2,546 matches
-
apa vie nu învie. Adică din ce pricină Făt-Frumos își vine-n simțiri doar stropit, pe rînd, cu amîndouă licorile. Nici acum nu știu, de-adevăratelea, răspunsul, dar e, în tot cazul, la mijloc un fel de-a recompune, din cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
te uiți vorbind sau, pur și simplu, curiozități documentare, Cu fața spre trecut nu e, chiar dacă are ceva peste cinci sute de pagini, lectura pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile de înțeles și peste cioburile pastelate de bezea, în amintirea unui invidiabil, tihnit și fast, atunci... P.S. Am dat deoparte, citind Cu fața spre trecut ca pe un ,repertoar" cu destine și cărți, delimitările ideologice pe care Ion Papuc, de bună seamă, le face, foarte
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
poți dormi, să te gândești la ale tale, în întuneric. Tot nea’ Ion a știut că nu-i bine să-și arunce televizorul ăla vechi în grădina, că se sparge și dacă vreo vacă care paste pe acolo calcă în cioburi? A văzut el anunț la primărie, ca marțea vine tractoru’ să adune gunoaiele în tot satu’ și a scos și el televizoru’ al vechi la poarta. L-a văzut vecină și a scos și ea frigiderul primit cadou la cununia
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
În vechea țiglărie. În mansardă de șase ori. La han. Într-o barcă închiriată cu ziua, o dată. Capitolul IV La han. Fereastra se deschide brusc cu un zgomot de tunet. Peste amanții care se iubesc, cade brusc o ploaie de cioburi. Subalternul lui Jakobsz, pe nume Vanlacre, s-a rănit făcînd țăndări ochiurile de geam. Se clatină. Buza îi sîngerează. Scoate dopul sticluței pe care-o ține în mînă. Se pregătește să-i arunce conținutul spre Meaume care s-a desprins
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
știință și chiar prin religie, absolut incapabili de orice simțământ nobil, corupți, din fericire pentru divinele Grații, până în măduva lor, jignitori pentru orice suflet ales, mai ales prin exagerare, cât și prin meschinărie, surzi și lipsiți de simțul armoniei, ca cioburile unui vas aruncat în șanț (...) 9). Spun aceste cuvinte aspre, dar le-am spus totuși, pentru că arată adevărul: nu-mi pot închipui un neam mai sfâșiat decât germanii. Biografii remarcă faptul că, în timpul primei etape a nebuniei, vechile impresii ale
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
fără să se mai preocupe de puritatea sângelui, iar, după revoluție, pierzând puținul pe care îl avuseseră, s-au contopit cu milioanele de oameni simpli, împreună cu care au traversat toate greutățile sortite lor." Cartea Marinei Arsenievna Tarkovskaia, sora regizorului, intitulată Cioburi de oglindă 1, din a cărei versiune în limba română - aflată în pregătire - am citat un fragment, vine să facă lumină într-o zonă atât de puțin cunoscută. "Am gândit această carte ca o cronică de familie, bazată pe materiale
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
le-am făcut prin orașele legate de biografia familiei, munca în arhive. Dar amintirile, mai îndepărtate sau mai recente, s-au transformat curând în scurte povestiri ce pot exista autonom." Aceste povestiri, șaptezeci și una la număr, sunt tot atâtea cioburi din oglinda trecutului, sfărâmată de un secol alienat, pe care memoria afectivă a Marinei Tarkovskaia le adună și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată reflectând nu numai spațiul și timpul îngust al familiei, ci și dimensiunile mai largi ale
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată reflectând nu numai spațiul și timpul îngust al familiei, ci și dimensiunile mai largi ale istoriei. Astfel, Oglinda lui Andrei, filmul cel mai autobiografic și cel mai poetic, și oglinda reconstituită din cioburi în cartea Marinei se întâlnesc după un sfert de veac și își răsfrâng imaginile una într-alta la infinit, căci ambele reflectă impresiile din copilărie ale celor doi frați: războiul, așteptarea înfrigurată a tatălui, dragostea mamei și sacrificiul ei, natura
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
