14,359 matches
-
din 2004, a fost cel mai surprinzător eveniment al Muzeului Florean, din păcate fără ecouri mediatice pe măsură. E adevărat, și genul ca atare, și limbajul mai greu accesibil, și absența unor comentatori care să stăpînească în mod egal expresia cinematografică și pe aceea a artelor plastice, fac dificilă comunicarea și, cu atît mai mult, analiza. Președintele juriului, Alex. Leo Șerban, a compensat, însă, prin prezența lui la Baia Mare, deficitul de comunicare ulterior. Oricum, faptul că în spațiul public au ajuns
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
nu părea să aibă nimic în comun cu lumea filmului. Cu care a avut primul contact pe când lucra ca băiat bun la toate într-o benzinărie - i s-a propus să vină la o probă. Așa a început o carieră cinematografică nu prea vizibilă, roluri minore și, ca în cazul lui Michelle Pfeifer, filmul de groază obligatoriu. Eastwood a dat nas în nas cu succesul în televiziune. Era vorba de un serial Western, Rawhide, pentru care s-au făcut peste 200
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje, toate memorabile prin cîte un detaliu. De la maurul care face orice ca să devină alb, pînă la fetița care mănîncă toporași, toți sfidează/ forțează, într-un fel sau altul, normalitatea. Visul Celeniei e o parabolă misticoidă despre revelația pe care
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
că facem încă parte dintr-o cultură modernă, în sensul că încă păstrăm distincția formă/fond. Nimeni nu avea de comentat "stilul"", însă despre subiect erau multe de spus. Toată lumea era încântată de modul în care Alexandru Solomon stăpânește limbajul cinematografic în toată acuratețea lui, așa că s-a trecut la discuții speculative, istorie, politică, adevăratele subiecte (în folosul tagmei mele voi spune că nu eram preponderenți ca număr). Voi înșirui elementele poveștii acum, altfel sigur uit: șase persoane, cinci bărbați și
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
înainte de premieră... Acesta e momentul în care, în loc să spun "Acțiune!" și să vă povestesc variile argumente vehiculate în dezbaterea CJI, zic "Stop". Subiectul filmului e o mină (postmodernă, voi elabora pe temă ceva mai încolo) de aur, iar manipularea lui cinematografică e ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat la compoziția cadrelor. Foarte reușită mișcarea operatorului prin care, într-un singur cadru, dă imaginea peste cap, sugerând astfel lumea comunistă cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât altele, în timp ce unul este neglijat aproape complet. Slavă domnului, la sfârșit a existat o întorsătură de frază cinematografică: toți emițătorii de mărturii adunați într-un fost teatru de vară la proiecția "Reconstituirii". Scenariul ar fi fost mai curat fără atâta patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept, firește - ca un gen minor, de nișă. Asta deplângea și Florin Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Cei care refuză să se resemneze în fața oceanului cenușiu aleg să îmblânzească betoanele, fie acoperindu-le suprafețele cu un discurs alternativ, fie preluandu-le ca atare în muzică, dans, teatru sau cinema. În „Marilena de la blocul P7”, de exemplu, discursul cinematografic redeseneaza cu mare sensibilitate hartă unui „oraș al zeilor” românesc. Este un film care scoate, la propriu, emoție din piatră seaca. Un exemplu și mai recent este spectacolul , al Teatrului Odeon, în care coregraful și îmblânzesc blocul pe muzica de
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
de case oricît de mari. Apropo de case mari, nu e greu de imaginat cum ar fi fost exploatată această triplă mină de talent, dacă ea s-ar fi aflat în California, să zicem, și nu într-o zonă defavorizată cinematografic, în care actoria de film a rivalizat, ani de zile, cu șomajul forțat. Din acest punct de vedere, Turnul din Pisa marchează o revenire spectaculoasă a micului nostru star system local. Context în care pare firească ideea că interpreții își
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai norocoase?". Tocmai aici intervine voluptatea literaturii pentru că poți înscena sau pur și simplu interpreta o astfel de filmare dintr-un singur unghi. Si, dacă în arta cinematografică o astfel de încercare ar fi clasificată imediat drept excentrică, în literatură ea poate fi extrem de atrăgătoare și de consumabilă. De aceea autoreflexivitatea lui Daneliuc nu intră în cercul strîmt al memorialisticii pure. Faptul că personajele lui au alte nume
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
argumenteze scenic ideea potrivit căreia piesa ar fi un antivodevil. Un polițist feroce face ordine în sală, comandă începutul comédiei, o duduie râde prostește. Mai sunt sesizabile pe parcurs câteva izbucniri ale acestei idei - franțuzirea Didinei Mazu, aparițiile de extracție cinematografică ale lui Nae Girimea și Mache Răzăchescu - și cam atât. Sunt imprecizii în mânuirea cronotopului. O parte din decorul gândit de Mihai Pastramagiu și Gelu Râșcă trimite către Bucureștiul sfârșitului secolului al XIX-lea, o altă parte către Capitala anilor
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
și moarte, cum poți da o nouă șansă vieții printr-o trezire bruscă din cotidianul care ne transformă în automate și ne îndepărtează de adevărată noastră esență? Iată întrebări care nu sînt noi, dar cărora Tsukamoto le dă o expresie cinematografică pentru care actuala ediție a Festivalului de la Veneția va rămîne în istoria cinematografului, chiar dacă numai pentru acest film.
