315 matches
-
urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
câine otrăvit. pe noptieră ai putea să găsești - îți spui - cutia de lemn cu perdeluță - ai visat-o? ai citit despre ea într-o carte? - cutia cu mai multe mâini pentru cei singuri. întinse hotărât gata să apuce. cu degete chircite gata să mângâie gata să fie mângâiate. o dimineață în care spaima îți așază bănuții în palmă să clinchetească atunci când îți strecori mâna dreaptă prin volanul cutiei și strângi mâinile închipuite până când ți se pare că treci în grabă printr-
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
oxigen, cu perfuzii, cu medicamente. Cot la cot cu oamenii de omenie apăruseră însă și interlopi, hoți, bandiți scormonind prin munții de dărâmături sau dându-le târcoale, încercând să fure bijuterii, tablouri, covoare, să smulgă inelele de aur de pe degetele chircite ieșind din moloz, chiar cu prețul tăierii acestora; în replică, toate forțele de ordine, inclusiv Securitatea, instituiseră ceva foarte asemănător stării marțiale. Ca de obicei, ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul se între-pă-trundeau în acele zile. Și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
îngrozitor, țipă, apoi a adormit pentru totdeauna; 4) era acolo, înconjurat de familia sa, în mijlocul căreia se stinse ușor; 5) a fost găsit mort la toaletă. L-au chemat. Apoi, cum nu răspundea, s-a forțat ușa; l-au găsit chircit; după toate aparențele se pregătea să-și facă nevoile, apoi căzuse; 6) s-a primit o telegramă de pe front, anunțînd moartea sa pe cîmpul de onoare - ucis de un glonte în mijlocul frunții...". Și lista merge pînă la 68. E aici
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
o carapace pe trupul onctuos al fluviului, ea este o creație exclusivă a apei, un fel de epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina s-a născut din ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
te aștepți. Și iar mă gîndesc la fiica mea, Andreea, și-mi vine să plîng; ea nu va pricepe nimic decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta condiția mea, chiar asta? Scrisoare dezlînată, scrisă la unu noaptea, fără bucuria scrisului, ci doar pentru a căuta un antidot. Nu văd, deși judec limpede, nici o
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cutie. A.: Într-o cutie... Bine... Doctorița: Avem cutii rămase de la mâncarea pentru câini în spate și vi-l punem într-una de-aia. A.: ... E adusă, din spate, o cutie. Defunctul e așezat în ea într-o poziție destul de chircită, din cauza spațiului nu foarte pe măsură. Surpriză: nu se închide capacul. Doctorița: Hmm... nu se închide... Asistenta (intervenind profi): Doamna doctor, îi tragem un scotch. Îi trag un scotch. Doctorița: Gata, puteți să-l luați. A.: Daaa’... nu există... ăăă
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
ar fi ieșit la cerșit ori s-ar fi oprit o clipă să-și tragă sufletul după o zi de trudă. Numai că mâinile ei nu cerșeau, iar ochii-i nu păreau să se odihnească. Femeia ținea în brațe trupul chircit, acoperit de zdrențe, al unui copilandru. Putea fi fiul ei, putea fi un copil al străzii. Părea lipsit de cunoștință, poate era grav bolnav, poate rănit sau poate chiar mort. Pe cine anume reprezenta și ce era cu el n-
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
niciodată ne întîlnim București, 9-10/5/05 La Ruine prezentatorul profesor critic poet care comite încontinuu erori de apreciere și cere tuturor după și mult prea tîrziu iertare copilul care doarme cu genunchii la gură și fără pantofi în mijlocul zilei chircit într-o flanelă prea largă în firida unei clădiri interbelice lîngă niște monezi dintr-un metal dubios și care visează despre Josephine Baker la brîu cu salba ei de banane foarte reale țăranca bătrînă deghizată în florăreasă care își comentează
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
explicat dr. Drașovean. Metoda sa de cercetare este împrumutată din geologie, se bazează pe studiul stratigrafic și este folosită în puține șantiere din România. La Sânandrei s-au descoperit un mormânt avar de secol VIII-IX d. Hr. , două rarisime morminte chircite, aparținând neoliticului, patru locuințe de cultură Tisa, două locuințe Vinca, iar în urmă cu doar câteva zile a ieșit la lumină prima locuință de neolitic mijlociu. Casa este rectangulară, are două camere mari și stâlpi solizi. Într-o încăpere s-
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
