80 matches
-
pe foaia de cort întinsă într-un colț al odăii bustul de marmură decapitat de care dăduse cu câteva ceasuri mai înainte, și, aplecându-se, îl ridică, greu cum era, și strigă cu marmura în brațe femeia care trebăluia în chicineta improvizată într-un ungher al încăperii lor destul de spațioase... (va urma)
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Deschise perdeaua de plasă, ieși pe terasă, făcu câteva mișcări de gimnastică, se întoarse în cameră, se îmbrăcă și păși în micul salonaș unde își puse o muzică în surdină. Probabil aici stătea Mihai și asculta muzică. Trecu apoi în chicinetă. Surpriza a fost deosebit de plăcută: îl aștepta un mic dejun copios, fiindu-i foame. Din nou, în salonașul de muzică, își spuse: Trebuie să-mi fac un program riguros. În aceste trei luni trebuie să vizitez tot ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acasă ostenit, flămând și însetat. Își aminti de frigiderul de la intrare. Când îl deschise, găsi o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva pași pe holul de la intrare, își văzu șapca în cuier și alături observă un dressing. Fără nici o intenție, fără nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
deștept, mai, mai!..." își spunea ea, nemaigăsind atributele cu care să-și încununeze copilul, acest boț cu ochi care abia ajungea cu capul la înălțimea mesei. Văzându-l că și-a terminat laptele, îi luă cana și o duse în chicinetă. Apoi își puse pardesiul pentru a-l însoți până la ușa blocului, cum mai proceda uneori, de unde îl urmărea un timp, până dispărea după colț. Nu vrei să te conduc până la grădiniță, Răducule, așa cum o făceam până nu demult? Nu, mămicuțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
este oarbă. Are 90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun și nici de vecini care să se înghesuie în jurul rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
interfon e 059, ok! Eram în pantaloni scurți și maieu, abia trezită, trebuie să fiu sexy, gândesc, dar n-am treabă, ia uite-l, mă, ce cățel, îl linge pe față, ăsta se bucură la toată lumea, foarte bine, aici e chicineta, n-ai cuptor, da’ la ce-ți trebuie, camera e mare, eu pe 4 eliberez, m-am simțit foarte bine aici, sigur o să te simți și tu, ai televizor, televizorul ăsta și DVD-ul sunt ale mele, mi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
performanță a fost înfăptuita de Irene Selznik, care izbutea să facă față oricărei situații, chiar si aceleia de a ma debarasa de Sânto. M-am pomenit, deci, singur la New York, plin de gratitudine, si am închiriat o garsonieră cu o chicineta, în districtul Chelsea, la primul etaj al unei case de cărămidă maronie. Repetițiile aveau loc la Amsterdam Roof. Eram convins că piesa va fi un eșec și, o dată în plus, eram stăpânit de convingerea că sunt un artist pe moarte
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
Prin suprafață locuibila se înțelege suprafață camerelor care, determinate ca atare prin construcția lor, servesc pentru locuit, inclusiv holurile și camerele de trecere. Prin dependințe se înțeleg încăperile care deservesc suprafață locuibila și anume: vestibulul, antreul, tinda, verandă, culoarul, bucătăria, chicineta, oficiul, cămara, debaraua, camera de baie, closetul, spălătoria, uscătoria, pivniță, boxa la subsol, magazia din zid, logia și terasă acoperită. Articolul 3 Apartamentul cuprinde una sau mai multe camere de locuit cu dependințele aferente, situate la același nivel sau la
LEGE nr. 5 din 28 martie 1973 (*republicată*) privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106363_a_107692]
-
fost dat de fapt Tudor Mușatescu. L-am văzut pe istoricul teatrului românesc încă din studenția mea, el locuind cu familia sa într-un bloc de pe strada Vasile Lascăr, unde am avut marele noroc să locuiesc și eu într-o chicinetă. Mai târziu, când am devenit redactor de editură, am răspuns de cartea Despre ei și despre alții (Minerva, 1973), care conține interviurile sale cu scriitori, artiști și pictori, apărute, între anii 1924 și 1946, în Rampa. L-am văzut apoi
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
mea soție, că gata, m-am angajat, sunt acum și eu om cu treburile lui. Mi-au dat casă după multă vreme, vreo trei, patru luni, dar mi-au dat. O cabină la ultimul etaj, o cabinuță mititică, avea o chicinetă și un duș, dar ce minune mi s-a părut, și chiar era, gândiți-vă, să stai în centrul centrului, peste drum era Casa Centrală a Armatei, era lângă ea un magazin care avea la subsol un raion cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ea, bună sau rea. Leonard Cohen murmură melodic Omenescul. Vagabondul înțelept cântă parcă într-o tavernă. Sau chiar pe stradă. Citez din „Bogie Street”: „Un gât de vin, o țigaretă/ și-acum o șterg din nou;/ mi-am acordat în chicinetă,/ bătrânul meu banjou./ Sunt așteptat. E-un trafic des./ Dar loc tot mi-am găsit./ Eu sunt ce sunt, iar ceea ce-s/ e iar pe Booghie Street”.( Traducere de Șerban Foarță și Cristina Chevereșan). Dar să nu uităm, la evrei
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
pe ultimul mare boier și critic al literaturii romîne (că, după Călinescu, el și Ion Rotaru, nu mai urmează nimeni), care i-a scos o carte. Dar, ca să-l scrofoace, s-a dus peste profesor la Universitate. Profesorul era în chicineta de lîngă biroul lui și a uitat apa deschisă, cu dama peste el ... Femeia de servici a văzut că iese apa pe sub ușa lu' dom' profesor ... Săriți, oameni buni, că se îneacă Profesorul! Asta a fost, așa, o scenă mai
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
bine și vreau să mi se piardă urma. - Bine, Marițo! Hai să mâncăm, că am bunătăți. Diseară dormi la mine? - Da! În timp ce jandarmul, plutonierul Vasile Popescu, om însurat cu nevastă și copii la Pitești, de unde venea, cotrobăia după tacâmuri prin chicinetă, dintr-o dată fu îmbunat de ideea renunțării la ceea ce avea în gând. „Sunt curve destule în port!” Adevărul aflat că fata nu-i țigancă și că-i spusese ce dorea îl făcură mai îngăduitor. „Era mai bine dacă ar fi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău, și i-am făcut semn să plece valetului îngrozit care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
camioane de băutură și de droguri. Cu toate că, de fapt, nu cumpărasem droguri pentru invitați, ne asiguraserăm că vor avea la dispoziție un stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își luase o slujbă în alt oraș, Pittsburgh sau Plattsburgh, Tom nu reușea niciodată să-și amintească. Era o celulă sordidă cu o debara, un duș metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un zid de cărămidă și o chicinetă cât un borcan, în care se găseau un minifrigider și un aragaz cu două ochiuri. Un raft de cărți, un scaun, o masă și o saltea pe jos. Era casa cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e prost de-a binelea? ― Nu! E doar un general orgolios. Nanone izbucni în râs, amenințându-l cu degetul prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trandafiri roșii din brațele ordonanței sale ca să i-l ofere Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comprenez, n’est-ce pas? Poate că ne vom reîntâlni la Sankt Petersburg... Sau - cine știe? - chiar la Constantinopol... Își aruncă din mers blana pe umeri, apucă punguța cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]