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
rănită. Din acel moment, pentru Stuart aventura reîncepe... Desigur, mulți dintre dumneavoastră vă mai amintiți (căci e un film ce nu se uită ușor) de încântătorul Stuart Little-Șoricelul familiei, film ce a constituit pentru spectatorii de pretutindeni una dintre revelațiile cinematografice ale anului 2000, drept pentru care a acumulat peste 3oo milioane $ încasări, obținând și o nominalizare la Oscarul pentru cele mai bune efecte vizuale. Intrucât Douglas Wick și Lucy Fisher, aflați la prima lor colaborare ca producători, au dorit "un
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
Viorica Bucur O lungă vară fierbinte cu un sfârșit de august ploios. Dar vacanță continuă, așa că iată câteva recomandări cinematografice estivale: REGELE SCORPION (THE SCORPION KING) - S.U.A., 2002. Egiptul, acum 5000 de ani. Războinicul Memnon ( Steven Brand), sfătuit de un profet-vraci (Kelly Hu), are convingerea că este predestinat să ajungă Regele tuturor popoarelor din deșert. Dar câteva triburi se hotăresc
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
Valerian Sava Era de ordinul evidenței celei mai accesibile că, din activitatea istoriografică "de resort" dinainte de 1990, neîndoielnic validă rămînea o filmografie, dar una care-și depășea spectaculos specia: Filmografie adnotată - subtitlu la formularea în termenii epocii: Producția cinematografică din România. 1897-1970, cu semnăturile scurtate ale autorilor așezate modest după: "de I. Cantacuzino și B. T. Rîpeanu". Fiindcă antetul era ocupat de tutela instituțional-editorială dublă: Institutul de Istoria Artei și Arhiva Națională de Filme - la volumul I, 1, la
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
prosovietice din anii '50-'60 (cu mustrări doctrinare, ca în cazul impresionismului, pag. 59), alteori sursa transparentă fiind prea delicios respectată în litera și spiritul ei "1919... 4 martie. Sovietul din Moscova emite "Decretul privind introducerea controlului muncitoresc asupra întreprinderilor cinematografice", primul decret al Puterii Sovietice cu privire la cinematograf, menit să (s.n.) împiedice stagnarea (sic!) activităților și dispersarea bazei materiale (sic!) a cinematografiei". Menit(ă) să e o sintagmă predilectă: "menită să încurajeze", "menită să faciliteze" ș.a.m.d. În discuție sînt
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
cu informația că la 29 aprilie 1896 au loc la Budapesta proiecții ale casei Lumière, iar la 24 mai același an la Belgrad (înaintea celor de la București), dar pagina de vizavi ne reanimă bucuria cu știrea fermă că "primele proiecții cinematografice" se produc în "Ungaria (Budapesta)" abia la 11 iunie 1896. Alteori șocul e la distanță. Pagina 53 consemnează că la 15 decembrie 1919 "Louis Lu-mière este ales membru al Academiei de Științe din Paris. Cu acest prilej, fratele său, Auguste
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
a deține și ultimul cuvînt - sinteză implicită a "seriei de volume", prin trecerea comasată de la "mica enciclopedie" (605 pagini format 13/20) la "istoria cronologică" (678 pagini format 17/24). Impresia unor rime vindicative cu superproducțiile pe peliculă ale "epopeei cinematografice naționale" fiind totuși contrazisă de însușirea discretă a unor pronunțări critice față de specia în cauză. Fie și ca apendice anonim la citările ample și nominale din apologeți, în alineatul despre capul de serie al "epopeei", Tudor (1963), în fapt recoafare
