53 matches
-
un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
ul (""), sau lobulul patrulater ("Lobulus quadratus"), lobul patrulater este o circumvoluție pe fața medială a lobului parietal cerebral între cuneus și lobulul paracentral, care se află superior de șanțul subparietal și este limitat anterior de către ramura marginală a șanțului cingular, posterior de către șanțul parietooccipital, superior de marginea superioară a emisferului și inferior de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob patrulater" și este situat anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este situat posterior. El corespunde lobulului parietal superior al feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de marginea emisferică, inferior de șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară și alta posterioară, separate printr-un șanț vertical mai mult sau mai puțin profund, uneori
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
uneori unit cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal și, prin urmare, unesc
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal și, prin urmare, unesc precuneusul cu girusul cingular. Plica de trecere parietolimbică posterioară este întotdeauna superficială, și lasă o proeminență, mai mult sau mai puțin accentuată, pe șanțul parietooccipital. Plica de trecere parietolimbică anterioară este uneori superficială, uneori profundă, în acest din urmă caz, șanțul subparietal curge în
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
de trecere parietolimbică posterioară este întotdeauna superficială, și lasă o proeminență, mai mult sau mai puțin accentuată, pe șanțul parietooccipital. Plica de trecere parietolimbică anterioară este uneori superficială, uneori profundă, în acest din urmă caz, șanțul subparietal curge în șanțul cingular, de unde el continuă direcția curbei anteroposterioare.
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
studiul de ritmicitate oferă perspective în înțelegerea de procesare a informației temporale în creierul uman. Ritmurile audio antrenează rapid raspunsurile motorii în stări de sincronizare stabil-constante, sub și peste pragurile conștiente de percepție. Regiunile activate includ zonele senzorimotoare primare și cingulare, zone bilaterale premotor operculare, bilaterale SII, cortexul ventral prefrontal și subcorticale, insula anterior, putamen și talamus. În cadrul cerebelului, regiunile vermale și emisferele anterioare ipsilaterale devin în mod semnificativ activate la mișcarea. Urmărind modulațiile temporale suplimentar activate predomină prefrontalul drept, cingularul
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
cingulare, zone bilaterale premotor operculare, bilaterale SII, cortexul ventral prefrontal și subcorticale, insula anterior, putamen și talamus. În cadrul cerebelului, regiunile vermale și emisferele anterioare ipsilaterale devin în mod semnificativ activate la mișcarea. Urmărind modulațiile temporale suplimentar activate predomină prefrontalul drept, cingularul anterior și regiunile intraparietale precum și emisferele cerebrale posterioare. Un studiu de subiecți afazici, care au avut un accident vascular cerebral sever comparativ cu subiecții sănătoși, a arătat că subiectul afazic nu a putut auzi tonurile binaurale, în timp ce subiecții normali au
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
care este separată de un șant profund - șanțul corpului calos. începe sub rostrul corpului calos, apoi urmează curbura corpului calos, se continuă în jurul spleniului corpului calos spre girusul parahipocampal, de care este separat printr-o porțiune îngustă numită istmul girusului cingular. Girusul cingular se află între șanțul cingular (aflat superior) și șanțul corpului calos (aflat inferior). Împreună cu girusul parahipocampal formează girusul fornicat. Girusul cingular (circumvoluția corpului calos, lobul corpului calos a lui Broca) se află mai sus de corpul calos și
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
separată de un șant profund - șanțul corpului calos. începe sub rostrul corpului calos, apoi urmează curbura corpului calos, se continuă în jurul spleniului corpului calos spre girusul parahipocampal, de care este separat printr-o porțiune îngustă numită istmul girusului cingular. Girusul cingular se află între șanțul cingular (aflat superior) și șanțul corpului calos (aflat inferior). Împreună cu girusul parahipocampal formează girusul fornicat. Girusul cingular (circumvoluția corpului calos, lobul corpului calos a lui Broca) se află mai sus de corpul calos și urmează exact
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
șanțul corpului calos. începe sub rostrul corpului calos, apoi urmează curbura corpului calos, se continuă în jurul spleniului corpului calos spre girusul parahipocampal, de care este separat printr-o porțiune îngustă numită istmul girusului cingular. Girusul cingular se află între șanțul cingular (aflat superior) și șanțul corpului calos (aflat inferior). Împreună cu girusul parahipocampal formează girusul fornicat. Girusul cingular (circumvoluția corpului calos, lobul corpului calos a lui Broca) se află mai sus de corpul calos și urmează exact conturul său. El ia naștere
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
spleniului corpului calos spre girusul parahipocampal, de care este separat printr-o porțiune îngustă numită istmul girusului cingular. Girusul cingular se află între șanțul cingular (aflat superior) și șanțul corpului calos (aflat inferior). Împreună cu girusul parahipocampal formează girusul fornicat. Girusul cingular (circumvoluția corpului calos, lobul corpului calos a lui Broca) se află mai sus de corpul calos și urmează exact conturul său. El ia naștere la nivelul ciocului ("Rostrum") corpului calos și formează aici, prin unirea cu extremitatea anterioară a girusului
