74 matches
-
de alegeri. - Și tu, tu cui te lași moștenire?, făcu Orlov. - Nimănui. - Adică mie... Drept răspuns, Moștenitorul se scurse agale către birou, așezîndu-se în jețul lui dîn piele de Cordova. Apoi, fixîndu-l pe chirurg, desfăcu brațele-n lături: - O dată ce boala cetitului a pus stăpînire pe un organism, îl slăbește în așa hal încît îl preface într-o pradă ușoară pentru cealaltă năpastă, care-și are sălașul în călimară și se coace în pană... zice Virginia Stephen. Vezi, aici totul e perfect
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
plină de surprize, de semnificații pierdute și farmec aspru. Și apoi timpul este totuși reversibil - așa cum noi privim trecutul și el ne privește pe noi, la fel, la rîndul nostru, privim spre viitor, la cei care vor avea timp pentru "cetitul cărților", cerîndu-le tovărășia. Să recunoaștem, incertitudinea noastră, azi, la capătul drumului deschis de Costin, este mult mai mare - va mai citi cineva cărți? Un cu totul alt peisaj cultural se arată ochilor noștri. Dar nu sînt cu totul pesimistă: pînă
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
tovărășia. Să recunoaștem, incertitudinea noastră, azi, la capătul drumului deschis de Costin, este mult mai mare - va mai citi cineva cărți? Un cu totul alt peisaj cultural se arată ochilor noștri. Dar nu sînt cu totul pesimistă: pînă la urmă "cetitul cărților" nu va dispărea, va rămîne o "activitate de nișă". (din Prefața la O istorie a literaturii române, vol. I, în curs de apariție la Editura Saeculum) 1 Observator cultural nr. 42 (299) din 15-21 decembrie 2005. 2 Traducere și
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
alte țări. La Bruxelles am vorbit în condiții și mai sumare, la un aparat instalat într-o casă particulară, unde lumea forfotea ca la bâlci, cerându-mi-se să reduc la jumătate comunicarea scrisă, ce fu mai mult vorbită decât cetită. Improvizație peste tot. Din fericire, în odaia în care vorbeam fiind și câțiva ascultători vorbirea liberă nu m-a stânjenit. După cele arătate de pe aiurea, nu pot încheia aceste amintiri decât cu laudele cuvenite instalațiunilor noastre. Cu plăcere constat că
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
care au făcut nașterea cuvântului mai ușoară și mai rodnică! Și mai ales laudă celor care știu să-i asculte, mistuindu-se pe propriul rug, rugul unei inflexibile dorințe de a fi. Căci: ,, Nu este altă mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților”, spune cu dreptate cronicarul. Lectura îl încălzește pe om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele întunecoase ale întunericului, îndeplinindu-și astfel rostul cel mai adânc. În cărți, omul găsește elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu arată nici o „individualitate marcată”. Și dacă nu ne putem lipsi de Costin, autorul Viieții lumii, nu ne putem lipsi nici de paginile lui de proză memorialistică, bunăoară aceea care evocă Italia „cea plină ca o rodie”, nici de lauda „cetitului”, care presupune o conștiință a scrisului literar, nu neapărat istoric. Deși, în prefața Scurtei istorii, autorul se arată „preocupat în primul rând de valoarea estetică a textului” (fiind, el și cu mine, ultimii mohicani ai esteticului în istoria literară) și
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
de vreo lege. Deci... Dar eu, „școlit” la vreme, știam încă mai demult, de la un cronicar moldav, trăitor în secolul al XVII-lea, „că nu iaste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”... (Protocronist!, m-ar „deconspira” criticul „știe tot”). Volumul, atrăgător grafic, întitulat, ca într-o celebră doină, „Din Văianu la Toronto” („Din Boian la Vatra-Dornii/ Au umplut omida cornii...// Din Hotin și pîn la Mare...”), este semnat de către domnul Ion
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
