3,124 matches
-
cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcertați făcînd pe domnii.// Bere, biscuiți, răcoritoare, carne mucegăită, palincă/ și vinuri franțuzești, sughițul și râsul, munca pe șantier/ care așteaptă;/ bărbații se-mbată și-și dau jos nădragii pe culoar.// Jocuri de noroc, baticuri, ciorapi de damă la preț redus,/ Munții Tatra, pădurile de brad și pin,/ curentul - de fiecare dată cînd deschizi ușa./ Idei tumultuoase, excese stupide; ar trebui să te tratezi,/ mai întîi de tuse și apoi de vis./ Poezia/ julește și te
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Răposatului....de ce să invidiezi niște oameni care au fost mai deștepți.... Crezi că ai știi ce să faci cu banii dacă i-ai avea acum? părerea mea este că la câtă ură și invidie ai o să stai cu ei la ciorap și o să pleci pe lumea cealaltă bogat...... Mă poate ajuta cineva cu informații despre cântecul interpretat la pian, de pe fundalul emisiunii? V-aș fi recunoscătoare; sunt aproape doi ani de când l-am auzit întâmplător și tot atât de când nu reușesc să
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
jos și ochelarii... Școala românească e falita la performanță și unii știu de ce, așa că tot încearcă să corecteze ce s-a pierdut: înapoi la uniforme. Măcar de o insignă, o cravată, o eșarfă acolo, daca nu o fustă sub genunchi, ciorapi trei sferturi, bentița, număr pe braț, nasture pînă în git. Băieții deștepți de la educație știu de ce. Unul s-a dus, nu înainte de a pretinde că posteritatea să își aducă aminte ce lucruri s-au făcut în vremea să. Nici o grijă
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
roșii, bosumflici, sperietura naibii, băiatul dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
și e vînt. La librăria din Galeriile Krețulescu am văzut un admirabil Benjamin Constant (Adolphe, Le cahier rouge și jurnalul), pe hîrtie galbenă, cu 180 000. Am nostalgia unui măr, a unei prăjituri abundente, a unei pîini dense. Sînt netuns, ciorapii murdari și rupți. La cămin un coleg antipatic îmi oferă o felie de pîine cu șuncă - și primesc." Tulburărtoare rămîne această întîmplătoare vecinătate a amănuntelor prozaice cu trăirile livrești. în Ocheanul întors, de pildă, în cea mai neagră exilare a
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
și arătător rotița striată și învîrtind-o repede înainte și înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui gură rotundă întindea ciorapul. Apoi apuca cu o croșetă de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui gură rotundă întindea ciorapul. Apoi apuca cu o croșetă de argint ochiul scăpat și parcurgea cu ea drumul firului dus, refăcînd în cîteva secunde țesătura mătăsoasă. Pe strada Lungă mergeam uneori la o sifonerie. Duceam acolo, la umplut, sifoane grele, de sticlă albăstruie. Era
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta, parcă în urma unei pierderi subite de energie, parcă sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta, parcă în urma unei pierderi subite de energie, parcă sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti, convertește datele realității imediate în repere ale unei lumi spectrale, un fel de no man's land
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
o îngroape. Iar paznicul Matvei îi zice Natașei: "Nu-ți permit pentru nimic în lume". Natașa zice: "Vreau doar să îngrop această hîrtie". Dar paznicul zice: "Degeaba mă rogi". Natașa a îngropat hîrtia în stradă, a pus pe acel loc ciorapii săi și a pornit spre casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Zarifopol a sintetizat-o foarte bine în studiul despre Caragiale, sînt îmbrăcați corect, cu gust, domnii poartă pălării (canotierele epocii) și bastoane, costumele fiindu-le adaptate la anotimp și la împrejurări, iar doamnele cu sau fără căței, sînt elegante, poartă ciorapi și bluze de mătase naturală, demibotine de piele și nu uită umbreluțele de soare. Pînă și copii sînt îmbrăcați în costume de ofițeri de roșiori sau vînători, ca ale Prințului Carol. Toți pleacă în week-end la munte (Sinaia!) ori la
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna întinsă a pensionarului incapabil să-și cumpere din propria-i pensie un ciorap gros? în deruta celor de vârsta mea, încremeniți în așteptarea unei soluții miraculoase, care să-i elibereze de trecutul penibil și, simultan, să-i proiecteze într-o lume a normalității? în indiferența de roboți a celor foarte tineri, pe care
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
și parcă s-ar aduna din toate direcțiile spre unul și același punct al rațiunii. Dacă luăm cuvintele ceașa (cupă) și ciobotî (ciubote), constatăm că ambele sunt dirijate de sunetul Ci. Iar dacă adunăm cuvintele care încep cu Ci: ciulok (ciorap), ciobotî (ciubote), cereviki (cizmulițe cu toc, pentru dame), ciuveak (cizme caucaziene), ciuni (opinci), ciupaki (cipici), cehol (husă) sau ceașka (ceașcă), ceara (vrajă), cean (cazan), celnok (suveică), cerep (craniu), ciahotka (tuberculoză), ciucelo (momâie, animal împăiat) - observăm că toți acești termeni converg
