668 matches
-
ai putut da un răspuns la “eroul tău din viața reală”. Eu cred k aș fi pus steluța, admir o mână de oameni din viața reală, dar nu pot numi pe niciunul erou. Îmi plac articolele pozitive, fac bine sufletului chircit de atâtea griji jilnice. Fără legătură cu articolul, domnul Arafat neavind nici o vină, vreau să-i semnalez dl Bucurenci o apariție de presă care i-a scăpat. Iată mai jos despre ce este vorba. http://dog-the-blog.blogspot.com/2009/03
Doctorul Arafat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82750_a_84075]
-
de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi oprite oștile, femeile/ vor rămâne însărcinate, vor fi repopulate
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
sfîrșitul Regelui. Și cu un sfert de oră înainte ca el să afle verdictul din gura primei sale soții, cinica și revanșarda Marguerite. Nu e doar declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Mare serată - poem simultan în trei limbi, proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
urină/ în pauză ne frecăm hainele de pereți/ ne ducem pe la majorate «vai, cu ce parfum te-ai dat?»/ «nu, nu e dior?» bărbații se oferă să ne țină paltoanele/ le perie le scutură le mângâie/ ca să ne simtă prezența chircită prin buzunare/ nimănui nu-i trece prin cap că sunt niște oameni/ sunt oamenii-haine omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici mai scurt/ cu păr des pe picioare
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
de-i zboară gospodarului acoperișul. Iar el, el n-are. Cum procedează insul căruia nu-i ajung veniturile, așa cum se întâmplă, în posesia unei plapume de mărimea unei batiste? Firește, n-o va folosi la ștersul nasului, ci se va chirci sub dânsa, de maniera fachirilor. Cartofi fierți la masă, dacă este funcționar, limuzină Jaguar și nu Bentley, dacă este om de afaceri, iar când este statul în persoană, de la care toți speră reduceri, suspendări de plăți. Întocmai cum decența te
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
le cumpăr intră în buzunarul lui să-și cumpere unguent pentru umflăturile de la picioare mă privește cu ură că m-am născut mai târziu cu o jumătate de veac decât el strâmbă din nas la anii mei mai puțini se chircește de dezgust pentru pielea mea care mai are strălucire pe față pe gâtul semeț și pe mâini nu știm ordinea în care ne ducem pentru că nu există aș putea ieși acum pe ușă fără să mă mai vezi vreodată fără
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
Maramureș cu mărgele amare peste caliciile atât de fragile de miraculoasă passiflora am turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
Emil Brumaru Nu are rost să stai chircit în tine Cînd e atîta frumusețe-n jur, Din faguri curge mierea de albine Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri În suflet, clipocind sub grele lintiți Și nuferi lați loviți în miez de-un soare Ce își îndoaie razele
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
o poartă pe stânga altul pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-ar putea să mor într-o tutungerie în miros de țigări de foi și de lapte cald ori în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineață învăț să coexist cu dungile trasate de rațele ce taie apa lin dungi care se șterg în timp ce
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
dealul cu lemnul în spate. Gura mușca din coadă. Trei capete aveau sfeșnicele și toate retezate. aritmetica neformelor Mișcă buzele, dar nu se aude nimic praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu desăvîrșire de el. Cu mîinile băgate în mîneci, cu degetele de la picioare chircite în cizme, copilul se gîndea la notele proaste pe care le va lua a doua zi la școală și se simțea copleșit de tristețe și de teamă. Se vindeau de toate în prăvălia întunecoasă și murdară. Băcănie, se-nțelege, dar
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a așterne aceste șiruri.Am fost invitat să le vorbesc unor elevi de gimnaziu din câteva așezări nord-dobrogene - în ținutul copilăriei și adolescenței mele - despre lumea presei de odinioară. Participam
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
triumfător l-a privit pe unul și încet încet a schițat în treacăt un contur ce s-a desprins ușor cînd galben cînd albastru pierzîndu-se în ceața de deasupra apei * Și-n felul ăsta totul s-a sterilizat s-a chircit ca într-un avort și nu mai aveam alt gînd decît să găsim o ureche de ac prin care brusc ajungînd pe malul din spatele gesturilor să putem legăna lumea pe-un fir de pai și am exersat atît pînă s-
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite de alama... s...ț Sub tic-tac-ul ceasului - maniacal -/ papilele-mi auditive vibrează, ca un recif de coral.../ La geamătul artriticei noptiere,/ paianjenii se chircesc,/ cu prazi cu tot, în unghere.../ Plutele papucilor tăi/ se-aud vâslind/ în camera vecină./ Apoi comutatorul./ Apoi explozia luminii,/ izbindu-ți-se de rețină...” (Tăcere) Majoritatea poemelor sunt statice, iar eu-l poetic surprinde stările cu mult rafinament plătind
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
o pietricică umflată de gânduri Reluîri în drumul meu întâlneam atâția copaci resemnați dincolo de marea ce era doar o idee de mare un substitut al cuvântului o coajă de frig violet cu eul meu mic dilatat cu eul meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
aripă de flutur. Aproape că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
mai elastic / Of, este o iarnă cumplită în sufletul meu acum inima e un adevărat patinoar alunec în stânga alunec în dreapta moartea o ia de-a berbeleacul pe pârtia deschisă de sărutul lui Iuda Fiul meu cu fața în sânge se chircește în turla inimii mele și așteaptă bătăile clopotului mă simt hăituit de propriile mele iluzii lațul mi se așează cu multă delicatețe pe grumaz precum un inel de logodnă pe degetul iubitei nu scot nici un cuvânt de teamă să nu
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
tac nu ne aud nu ne privesc La Ruine prezentatorul profesor critic poet care comite încontinuu erori de apreciere și cere tuturor după și mult prea tîrziu iertare copilul care doarme cu genunchii la gură și fără pantofi în mijlocul zilei chircit într-o flanelă prea largă în firida unei clădiri interbelice lîngă niște monezi dintr-un metal dubios și care visează despre Josephine Baker la brîu cu salba ei de banane foarte reale țăranca bătrînă deghizată în florăreasă care își comentează
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26 aprilie 1963. A fost adus acasă de fiul său, Dr. Radu Voiculescu. Era surd, cu trupul micșorat, chircit de durere, cu vertebrele putrezite. Soacra mea se ducea să-l vadă. Pe mine nu a vrut să mă primească. Casa lui era continuu supravegheată. Gabi Defour, fiica lui, mi-a spus că nu a vrut să se spovedească și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel făcut. de ești astfel făcut, încît fiecare privire să se preschimbe într-o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic...
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
Călin-Andrei Mihăilescu Acestea s-au petrecut la București, oraș de filateliști și de atentate, cum îl face să lucească o definiție în cortazariană. Orașul nașterii mele era, însă, mai puțin decît atît; și era mai mult decît un loc chircit de arhivampirul Dracula din ficțiunea pe care goții au coagulat-o pentru a o apoi importa: pe zidurile orașului se disimulau silabele stirpei mele condamnate. Creșteam cu șocuri blînde și amare și mă simțeam pentru întîia dată fără de pereche. Pe
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
aflate sub semnul absurdului și al unei minime decențe: Plutonul, cu bucile albe și goale, năvăli ca o avalanșă prin ușa ușor deschisă a sălii de dușuri ocupate în cea mai mare parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]