2,485 matches
-
Precum la avangardiști în genere, imaginarul liric pare a fi un vis al materiei înseși interceptate în imanența sa ludică, în efortul său vizionar conținut: ,clepsidra insipidă e doldora de șerpi și de lipitori de catîri/ cîrtitori și de soprane ciori de sinucigași frumoși/ cu craniile înflorite" (patru). Sau: ,nămolul marele și tarele trotilul virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
că nu sunt integrați. Ei sunt cei care nu vor să se integreze. Nu sunt deloc, dar deloc afectați de rasismul nostru cel de toate zilele, care dintre toate rasismele este cel mai justificat. Nu se supără deloc când aud “cioară e cioară”. Nu, lor le place să fie scuipați și insultați zilnic, pentru că asta le confirmă tentația naturală de a se retrage din societate. Ca și copilul rom din clasa I pe care l-am avut coleg un an. Când
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
sunt integrați. Ei sunt cei care nu vor să se integreze. Nu sunt deloc, dar deloc afectați de rasismul nostru cel de toate zilele, care dintre toate rasismele este cel mai justificat. Nu se supără deloc când aud “cioară e cioară”. Nu, lor le place să fie scuipați și insultați zilnic, pentru că asta le confirmă tentația naturală de a se retrage din societate. Ca și copilul rom din clasa I pe care l-am avut coleg un an. Când i se
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
din cauza dorinței lui de a se segrega. Iar dacă mai tarziu s-a apucat de furat, sunt convinsă că nu are nici, dar nici o legătură cu faptul că încă din primul trimestru din clasa I era numit prost, tâmpit, si cioară. Vise fericite, români nevinovați. zilnic mă izbesc de situația descrisă de claudia. nu există copil de rom, pe care să-l văd și să nu-l întreb în ce clasa este, să nu i spun să meargă la scoala, să
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
ea fragmente din texte arhicunoscute ale scriitorului respectiv și că doar acestea vor fi comentate (într-o manieră mai mult sau mai puțin inovatoare). Nu. încă în primul subcapitol, Cornel Ungureanu include o proză demult uitată a lui Slavici: Hanul ciorilor, alegere pe deplin justificată de influența pe care a exercitat-o asupra Hanului lui Mînjoală. Mai apare apoi un fragment din Din bătrâni. Narațiune istorică. Volumul II. Manea, urmat de un fragment din romanul Cel din urmă armaș. Selectarea acestor
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
Prorocirea îl zăpăci pe Leandru. Frica de sabie i se părea mai îndreptățită ca nicicînd. Inima îi trecea dintr-o parte în alta, de la stînga la dreapta, din pricina fricii visul i se făcu molipsitor, că dacă Leandru visa cum o cioară îi ciocăne-n dinți pentru că zîmbise în vis, toți cei pe care îi atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
parte în alta, de la stînga la dreapta, din pricina fricii visul i se făcu molipsitor, că dacă Leandru visa cum o cioară îi ciocăne-n dinți pentru că zîmbise în vis, toți cei pe care îi atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
lemn în găurile conductelor. În ianuarie 2003, același Opaina declară că RADET-ul s-ar fi dus demult dracului, dacă n-ar fi fost dragostea pentru regie a "celor care-și fac cu pasiune datoria". Adevărul îl prinde, literalmente, cu cioara vopsită pe acest Opaina, punînd pe două coloane afirmațiile sale de pe vremea cînd îi reprezenta pe proprietari și cele făcute de cînd a ajuns șef la RADET. Să recunoaștem, totuși, că am avut de-a face și cu opainizări și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
că poemele mi-au plăcut, chiar dacă eu văd lumea altfel și poeziei îi las trasee mai blânde, mai răbdătoare, ocolind balamucul, evitând să fac neapărat dintr-un înger un pacient chinuit și din poet un doctor sadic. Se profila o cioară cu trei aripi/ Pe staniolul zorilor dogmatici.../ Sărmană cioară, vai, delincvescentă cioară..." spuneți în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur și argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea și să mă conving repede că întregul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
altfel și poeziei îi las trasee mai blânde, mai răbdătoare, ocolind balamucul, evitând să fac neapărat dintr-un înger un pacient chinuit și din poet un doctor sadic. Se profila o cioară cu trei aripi/ Pe staniolul zorilor dogmatici.../ Sărmană cioară, vai, delincvescentă cioară..." spuneți în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur și argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea și să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate fi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