unei biografii celebre, ca în cazul tatălui sau fratelui ei? Răspunsul îl găsim în prefață: "După multe îndoieli și îndelungi meditații, am ajuns la convingerea că trebuie spus tot adevărul, oricât de dureros ar fi el. Când iei în mână cioburi, te rănești și te doare, dar altminteri nu poți reconstitui acea oglindă prin fața căreia s-a perindat viața celor apropiați ție."5 Deși fără pretenții literare declarate, propunându-și ca principal scop să conserve amintirea în și prin cuvânt, cartea
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
frumusețe[...]"6 " Sfârșit-am cartea și i-am pus punct", scrisese cândva Arseni Tarkovski. Fiica lui, însă, nu pune punct, ci puncte de suspensie, cu gândul la un nou volum, aflat în pregătire, ca și cum oglinda, odată restaurată din puzderia de cioburi, e amăgită de propria-i reflectare, amânând mereu finalul, ca o Șeherazadă. 1 Marina Tarkovskaia, Oskolki zerkala, Izdatelstvo "Dedalus", Moskva, 1999. 2 Membru al organizației clandestine "Narodnaia volia" (Voința poporului). 3 Iuri Norstein, în loc de prefață, la volumul Oskolki zerkala, p.
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
fluiditate simbolică și morală greu de suportat, iată o posibilă explicație pentru ținerea instinctivă a lui Victor Brauner la o distanță securizantă. Dar după aproape șaptezeci de ani, inevitabilul s-a produs. Brauner ne plimbă acum prin fața ochilor doar un ciob din uriașa sa oglindă. Poate percepem cum se cuvine măcar acest mesaj plin de întrebări și de avertismente, dacă pe acela salvator și confortabil al lui Brâncuși am reușit să-l devalorizăm prin abuz și să-l schilodim prin inadecvare
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
rămîne integru în perspectiva dezechilibrată, răsfrîngînd un dezechilibru universal, a poetului, prins, după cum notează Al. Cistelecan, "în vîrtejuri dramatice și amenințînd cu un expresionism de subtext". Nemernicia vieții ce ne e sortită ni se înfățișează transpusă în imagini ascuțite cum cioburile de sticlă: "marele zero sîngerînd în algoritmii zilei/ țanțoș libidinos ofuscat/ cu limba scoasă la stele" (Să te încumeți dincolo de cercul de cretă). Sau: "cinismul/ unei îmbălsămări/ cînd știi că totul este zadarnic" (Copilăria nu mă afectează). Sau: "Mi-e
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
lumii. Incoerența voită a textului creează, atunci cînd nu eșuează lamentabil în listă de expresii fixe sau aluzii obscene, impresia unei lumi fără comunicare, un Babel al replicilor de toate felurile. Interjecțiile, fragmentele de conversație, repetările, forțează implicaturile și adunarea cioburilor într-o scenă cît mai unitară. Unele poeme par monologuri dramatice descompletate, altele aduc a frînturi de dialoguri: "Doamne Sfinte/ puii mei hai mă of Doamne/ sunteți dacă sunteți/ că nu că ce că ah/ o sărbătoare în capul meu
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă cu coada între picioare din galaxie, după care se pornea un tremur în crescendo (ma non troppo) al mîinii. Oglinda astfel stricată spărgea irișii cenușii în milioane de cioburi, care se ordonau imediat într-un caleidoscop dumnezeiesc, schimbându-și culoarea la fiecare miime de secundă." Lui Radu Preda îi trebuie pur și simplu curaj în proză pentru a-și configura propriul univers a cărui expresie pare să fie bună
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
între materialism istoric și misticism iudaic (bine cunoscut datorită prieteniei cu G. Scholem, hermeneutul Kabbalei). De fapt, oscilarea între afirmarea și dislocarea tradiției. Numai stelele știu căreia, și când, îi vine rândul. Traducerea, o tangentă la cerc La fel cum cioburile unei amfore care urmează să fie reconstituită în întregime trebuie să se potrivească între ele pînă și în cele mai mici detalii, fără să fie identice, nici traducerea nu trebuie să semene cu sensul originalului, ci să încorporeze în propria
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
