2,672 matches
-
ciupercile, unele sînt toxice, altele hrănitoare. Cu atît mai sesizantă e mîndria patriotică a acestui condei lucid (și acid), cu cît ea pornește de la un motiv aparent minimal, la antipodul demagogicelor hiperbolizări, căruia îi găsește tîlcul adecvat. Alcătuind împreună cu Livius Ciocârlie și Eugen Negrici un inefabil triunghi al eseismului nostru actual, plin de miez în ținuta-i inalienabil livrescă, însă nu fără o sensibilă investiție necesară atingerii esențelor, dl. Mihai Zamfir e unul din autorii cu care, în modul cel mai
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
de românistică. Un merit deosebit îl are și Asociația Italiană a Româniștilor (AIR), condusă, acum, de profesorii Marco Cugno (Torino) și Bruno Mazzoni (Pisa). Au participat, nu o dată, universitari din Timișoara (Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur, Adriana Babeți, Vasile Frățilă, Liviu Ciocârlie), din București (Sanda Reinheimer-Râpeanu), din Oradea (I. Hogea) și alții. Numele celor care au luat cuvântul în reuniunile științifice nu are, bineînțeles, prea multă însemnătate. Trebuie însă subliniat că, afară de aceștia, au beneficiat de burse de studiu la Universitatea din
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
dispoziție, se trezește după 1990 într-o altă realitate, care îl izolează pe fiecare, care face aproape imposibile întîlnirile dintre oamenii breslei. Mulți dintre prietenii lui Zaciu sînt morți, alții nu mai pot fi scoși din vîrtejul datoriilor zilnice. Livius Ciocârlie citează un pasaj dintr-o scrisoare pe care profesorul i-o adresase: "Boala lui Sorin (Titel - n.n.) mă torturează și mă urmărește obsesiv. Moartea lui Mazilescu m-a durut, iertată-mi fie cruzimea, mai mult decît a lui Preda. ș
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Constanța Ciocârlie Pierrette Fleutieux, deținătoarea premiilor Goncourt din 1984 și Femina din 1990, autoare a numeroase romane, nuvele, precum și cărți pentru tineret, publicate în marea lor majoritate la Gallimard, se impune din nou în 2001 cu romanul Des phrases courtes, ma chérie
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Europe, simțitoare la silințele, strădaniile, sforțările pe care stăruitor le susținem, cu suita de sacrificii silențios suferite. Cu cruzime canibalică se pronunță cuvântul corupție. Pe când miezul chestiunii rezidă, rezidual - rog reculegere! - în însăși împletitura A.D.N. -ului obștei. Dl. Livius Ciocârlie nu-mi va lua în nume de rău că voi argumenta afirmația de mai sus cu un substanțial citat din autorul său preferat, Paul Valéry. Prin 1942, când apare volumul Mélange, în timpul unei ocupații militare ce a durat în Franța
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
literare în curs, în deplină conștiință de cauză. Tocmai această postură de poeta doctus (numai condeiele insuficient receptive, sumar instruite, retardate mai sînt dispuse a vedea într-însa o alternativă păguboasă la "inspirația" ce ar trebui să cînte aidoma unei ciocîrlii ivite prin generație spontanee și evoluînd pe un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
etnografie, semnalăm articolul profesorului Pavel Ruxăndoiu, Rezonanțe paremiologice în creația marilor prozatori români (II) plus două recenzii de Lucia Ofrim și Nicolae Constantinescu. Și pentru că tot suntem la capitolul recenziilor, nu pot fi trecute cu vederea cele realizate de Livius Ciocârlie (Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă), Dumitru Micu (Carmen Darabus, Nichita Stănescu. Experiment poetic și limbaj) sau Dorina Grăsoiu (Eva Behring, Scriitori români în exil, 1945-1989). Limbă și literatură, prin diversitatea și calitatea articolelor
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
xeroxate (care conținea o fabulă din Levantul lui Mircea Cărtărescu), cu un pix primit cadou pe care scrie "Deutsche Welle", o lungă, deși incompletă, listă de nume: Al. Călinescu, Marina Constantinescu, Andrei Cornea, Nicolae Manolescu, Speranța Rădulescu, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir, Irina Marin, Iulia Popovici, Octavian Paler, Andrei Oișteanu, Cornelia Ștefănescu, Adriana Bittel, Marius Chivu, Ioan T. Morar, Tudorel Urian, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea Enache, Mihai Pascu, Rodica Zafiu. Trebuie să spun că am făcut lista cu ajutorul comesenilor
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
autoironie pe măsură. Cu riscul să fiu acuzată de regionalisme, e foarte greu să treci cu vederea un spirit al Banatului, multele lucruri pe care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut uneori la inițiale de Livius Ciocârlie), relatările, ascunse prin diverse reviste sau volume colective, ale Adrianei Babeți, foarte mult din Femeia în roșu, jurnalele lui Livius Ciocârlie însuși. Livius Ciocârlie e singurul însă pentru care jurnalul a devenit un adevărat mod de existență, chiar ascuns sub
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
