67 matches
-
Hyalomma plumbeum - rostrum lung, baza rostrumului dreptunghiulara, silonul anal posterior, coxa primei perechi de picioare bifurcata, picioarele foarte groase cu articulații de culoare gălbu-deschisă, iar piesele componente sunt de culoare închisă (aspect tigrat). Masculul prezintă pe fata ventrala 3 scuturi chitinoase respectiv / scuturi anale, adanele și postanale. • Dermacentor reticulatus - rostrum scurt pătrat, baza rostrumului dreptunghiulara, coxa primei perechi de picioare bifurcata, silonul anal posterior. Pe scutul dorsal prezintă desen reticulat din benzi întunecate pe fond argintiu. • Rhipicephalus sp. - rostrum scurt conic
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Sofia_coman_ectoparazitismul_temporar_sofia_coman_1337742444.html [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
cefalice adezive", pe care se deschid "glandele adezive" și cu ajutorul unui mare "disc de fixare", situat la partea posterioară a corpului, disc lipsit de ventuze, însă prevăzut cu "două căngi (cârlige)" mediane curbate mari și puternice, unite printr-o placă chitinoasă, situate pe linia mediană și cu "16 cârlige simple" dispuse în cerc pe margine. Nu au pete oculare, iar ansele intestinale sunt unite. La această gen este foarte interesantă reproducerea. Oul se dezvoltă în uter. Înainte ca embrionul să fie
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
desfășurate ulterior asupra genomului Silkie-lor, fiecare dintre ei având până la un anumit grad abilitățile unui Silkie. Nava care îl contactează pe Cemp are un echipaj format în majoritate din Varianți acvatici, ceea ce îl determină pe Cemp să părăsească forma sa chitinoasă, dură, folosită în călătoriile spațiale, pentru cea acvatică. Pe navă se află un băiat puternic de 10 ani, care pretinde că este fiul lui Cemp. Deoarece, la fiecare 9,5 ani Silkie-ii sunt nevoiți să revină în apă pentru a
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
și stratul hipodermal. Corpul kinorinhilor cuprinde regiunea cefalică (cap), gât și trunchi format din 11 segmentente. Segmentele, inclusiv cele ale capului și gâtului, se numesc zonite (în total 13 zonite). Corpul este lipsit de cili, dar prezintă țepi, peri, zimți chitinoși. Capul este înzestrat cu 7 cercuri de spini (scalide) recurbați. Regiunea cefalică are capacitatea de a se retrage în interiorul corpului. Spinii și țepii sunt implicați în locomoție. Pe partea dorsală a capului sunt situații ochii. Cavitatea internă a corpului reprezintă
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
din galerie a Început să apară mai Întâi măturicile apoi antenele din ce În ce mai mult, de parcă aș fi asistat la unul din filmele noastre speciale cu care urmăream creșterea plantelor. După aproape treizeci de centimetri de antene apăru suportul lor. Un cap chitinos, mărginit de niște mandibule de peste un centimetru lungime se rotea neliniștit În buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii. Călugărița este o specie hemimetabolă (se dezvoltă prin metamorfoză incompletă). Imediat după fecundare femela depune 100-300 ouă. Ouăle sunt înconjurate de o masă spumoasă, care mai apoi devine consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara următoare și se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
a corpului care are rolul de suport sau sprijin a unui organism.In principiu scheletul se poate clasifică într-un endoschelet (intern) și un exoschelet (extern) acesta din urmă este un înveliș care acoperă corpul organismului că de exemplu scheletul chitinos la insecte. Citoscheletul este scheletul unei celule, care asigură, stabilizarea și menținerea formei unei celule, motilitatea celulară, transportul a diferite substanțe în interiorul celulei, precum și comunicarea cu alte celulule . Acest schelet este alcătuit din microfilamente (fibrile) orientate în diverse direcții, si
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
de simț.La scoici exosecheletul este reprezentat din două vâlve calcaroase dure în interiorul cărora este protejat corpul moale al molustei.La lăcuste scheletul conține un strat subțire și dur,alcătuit dintr-o substanță organică rezistență,numită chitina.La răci rusta chitinoasa,pentru a fi mai dură este impregnata cu săruri de calciu. Este forma în care scheletul se află în interiorul corpului, fiind întâlnit la "Cordate", "Echinoderme" și "Bureți" (Porifera).Acest schelet asigura stabilitatea și ținută corpului asigurând mobilitatea organismului.ul cordatelor
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
alungit sub forma unui rostru iar în vârful acestuia se găsesc piesele aparatului bucal (aceste insecte se numesc gărgărițe). Toracele la insecte este alcătuit din trei segmente: protorace, mezotorace și metatorace. Fiecare segment toracic este alcătuit din mai multe plăci chitinoase numite sclerite: În general tergitele și sternițele sunt mai mari și mai groase, deoarece au rol de apărare și susținere, în timp ce pleurele sunt mai mici și mai subțiri, având funcția de a lega tergitele și sternițele. Între pleure și tergite
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