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
și formează aici, prin unirea cu extremitatea anterioară a girusului frontal superior, un lobul mic alungit în direcție verticală care este denumit, din cauza relației sale cu aparatul olfactiv, sub numele de "carrefour olfactiv" ("Area parolfactoria"). De la ciocul corpului calos, girusul cingular se îndrepta din spate spre față. Apoi, el înconjoară de jos în sus genunchiul corpului calos, și se curbează înapoi pentru a deveni orizontal, și se extinde până la spleniul corpului colos. Aici, el se continuă cu girusul parahipocampal. Continuitatea, în spatele
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
spate spre față. Apoi, el înconjoară de jos în sus genunchiul corpului calos, și se curbează înapoi pentru a deveni orizontal, și se extinde până la spleniul corpului colos. Aici, el se continuă cu girusul parahipocampal. Continuitatea, în spatele spleniului, a girusului cingular cu girusul parahipocampal este stabilită de către o porțiune relativ îngustă, în formă de istm - "istmul girusului cingular". Broca, a considerat istmul ca o simplă plică de trecere între lobul temporal (din care face parte girusul parahipocampal) și girusul cingular (care
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
pentru a deveni orizontal, și se extinde până la spleniul corpului colos. Aici, el se continuă cu girusul parahipocampal. Continuitatea, în spatele spleniului, a girusului cingular cu girusul parahipocampal este stabilită de către o porțiune relativ îngustă, în formă de istm - "istmul girusului cingular". Broca, a considerat istmul ca o simplă plică de trecere între lobul temporal (din care face parte girusul parahipocampal) și girusul cingular (care este o parte a marelui girus limbic) și i-a dat numele de "plică temporo-limbică". Girusul cingular
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
girusului cingular cu girusul parahipocampal este stabilită de către o porțiune relativ îngustă, în formă de istm - "istmul girusului cingular". Broca, a considerat istmul ca o simplă plică de trecere între lobul temporal (din care face parte girusul parahipocampal) și girusul cingular (care este o parte a marelui girus limbic) și i-a dat numele de "plică temporo-limbică". Girusul cingular este mai mult sau mai puțin flexuos după persoană. El prezintă pe marginea superioară o serie de crestături, care rezultă din sinuozitățile
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
cingular". Broca, a considerat istmul ca o simplă plică de trecere între lobul temporal (din care face parte girusul parahipocampal) și girusul cingular (care este o parte a marelui girus limbic) și i-a dat numele de "plică temporo-limbică". Girusul cingular este mai mult sau mai puțin flexuos după persoană. El prezintă pe marginea superioară o serie de crestături, care rezultă din sinuozitățile sau festoanele șanțului cingular. Datorită dispoziției sale semi-inelare, și din cauza crestăturilor sale festonate care caracterizează marginea sa convexă
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
parte a marelui girus limbic) și i-a dat numele de "plică temporo-limbică". Girusul cingular este mai mult sau mai puțin flexuos după persoană. El prezintă pe marginea superioară o serie de crestături, care rezultă din sinuozitățile sau festoanele șanțului cingular. Datorită dispoziției sale semi-inelare, și din cauza crestăturilor sale festonate care caracterizează marginea sa convexă superioară, Rolando l-a comparat cu o creastă de cocoș, de aici numele de "circonvoluție crestată", pe care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
cingular. Datorită dispoziției sale semi-inelare, și din cauza crestăturilor sale festonate care caracterizează marginea sa convexă superioară, Rolando l-a comparat cu o creastă de cocoș, de aici numele de "circonvoluție crestată", pe care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi întrerupt de plici de trecere, care merg de la o circumvoluție la alta și care prin urmare, poartă numele de "plici fronto-limbice". Aceste plici
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi întrerupt de plici de trecere, care merg de la o circumvoluție la alta și care prin urmare, poartă numele de "plici fronto-limbice". Aceste plici fronto-limbice sunt foarte variabile prin numărul și situația lor. Una din ele este destul de constantă
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
poartă numele de "plici fronto-limbice". Aceste plici fronto-limbice sunt foarte variabile prin numărul și situația lor. Una din ele este destul de constantă și este situată alături de genunchiul corpului calos: aceasta este "plica fronto-limbică anterioară" ("plica de trecere frontolimbică anterioară"). Cortexul cingular uman poate fi divizat într-o porțiune anterioară - cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
variabile prin numărul și situația lor. Una din ele este destul de constantă și este situată alături de genunchiul corpului calos: aceasta este "plica fronto-limbică anterioară" ("plica de trecere frontolimbică anterioară"). Cortexul cingular uman poate fi divizat într-o porțiune anterioară - cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
din ele este destul de constantă și este situată alături de genunchiul corpului calos: aceasta este "plica fronto-limbică anterioară" ("plica de trecere frontolimbică anterioară"). Cortexul cingular uman poate fi divizat într-o porțiune anterioară - cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]