multele lucruri pe care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut uneori la inițiale de Livius Ciocârlie), relatările, ascunse prin diverse reviste sau volume colective, ale Adrianei Babeți, foarte mult din Femeia în roșu, jurnalele lui Livius Ciocârlie însuși. Livius Ciocârlie e singurul însă pentru care jurnalul a devenit un adevărat mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut uneori la inițiale de Livius Ciocârlie), relatările, ascunse prin diverse reviste sau volume colective, ale Adrianei Babeți, foarte mult din Femeia în roșu, jurnalele lui Livius Ciocârlie însuși. Livius Ciocârlie e singurul însă pentru care jurnalul a devenit un adevărat mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa anterioară, De la Sancho
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care-a mai auzit (autorul are grijă totuși să verifice dacă nu mai povestește o dată lucruri spuse în Clopotul scufundat), trasee ale memoriei pe care diaristul (să-i spunem așa) le parcurge constant, redescoperindu-le
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de care-a mai auzit (autorul are grijă totuși să verifice dacă nu mai povestește o dată lucruri spuse în Clopotul scufundat), trasee ale memoriei pe care diaristul (să-i spunem așa) le parcurge constant, redescoperindu-le de fiecare dată. Livius Ciocârlie e un voluptuos al memoriei, în care se scufundă cu redescoperită plăcere de fiecare dată, trecînd-o prin sita deasă a ironiei lipsite de răutate, a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din notațiile de cărți poștale, succedîndu-se ca-ntr-un rafinat meci de ping-pong, sărind peste ani și generații. Cartea lui Livius Ciocârlie e, în parte un roman de familie, o întoarcere la origini și o declarație de devotament pentru umanitatea trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de soția autorului? Tind să cred că nu mai mult decît cele ale originalei Doamne T, care și ele, la vremea lor, au dus în eroare mulți cititori. Oricum, T.(anța) e personajul cel mai "misterios" din jurnalele lui Livius Ciocârlie (m-am întrebat de altfel cale de multe sute de pagini de ce, dintre persoanele apropiate diaristului, ba chiar cea mai apropiată, doar ea se ascunde constant în spatele inițialei), dar și cel mai intens prezent. Acum își regăsește (i se dă
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Streinu, Șerban Cioculescu (mai "specializați"ultimii în postura criticii aplicate, însă nu mai puțin dedați voluptăților "ubicuității"și "curiozității"pururi treze) și care în contemporaneitate strălucește prin contribuțiile unor Al. Paleologu, N. Steinhardt, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor de dezabuzare, decepție, dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
ce uneori poate întîrzia. Justiția și istoria au un caracter eterogen și, în consecință, nu se pot determina una pe alta. A acuza pe cineva că n-a fost recunoscut la timp nu înseamnă decît a îngîna nedreptatea. Însă Livius Ciocârlie înțelege a păși demonstrativ pe un tărîm al Răului, cu satisfacția de a călca în picioare (teoretic, speculativ, să nu se sperie nimeni!), valorile morale, de a savura "licorile negre ale păcatului" (sintagma este a lui Marcel Raymond, privitoare la
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se străvede aci paradigma cioraniană, căreia dl. Ciocârlie îi dă tîrcoale neîncetat, irezistibil atras, dar și refuzat prin lipsa unei demonii cabrate, nimicitoare. Artificiile mimării ei sînt vizibile. Între cei doi e o diferență de nivel energetic al Răului pus în scenă. Infernaliile mai tînărului diarist nu au
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite cu o caligrafie melancolică, făcîndu-le să foșnească ușor. În raport cu autorul Ispitei de-a exista, ni se prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
dramatism formal, în care tonalitatea discursului urmează, ca o fatalitate, descendenta curbă existențială. E drama suplimentară a șoaptei care nu poate fi tunet, nu mai puțin profundă, nu mai puțin umană decît cea spectaculoasă prin dezlănțuirea stihială a energiei. Livius Ciocârlie - De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, jurnal, Ed. Polirom, 2001, 228 pag., f.p.
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care produce fraze frumoase... Dar același R. Barthes nu ezită a decreta "prostia egotistă" a autorilor de jurnal. Citînd această bosumflată reacție a foarte mobilului eseist, Livius Ciocârlie îi dă o ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath, Michel Leiris, Radu Petrescu, Mihail Sebastian. Sînt numai cîteva nume și fac, împreună
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
orice scriitor, nu numai pe autorul de jurnal. Ba chiar: fără un anumit grad de prostie, n-ai muta nici un obiect din loc". Scrutînd atent lucrurile, ne dăm seama că așa e! Dar cea mai convingătoare replică pe care dl Ciocârlie o dă preopinentului galic este însăși scrierea sa, atît de fin articulată din reflecții, observații, impresii, amintiri, precizări, nuanțări cu o mare diversitate tematică, ce are darul de a instaura o imagine auctorială dintre cele mai convingătoare. O imagine din
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]