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu fi fost inventat încă. O manieră nonconformistă, provocatoare de abordare a unui subiect ușor desuet (v. și sursa de inspirație pe filiera "Dama cu camelii"/ "Traviata") constituie premisa esențială a discursului cinematografic. Specularea la maximum a discrepanței dintre clasicitatea, cumințenia, previzibilitatea epică, pe de o parte, și "obrăznicia", iureșul limbajului vizual, pe de alta, creează o atmosferă tumultuoasă pe al cărui fundal se desfășoară iubirea fără viitor dintre vedeta clubului de noapte
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
explicit o apreciere ce ține de posibilitatea/imposibilitatea noastră de a fi impresionați afectiv. Pe scurt, vom spune că Moulin Rouge este un film seducător realizat cu talent, cu multă muncă, cu o viziune coerentă ce transpare din întreg discursul cinematografic. Și, nu în ultimul rînd, să notăm că Moulin Rouge poate fi "citit" și ca o pastișă a epocii noastre: o lume mereu agitată pînă la pierdera identității (v. scena de prezentare a clubului ca metaforă a unui întreg univers
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Viorica Bucur În urmă cu un an, relatând despre ediția a 36-a a Zilelor Cinematografice de la Solothurn, arătam că totul funcționează aici cu precizia unui ceasornic elvețian, dar conform unui tipic cam monoton prin repetare. Iată, însă, că ajuns în al 37-lea an de existență, "conservatorul" Solothurn a ales... schimbarea. "Zilele... au rămas fidele
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
arăta Ivo Kummer, directorul festivalului, făcând aluzie la faptul că, începând cu aprilie trecut, s-au purtat aprinse discuții în jurul "incapacității" (săli de cinema și hoteluri) liniștitului și pitorescului orășel de pe malurile Aar-ului de a mai fi gazda acestei manifestări cinematografice, precum și a candidaturii unor orașe de mare tradiție culturală ca Lucerna și Berna pentru acest mult râvnit statut. Așa se face că, anul acesta, Zilele cinematografice - numite acum, pur și simplu, Zilele de la Solothurn - au căpătat o nouă identitate vizuală
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
liniștitului și pitorescului orășel de pe malurile Aar-ului de a mai fi gazda acestei manifestări cinematografice, precum și a candidaturii unor orașe de mare tradiție culturală ca Lucerna și Berna pentru acest mult râvnit statut. Așa se face că, anul acesta, Zilele cinematografice - numite acum, pur și simplu, Zilele de la Solothurn - au căpătat o nouă identitate vizuală (vizibilă, mai ales, noaptea datorită afișajelor și marcajelor luminoase), și-au sporit locurile de desfășurare (un fost manej a devenit o sală de cinema de 900
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
din ultimii doi ani, unele prezentate aici în avanpremieră mondială, organizatorii făcând o reverență, prin acest program, mai ales publicului francofon care, de-a lungul anilor, s-a dovedit a fi cel mai fidel și mai entuziast frecventator al redez-vous-ului cinematografic de la Solothurn. Pentru că a venit vorba de public, trebuie să arătăm că această împărțire "lingvistică" (vorbitori de germană 63,7%, franceză 19,2%, italiană 7,6%) are o mare importanță și în rețeaua de distribuție a filmelor, multe producții autohtone
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
Există mari regizori de film care să nu citească? Vă întreb ca pe un avid cititor ce sînteți. Presupun că nu, presupun că lectura este, totuși, fundamentală pentru orice om care vrea să creeze, în general, nu neapărat în domeniul cinematografic. În același timp, sistemul de lectură al unui artist (și spun artist pentru că nu vreau să limitez ceea ce am de spus numai la domeniul cinematografic) este puțin diferit de sistemul de lectură al unui critic sau al unui erudit sau
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]