înepuizabilă liric, dar cu o altă motivație - „moartea căprioarei”. Mai tragică decât am putea crede că poate fi suportat omenește. Lectura atentă a celor patru nuvele: „Coarba„, „Jugul din Gura Lupoii”, „Idile” și „Cireșe amare”, apropie pe cititor de realitate „cetitului”, la propriu. A ceva „scris„ după „legile scrisului”. Normal, deci. Imposibil de realizat în cea mai mare parte din „paginile” volumului „Din Văianu la Toronto”. În care, Ion C. Gociu reușește să te asocieze la „lectura„/„cetitul” unei cărți „nescrise
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
cititor de realitate „cetitului”, la propriu. A ceva „scris„ după „legile scrisului”. Normal, deci. Imposibil de realizat în cea mai mare parte din „paginile” volumului „Din Văianu la Toronto”. În care, Ion C. Gociu reușește să te asocieze la „lectura„/„cetitul” unei cărți „nescrise”! O carte pe care el o „citește” prin ochii și simțurile tale. Tu vezi și auzi simultan cu autorul. Ca într-o magie. Dacă reușești să te sincronizezi cu el, ai câștigat pariul de a te contopi
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
apare la cei doi coautori, motivația scrierii acestei cărți, cu un titlu pe care îl recunosc drept pretențios, și de aceea se face trimitere la cronicarul Miron Costin „Că nu iaște alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă, decât cetitul cărților”, conștienți că „Trecerea ta prin timp ireversibil, să lase o umbră”. Fiecare mărturisește că multe alte proiecte/ cărți au fost începute, dar „muza” nu le este îndeajuns de generoasă. După destule digresiuni, se revine la ideea de bază a
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
40 și 50 de ani. Cică e din cauza stresului. Au rămas fără slujbă, bani nu mai au, datorii au pe la bănci, cu pământul nu se mai descurcă. Sărăcie lucie. Părintele nu mai prididește, aleargă de la o casă la alta cu cetitul, apoi de la o groapă la alta. Au rămas atâtea femei vădane, că te apucă dorul de ele. Ogoarele sunt asfixiate de bălării, n-are cine să le mai muncească, câinii urlă după stăpânii lor și stau pe morminte nopți de-
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Sadoveanu, iar celălalt Victor Puiu, fiul ceferistului Ioan Puiu. Cum Victor s-a născut la 27 februarie 1979, cu un an (neîmplinit) înaintea nașterii lui Mihail (5 noiembrie 1980), cei doi copii predestinați să amprenteze istoria timpului lor au învățat „cetitul” și socotitul de la același învățator, „Domnu’ Trandafir” (Mihai Busuioc), în aceeași „odaie lungă, cu tavanul scund”, în care „toate patru clase erau grămădite”. După ce lui Mihail îi muri mama, tatăl său se întâmplă să se recăsătorească cu Maria Puiu din
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
și renumita Editură Humanitas, cuprinde opt capitole, incluse în 280 de pagini, și este alcătuit din următoarele titluri: „Ce facem cu viața noastră", „Despre lucrurile cu adevărat importante", „Ordinea subtilă a lumii", „Perplexități și indispoziții cotidiene", „Feluri de a fi", „Cetitul cărților", „Martirajul limbii române" și „Cum stăm la televizor". „N-aș vrea să par nostalgic, vetust, apocaliptic. Cred însă că este bine să luăm notă de mersul lucrurilor, să ne întrebăm, la rece, ce am câștigat și ce am pierdut
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
agită mediatic, poate fi umplută cu te miri ce. Cam asta este și forma exactă lubric a Libertății. Fiecare face din tine ce vrea. Dacă-l primești prin ecran în pacea familiei. Iar cel mai bun îndemn ție la zăbava cetitului cărților sau a voiajului pe Google Earth, cu popasuri la marile mediateci ale Infrastructurii Intelectuale a altora, e infamia vreunui patron ce-ți distruge până și singura emisiune sau rubrică frecventată, din senin, fără nici o rațiune, doar că așa vrea
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
începută de bolșevici prin colectivizarea industrială forțată. Acum, noi postacii, postănacii, cameleonii, chibiții, zdrențele, tablagiii, cocalarii, popândăii, cârcotașii, ratonii, tonomatele și sconcșii, ca nechezoli potențial virtuali, deosebim cu mâhnire între Cărturar, Diplomectual, Microintelectual și Intelectual. Cărturar este iubitorul de zăbava cetitului. Desigur, ispitit el este să adauge-n raft și vreo cărțulie personalizată cu numele său, adesea o carte moartă, o mortăciune jilavă dovedind deontologic lipsă de caracter și comportament ecologic ca virgulă om, carte ilizibilă și necitită ce va îngălbeni
