299 matches
-
să pască ultima iarbă din acea vară pe podișurile înalte din munții Balsam. Își luase cu el o desagă plină cu ustensile de gătit, carne, mălai, unelte de pescuit, o pușcă de vînătoare, pături groase și o bucată de pînză cerată pentru cort. Se aștepta la solitudine și la dovada abilității lui de a se descurca de unul singur. Dar cînd a ajuns pe podiș, a dat peste un chiolhan în toată regula. Vreo doisprezece oameni din Catalooch își făcuseră tabără
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le ținea sub pat. Avea în rucsac o pătură și o bucată de pînză cerată pentru așternut pe jos, iar acum a adăugat cana, oala de gătit, și cuțitul. Sacul de merinde fusese umplut treptat cu biscuiți uscați, mălai, o halcă de carne de porc sărată, o bucată de carne uscată de vită, pe care
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
patern, inginer naval transferat la București ca șef al departamentului de tutunuri al Regiei monopolurilor, bărbat falnic care trecea de două ori Dunărea înot pe la Turnu Severin, fuma zilnic o sută de țigări pe care le primea într-un pachet cerat, cu cele mai fine dintre cele mai fine. Tutunurile le sorta personal, călătorind întru aceasta în Macedonia. S-a stins din viață la 49 de ani - de inimă. Tot atât fuma străbunicul meu patern, doctorul Mihai Millotianu, medicul primar al
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
te petreci,/ fără să știi nimic despre/ croazierele mele/ în marea cea mare// Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți/ peste imperii, cu aripa ceraților psalți/ și nu știu dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit peste ei, oprindu-i" (Dizertație despre rîs). O mistica
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Doi pensionari din localitatea doljeană Cerat, un bărbat și o femeie, cu vârstele de 83 și 81 de ani, au fost găsiți, luni, uciși în propria locuință, prima ipoteză a polițiștilor fiind cea a unui jaf. Bătrânii trăiau în concubinaj de multă vreme, iar în ultimii
Doi pensionari din Dolj, jefuiţi şi omorâţi în propria locuinţă () [Corola-journal/Journalistic/24900_a_26225]
-
uite tâmp pe fereastră. Ea o să înghită cerul, casele și vârful copacilor; totul o să fie mestecat de gura-i imensă. Maică-mea n-a văzut niciodată nimic pe fereastră, privirea-i e întoarsă spre sine când stă acolo, înaintea pânzei cerate, crăpate, ronțăind mecanic același peisaj. Iar singura ei dorință, în viața asta, e să-mi facă viața grea, fiindcă n-o șterg cât mai departe de ea și fiindcă îi beau vodca și ceaiul. Dar unde-ați vrea să mă
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pixuri, cu prețuri situate între 6 bani și 6,5 lei, rezerve de mine pentru pixuri și creioane mecanice, caiete pentru școlari, de toate tipurile și dimensiunile, cu 48 sau 80 de file, blocuri de desen, creioane de colorat, creioane cerate, stilouri, acuarele, culori tempera, plastilină, penare, truse de desen, ghiozdane tip rucsac, toate acestea la prețuri accesibile, după cum ne-au declarat vânzătorii magazinului. La capitolul birotică, oferta este la fel de bogată și cuprinde o multitudine de tipuri de agende, calculatoare, seturi
Agenda2006-03-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284652_a_285981]
-
front. Dealtfel, convingerea lui era că ei nu ele, și pe urmă poate și ele nici nu socoteau ceva serios logodna aceea, și nici nu era. Era o logodnă de război, și-atâta. Aviatorii, amândoi în rame subțiri de pânză cerată, puși sub sticlă și atârnați de perete, deasupra șifonierului, se uitau la el, sau nu se uitau, dracu să-i pieptene! că ochii și zâmbetul lor erau de carton, apă de ploaie, dar lui așa i se părea ori de câte ori îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe director cine îi va lua locul la Get Out!. Pe un câmp din apropiere de Wincanton, Alan Margoulies îngenunchease într-un cort. Era un cort vechi, de armată, care cântărea cam cincizeci de kilograme. Prelate mari, maro, de pânză cerată se întindeau deasupra capetelor celor treizeci de practicieni îngrămădiți înăuntru. Pe câmp mai erau trei corturi, exact la fel. Fiecare își avea propria echipă de medici și, în centru, stindardul Autorității pentru Sănătate. La sosirea în tabără, Alan primise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arahide. Și nici lapte, În afară de chestia aia stranie de la sînul mamei, cîtă mai rămînea cînd Îmi venea rîndul și mie. Laptele a sosit Într-un capac de borcan, iar untul de arahide Într-un guguloi pe o bucată de hîrtie cerată. Untul de arahide era cel mai bun lucru pe care Îl gustasem vreodată. Se numea Skippy. Iar laptele era și el minunat, atît de rece și de dulce. El m-a privit mîncînd. M-a privit cum ling și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la serviciu. Studiase problema: nici măcar menajera nu va fi acolo, și nici câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de begonii cerate, roșii și galbene. Nu-mi spuneți că n-ați văzut niciodată emisiunea noastră Miraculoasa lecuire creștină! zice Brandy. Își joacă pe degete cruciulița de aur de la gât. Dacă ați fi văzut măcar un episod, ați ști că Dumnezeu, în înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un cimitir de mașini plin de epave infecte unde eu și Evie trebuie să ne cățărăm pe carcasele alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing atât de înguste că pe dedesubt trebuie să poți o fâșie de hârtie cerată care să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar nu sunt fotograful și directorul meu de imagine preferați. Și mă întorc spre Evie: — Ce-i cu el? Ocupată să-mi scot fundul în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai rău lucru e Manus care-ți smulge hârtia cerată de la păsărică dacă nu te-ai ras destul de bine. Despre iad, i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie, poți să urci cu câteva mașini mai sus pe morman? Iar asta purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș de tablă. Era și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]