fie identice, nici traducerea nu trebuie să semene cu sensul originalului, ci să încorporeze în propria limbă, cu iubire și în detaliu, modul său de semnificație, pentru ca astfel ambele să fie recunoscute ca fragmente ale unei limbi mai mari, așa cum cioburile sunt recunoscute ca fragmente ale unei amfore. Tocmai din această cauză, traducerea trebuie să se abțină în mare măsură de la intenția de a comunica ceva, de a reda sensul, iar originalul este esențial pentru ea în această privință numai în măsura în care
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
toată săptămîna și nu s-au organizat și tombole cu premii pentru cei care au spus DA? Cronicarul nu ia în rîs Constituția, dar circul organizat în vederea votării ei întrece orice imaginație. l „După cum sînt dirijate dezvăluirile și, mai ales, cioburile de dezvăluiri, mai e puțin și reiese că disidenții, opozanții și deținuții politici au fost informatori, în timp ce conducătorii partidului, directorii instituțiilor și ofițerii de Securitate erau niște victime. Cel puțin așa rezultă din dezvăluirile senatorului Adrian Păunescu (furnizate de CNSAS
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
aceste personalități și-au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie și s-au pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-o falangă rătăcită și apoi să anime totul printr-o vitalitate nărăvașă ca o viitură. Așa cum ontogeneza este cursul scurt de
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici), de arăturile de toamnă executate de bombardamente în argilosul și pustiitul Afganistan ( din cauză de bin Laden), de dovezile civilizaței milenare transformate în cioburi la Bagdad ( din cauză de Saddam) ș. a. m. d. Am strigat de trei ori "ura" și l-am întrebat retoric pe Doroftei: unde-s, domnule, cei două mii de pumni promiși lui Spadaflora? Ai crezut că arbitrii americani sunt fraieri? Nu
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
-mă, e tot ce am a-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
Îmi asum riscul de-a nu fi înțeleasă decât anapoda, să vă înfuriați și pe mine, căci textul acesta nu mă îndreptățește, cum, n-ar inspira pe nimeni să vă spună lucruri măgulitoare. Pornind de la titlul ușor aiuritor, apoi acel ciob de clipă și acel inestetic aranjament sonor C-apoi, și nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuții adeseori se uită. În fine, moșneagul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
Orgasm Nemimat acoperă totul ca un văl de cenușă. Ca o jerbă de flăcări îngropată în apa iluzorie de afară, în inima lacului străjuit de fiare și de bănci strident colorate.) Asta e tot. Alămurile sparg văzduhul în mii de cioburi strălucitoare, duhul lui Bregovici se poartă lin pe deasupra castanilor și Sf. Gheorghe se sărbătorește pe sine. Sf. Gheorghe îl sărbătorește chiar pe Sf. Gheorghe. Eu sînt trecătorul și martorul. Aceasta îmi este depoziția și, pentru autenticitate, mă iscălesc mai jos
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
șapte pagini de text ale piesei: “Bună dimineață”, Pis-pis”, “S-aștept”, “Nu-mi place s-aștept”, ”Pis-pis”, “Cămașă ta”, “Pis-pis”, “Calculez”, “Fă un efort de voință”, “Pis-pis”... Totul, pe fondul grohăitului copleșitor, încât nu mai ai timp să te întrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului - contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din Sine. În rest, timpul vieții mi l-am petrecut în genunchi. Ori spălam urmele cuvintelor murdare, ori mă rugam pentru Cuvintele Cele de Sus, ori mă așezam mai bine pe cioburi ca o altă durere, concretă, să-mi atenueze supliciul... Vă spun vouă, iubiții mei. Vouă care nu ați plecat din niciuna din disperatele mele nezile. Ce pentru mine e ca și când v-ați fi vărsat propriul sânge ceresc... *** Numai neaveniții cred
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile. Alteori, asist tulburat cum mă fărâm în bucățele și vântul care suflă mă împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O, mă-mbăt de această viziune. Nicio beție nu e mai mare decât să te-mbeți cu vedenii!) Și beat fiind de vederea
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]