îi las trasee mai blânde, mai răbdătoare, ocolind balamucul, evitând să fac neapărat dintr-un înger un pacient chinuit și din poet un doctor sadic. Se profila o cioară cu trei aripi/ Pe staniolul zorilor dogmatici.../ Sărmană cioară, vai, delincvescentă cioară..." spuneți în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur și argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea și să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate fi, doldora de merite
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
defunctului comunism i se află și merite, iar căpeteniilor lui longevivi li se acordă spațiu prioritar la televiziune, ca să ne învețe cum să gândim - istoricește. A deschide televizorul și a nu-i întâlni - cum să le spunem? - pe d-nii Niculescu-Mizil, Cioară, Burtică, pe Adrian Păunescu, după regretata plecare dintre noi a lui Ion Gheorghe Maurer, Ilie Verdeț, iar mai demult a energicului general Nicolski - nu se cunosc motivele pentru care acesta a păstrat tăcerea - produce inconfortul așteptării înșelate. Dar poate că
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
violență, a fost pe punctul să-i distrugă lui Ioanițoaia microfoanele ultrasensibile. Alt Gigi, Becali de data asta, s-a luat mai demult de autorul emisiunii Fotbal la Maxx, a vrut să-l bată și i-a spus ceva asemănător: "Cioară". Numeroși suporteri stelisto-dinamovisto-rapidiști arborează pancarte cu slogane rasiste ori antisemite și se bat cu oamenii de ordine sau între ei. În fine, de curînd un post francez de televiziune reproducea cîteva declarații din Le Monde despre felul în care, în timpul
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
facilitate și un umor fără altitudine spirituală. Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-a fost citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale. Rapsodistul a fost preferat liricului. O etichetă pripită, reflectînd o proastă idee de poezie, a scos
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
Drept urmare, discursul său, ca al oricărui lider de extracție comunistă, e pândit de schizofrenie: un limbaj normal, de om care înțelege realitatea în datele ei autentice, și unul aberant, al minciunii sfruntate. Cel dintâi e livrat îndeosebi în străinătate, unde ciorile vopsite n-au trecere, al doilea, acasă, unde amărășteanul înghite orice, pe nemestecate, fie că e ștevie, urzică sau minciună guvernamentală. Cu condiția, desigur, să i se spună basme frumoase despre cât de bine o va duce deși, momentan, mănâncă
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
Căci, dacă urmărim elementele de "cadru" existențial, acestea se reduc la spațiul apartamentului sau al curții de bloc ( "m-am socializat chiar foarte mult/ am jucat fotbal în fața blocului m-am bătut") ori la câteva repere de peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre cișmigiu/ peste blocul meu aterizând pe acoperișurile din jur", "bucuria mea mai e în ninsoare/ și-n alte fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
-mi fie gata cafeaua - ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja la a doua pianul lui Chopin îmi cântă din somn brusc m-am desfăcut iar în lumina dimineții de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deși ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară plină de datorii. ÎNMORMÂNTARE Despărțită-i ziua de noapte precum pâinea tăiată în două
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
putut filma și ai fi dat pe repede înainte, ai fi văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
ai fi văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe curentul abia găsit. Să mai zici că sînt proaste ciorile! Vizavi de grădină, în biroul lui, președintele își bea ceaiul, cafea nu obișnuia, în care rezistase să nu toarne o picătură de whisky. Trebuia să se lase! Totuși nu îi era ușor, fiind zi de audiențe. Primul pe listă era
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru salvă. Se aude zăngănit de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
mai adesea de umor involuntar, străbătuse timpul și era citată cu mereu voluptoasă ironie (ca aceste versuri aparținînd lui Radu Boureanu și citate de Eugen Negrici la pagina 143: „La New York totul e frumos/ Nu sînt copaci și nu sînt ciori/ Doar negri în spînzurători/ Din Oregon pînă-n New Jersey...”) dar niciodată fenomenul nu era analizat la modul serios, în toată complexitatea lui. Amplul studiu al profesorului Eugen Negrici, Literatura română sub comunism este fundamental pentru cunoașterea fenomenului literar românesc din
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]