speciile cunoscute este "Garypus titanius", care ajunge până la lungimea de 7 - 12 mm. Corpul este alcătuit, ca și la toate arahnide, din prosomă și opistosomă. Prosoma este nesegmentată, prezentând dorsal 1-2 perechi de ochi, dorsal este acoperită de un scut chitinos, iar ventral, coxele membrelor se unesc median, acoperind sternitele în întregime. De prosomă sunt anexat șase perechi de membre (apendice): cîte o pereche de chelicere și pedipalpi și patru perechi de picioare. "Chelicerele" sunt retractile, alcătuite din două articole dintre
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
Studii recente arată că chitina poate juca un rol în introducerea de alergii la oameni. Șoarecii tratați cu chitină dezvoltă un răspuns alergen, caracterizat prin creșterea proteinei interleukin-4 în celulele sistemului imunitar. Pentru acești șoareci, un tratament adițional cu enzima chitinoasă anulează răspunsul. este de asemenea folosit pentru a filtra apelor uzate: aceasta face lanțuri de care se atașează elemente ionizabile a materiei organice (vezi chitosan). Este folosită în industria alimentară la fabricarea sucurilor.. Studii recente arată că chitina induce o
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
Caracteristic pentru ordin sunt o pereche de cerci puternici la finalul abdomenului, curbați în formă de clește, deși anumitor specii parazite ale unor mici mamifere, aceștia lipsesc. Numele ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
rol de protecție nu atît de zbor. Majoritatea speciile au aceasta structură, deși Arixeniina și Hemimerina nu au deloc aripi și sunt oarbe. Aripile secundare au o membrana foarte fină care se extinde radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin al urechelniței este tipic pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
a gurii este acoperită cu o cută chitinizată, numită buză superioară sau labrum. Apoi, urmează maxilele alcătuite din regiunea bazală pe care se găsește un palp maxilar articulat și palete nesegmentate masticatoare. Posterior se află gnatochilariu, numit și labium, placă chitinoasă. Pe partea superioară a capului sunt o pereche de antene simple și o pereche de ochi Corpul poate avea diferite forme în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae și Sparassidae. Cu toate acestea nicio familie menționată nu are nicio legătură cu Lycosidae. Tarantulele au corpul acoperit cu o cuticulă chitinoasă, cu rol protector. Corpul este format din prosomă (cefalotorace) și opstosomă (abdomen). Ele sunt unite printr-un pedicel și permite opistosomei să îndeplinească unele mișcări. De prosomă sunt atașate 4 perechi de picioare, una de chelicer și una de pedipalpi
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
ultimul având forma unei gheare. În chelicere se află glandele veninose, conținutul cărora sunt injectate în pradă pentru a o omorî sau paraliza. Pedipalpi sunt alcătuiți din 6 articole. Articolul bazal, situate lângă orificiul bucal, posedă proeminențe care reprezintă plăcile chitinoase zimțate utilizate pentru a fărâmița hrana, numite coxe sau maxile. Pedipalpii au funcție tactilă, iar la masculi și de organ copulator. Masculii au organe filiere speciale în apropierea orificiului genital. Membrele locomotoare sunt formate din 7 articole, ultimul articol se
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
de lungă). Are șase picioare și șase ochi dispuși de jur-împrejurul trupului. Un sistem complicat de mandibule clămpănesc vizibil. Două antene fine și lungi descriu traiectorii diverse prin aer. Au culoarea neagră, dar platoșa este portocalie, albă, neagră sau roșie. Exoscheletul chitinos este lepădat la maturizare, dar într-un bazin de 2 metri pătrați nu se întâmplă așa ceva. Membranele anterioare au rol de mâini cu care lucrează. Sunt prevăzute cu un fel de degete: 3 teancule mici și flexibile. Un fel de
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]
-
și lipitori libere care se hrănesc cu larve și rame. Majoritatea speciilor trăiesc în lacuri și ape curgătoare. Lipitorile parazite au câte o ventuza cu care se fixează de corpul victimei. Cavitatea bucală prezintă o ventuza bucala cu 3 fălci chitinoase care au forma literei Y. O lipitoare poate suge până la 32 grame de sânge, ce nu e coagulează un timp îndelungat, deoarece glandele intestinale ale acestei animale secretă o substanță anticoagulanta, numită "hirudină". Ea este utilizată în medicină (în pecial
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală, o placa mediană
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală, o placa mediană, 2 plăci marginale, 2 plăci adanală și o placa anală. Idiosoma este împărțită într-o regiune anterioară, numită podosoma și
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
picioarele IV, poartă 2 orificii respiratorii și un orificiu anal. Orificiile respiratorii perechi, numite stigme sau spiracule, sunt dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a IV-a de picioare. Orificiu stigmatic este înconjurat de o placă chitinoasă bine dezvoltată, numită peritremă sau placa spiraculară. "Ixodes ricinus" este lipsită de ochi. "Ixodes ricinus" este o căpușă cu trei gazde. Ea atacă în stare adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]