la un moment dat, cel mai important lucru este făcutul unui sandviș. Același mereu, cu aceleași ingredinte, cu aceleași mișcări. Accesele de furie capătă o exprimare trivială, și ea aceeași. Derizoriul este în tot și în toate. Cuvintele sînt mici, chircite, conflictele banale, superficiale. Ca și atitudinea celor care le generează. Iubirea și prietenia sînt terfelite, tocate mărunt de ignoranța noastră agresivă, ascuțită bine ca și cuțitul de bucătărie care taie un castravete pentru captivantul sandviș. Zi că-i bine, robotule
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
n-o regret după aia, pentru tot restul vieții). După vreo șase ore de bocit și deliberări, am hotărât să o invităm la o teleconferință pe cea mai puternică femeie din lume, Președinta Statelor Unite. Am nimerit-o taman când dormea chircită, cu o pernă electrică sub burtă. Era la ciclu, deci foarte nervoasă. A întredeschis ochii, ne-a ascultat, după care a ridicat puțin capul de pe pernă și ne-a zis: “Aruncați-i dracu’ în aer și lăsați-mă-n pace
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
ieșise, se îndrepta spre ele. Parcă venea și parcă nu venea, venea șovăielnic, agale, cu pașii târșiți și cu umerii plecați. Parcă dintr-o dată, din femeia bine făcută și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să se ridice, cu gândul de a o întâmpina, dar rămase așa, pironită locului, cu ochii spre Emilia. Toți ochii erau îndreptați acum spre Emilia
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
știi la ce m-am gândit, tanti? O să râzi. Că apa e prea rece și, până mor, o să-mi fie frig. Violeta a tăcut, fixându-și privirea în tavan. Tăcea și Maria, cu ochii la fața ei frumoasă și trupul chircit. Rochia mulată pe corp îi scoteau în evidență formele senzuale ce ar fi aprins dorințe în sufletul oricărui bărbat. Trup umilit de nesăbuința, lipsa de tact și orgoliul unui bărbat cu suflet mic. Meschin, egoist, neînțelegător al sufletelor feminine, și-
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
drum Făcând planuri mii și mii Banii spre a-i cheltui... Și cum merge fredonând Doar cu bogăția-n gând Se împiedică din nou De ceva mare și greu... Se oprește și-nciudat Vede ce l-a-mpiedicat: Jos, în colb stătea chircit Un biet suflet chinuit... Obosit și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > M-ASCUND SUB DORUL TĂU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ascund sub dorul tău căznit pe buze, și sorb otrava timpului chircit, amarnic ger mă gustă printre frunze, sub zimți de iarnă care dor cumplit! Simt cum ciuntește vântul, chin de moarte, cuvintele scrâșnesc de prin viori, oh! cât aș vrea să nu mai fie noapte, în chinul meu orbit, când tu
M-ASCUND SUB DORUL TĂU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382276_a_383605]
-
pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă/ stătea ea chircită/ în rochia ei neagră// în singura ei rochie neagră/ cu o scrisoare răsucită în mână/ și mâna i se desfăcea și se strângea/ convulsiv iar scrisoarea rămânea lipită acolo/ puternică și caldă" (Scrisoarea). Prima secțiune și cea mai bună a
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
timp, este aceea a cuplului făcând dragoste lângă un copac ale cărui rădăcini se împletesc cu membrele unor corpuri umane. Tabloul apocaliptic care împrumută de la Hieronymus Bosch este reluat spre final, unde se pot vedea asemeni umbrelor unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
provocat de lipsa comunicării corupe și aneantizează totul, inclusiv dragostea, care, în timp, se transformă într-o anticameră a morții. Procesul poartă un nume, înnegrirea, și este descris în poemul omonim: "neagră sunt eu/ neagră la creier și vene/ carne chircită și moale/ tare și-ntinsă ca arcul/ mirosuri decojiri obiecte/ corpuri foarte atinse/ zemuri femeiești/ cuvinte obscene doar cât să provoace/ ligamente bărbătești/ sângele ca o broșă de coral/ ghețari acizi în piele/ femeile sunt niște hoteluri albe/ unde bărbații
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
cu figura ei de elf, acum boțită de plâns, aduce, vag, cu ea, cu mama lui adevărată... Ce freudian... — Să-ți strângi lucrurile și să pleci. Durerea lovește din nou, în derapaje spectaculoase către frunte și moalele capului. O vede chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai tare, s-o pedepsească pentru amândouă, pentru că (vai, dar ce coincidență! ce amuzament!) amândouă l-au ales pe el, pe Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu se mișcă. Se micește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]