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
informație istorică, contextualizată temei centrale, m-au acaparat complet. Zile la rând, motivația indusă de pagini citite pe apucate mă "silea" să redeschid cartea și să-mi fac notițele menite să-mi garanteze că n-am irosit "zăbava" legată de "cetitul cărților", la care ne-a îndemnat cronicarul. Și uite-așa am aflat, între altele, mult mai multe despre existența fortificațiilor romane (a "valurilor de graniță") și în Bucovina, despre "taifai", protoromânii dintre Prut și Nistru care au fost pavăza vetrelor
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
musicești. Ca un element inedit al manifestării trebuie menționată demonstrația de tipar manual intitulată Happening - Moara de Hârtie unde publicul a putut tipări cu propria mână un fragment din Letopisețul lui Miron Costin referitor la bucuria pe care o dă “cetitul cărților”. Ce element mai reprezentativ din programul destinat aniversării unei biblioteci se putea găsi?! Editura Academiei a avut propriul stand de cărți, oferite la preț promoțional, cărți importante și interesante, ce s-au epuizat rapid. Pe parcursul întregii serii publicul a
Cronica unui eveniment: Noaptea Porților Deschise la Biblioteca Academiei Române () [Corola-blog/BlogPost/339657_a_340986]
-
integral alfabetul latin, A.p. fiind primul calendar din Ardeal care optează pentru noul alfabet; din 1878 se trece și la ortografia fonetică. Scopul publicației este de „a răspândi cunoștințe privitoare la toate relăciunile vieții poporului nostru” și „a lăți gustul cetitului”, prin reproduceri din clasici și din literatura populară. Ca atare, în domeniul poeziei, sumarele conțin pagini din Miron Costin (Viața lumii), Ienăchiță Văcărescu (Turturica), V. Cârlova (Păstorul întristat), I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, D. Bolintineanu, V. Alecsandri (inclusiv poezii din culegerea
AMICUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285325_a_286654]
-
stil patetic, bine temperat, îndoielile cărturarului asupra reușitei acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
sabie a lui Damocles, „groaza nemaivăzută nicăieri“, a recunoașterii depline a luminării și învățăturii în general, „ca ceva obligator și necesar pentru om“. Rusia era în ajunul introducerii învățământului general obligatoriu, „dar în ce sens, cu ce program? Numai scrisul, cetitul și calculul, elementar și mărginite și acestea; dar în același timp - cât mai multe rugăciuni, limba slavonă veche, religia și gimnastica militară. Aproape nici o cunoștință de geografie, istorie, științe naturale etc. 59 Ibidem, p. 211-212. • Ibidem, p. 213. • Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea pe nimeni să o învețe, prima educație literară trebuise să și-o facă singură. A cunoscut, de vorbă numai cu ea însăși, toate exasperările, melancoliile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iată, În ochii mei cei verzi». Vocea lirică a lui Grigore Vieru rămâne mereu proaspătă și ne aparține ... Al. Vlahuță (1858‐1919) ‐ „Odinioară, poate și acum, elevii liceului „Codreanu” și îndeosebi Vlahuță și prietenii lui, nu cunoșteau alte distracții decât cetitul cărților și plimbările pe aleile retrase din grădina publică (a Bârladului n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zi după-amiază, înainte de ceai, în pragul bibliotecii, așteptîndu-mă. ― Vino să-ți arăt ce-am făcut, mă chemă ea. Adusese vreo cincizeci de volume pe o masă și le așezase cu cotoarele în sus, în așa fel încît să poată fi cetite unul după altul. ― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dincolo. Să vedem la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]