, ia zi-i tu, tăticule, lui nen-tu Necea: Ce citești acolo? − mă și provoca tata, imediat. Citesc din „Facerea”: Cum Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, pe oameni și pe noi, copiii! ─Ză-ăăău? Și cum v-a făcut pe voi, copiii? Din țărâna pământului și, „fu-u-u...” - țuguiam eu buzele suflând în aer −, ...așa ne-a suflat viața!... Dar cum de înțelegi tu toate astea
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
după rod adăpostit în crame, Plimbând prin rânduri trena-ți de regină! Ai dat sărut cu brumă peste poame Și-n ceață scut ai pus pentru lumină, Să ne-amintim cum fost-au alte toamne! Chemarea toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]