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
cizme caucaziene), ciuni (opinci), ciupaki (cipici), cehol (husă) sau ceașka (ceașcă), ceara (vrajă), cean (cazan), celnok (suveică), cerep (craniu), ciahotka (tuberculoză), ciucelo (momâie, animal împăiat) - observăm că toți acești termeni converg în esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple golul altui corp, care-i servește de înveliș. De unde și ciara (vrajă) ca înveliș magic ce încătușează voința celui vrăjit - similar cu raportul dintre apă și cupă, de
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
toc, iar înăuntru - toate lucrurile din dulapuri și sertare de-a valma pe jos. Manuscrise amestecate cu lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani pentru revistă, răsturnat și călcat în picioare, acte printre cămăși și ciorapi, colecția de pixuri și creioane împrăștiată peste tot și scrîșnind sub pași. Doar camera juniorului, care arată întotdeauna ca scotocită de hoți, avea aspectul ei obișnuit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să alertez telefonic bărbații familiei
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
ia doar Dumnezeu, tot se temea; de teamă ochii îi țopăiau pe obraji și pe chip numai gîndindu-se la spadasini. Frica asta îi fu întărită de un ghicitor. Care trăia într-o cisternă de apă numai găuri, spăla picioare în ciorapi iar singurătatea i se terciuise ca o brînză. Lui Leandru i s-a spus: - Dacă îi dai o pará, o să te bărbierească, dacă îi dai două, o să-ți ghicească în timp ce te bărbierește. Dar, ai grijă, ghicește mai bine decît bărbierește
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și senzații tari. Pentru unii, pentru mine, doar panică. Nu-mi mai simțeam deloc corpul. Oprim la o benzinărie luxoasă și încep să-mi pun pe mine, în văzul tuturor, unele peste altele, toate lucrurile din valiză: două perechi de ciorapi lungi, una de șosete, pijamaua, tricourile, pulovărul, basmaua și căciula peste. Chiar și fusta mea elegantă pe care mi-o pregătisem pentru cina de la celebrul restaurant sibian "Împăratul romanilor". Au trecut trei ore, am ajuns în gară la Brașov. Ora
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
nici nu te-am recunoscut. - Nici eu nu te-am recunoscut pe dumneata, i-am spus. - Dar nu din același motiv, spuse ea. Eu am crezut că erai un cerșetor. Se uită la sandalele mele scîlciate și adăugă: Și fără ciorapi. - E mai comod, i-am spus. Două cămăși și două perechi de chiloți: una pe mine și alta la uscat. De ce altceva e nevoie? - De puțină demnitate, a zis ea. Însă și-a îndulcit îndată spusele, schimbînd tonul: Ți-o
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu-se dintr-o dată printre perechile de ciorapi sau jupoane de vară. Și o floare presată - de la priveghiul lui Rolo - prinsă pe o ilustrație pe dosul ușii dulapului. Înainte de a pleca a cerut-o în căsătorie pentru la toamnă. Delia n-a spus nimic, s-a apucat să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
euro de ostatec. Excelențe ministeriale și foști ostateci se congratulează, pe când vajnici luptători își fac abluțiunea după ce au înhățat cecul cu șapte zerouri după prima cifră. Cât nu câștig eu din marfa mea literară pe un an întreg... Justițiari, cu ciorapul tras pe cap, călări pe motociclete performante, flăcăii varsă încărcătura armelor în cel ales și numaidecât dispar, cu acea nobilă discreție care-i caracterizează pe eroi - sau doar nebuni după viteză. Asta dacă sunt de rasă cum se spune caucaziană
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
mir că uneia din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip de taur), se aud tunete și se vede fum, totul ca să înspăimînte spectatorii
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
this Sacred Heart before it blows. And everybody knows. Oră închiderii Bem, dansăm fara-ncetare Căci jazz-band-ul sună tare Johnny Walker ni se suie drept la cap, Doamna mea și-a inserării Este Îngerul Iertării Jartiera-i poartă lumea drept ciorap Cei ce beau, cei ce dansează Din priviri o desenează Și viorile străfulgera în sală, Dame bluzele-si sfîșie Polka e o nebunie Partenerii se tot schimba Raiu-n iad ți se preschimba E oră închiderii, ora finală. Sîntem singuri și
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare. Sau sare, dar în legea lui. Se dă jos încet, pe scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa începe spectacolul. Nimeni nu se grăbește. Și așa va continua regizorul pînă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
nu te știe nimeni. Ești luat ca atare și evaluat în funcție de ceea ce propui. Nu ai circumstanțe atenuante. Dacă ești și apreciat aceasta înseamnă deja ceva... În plus, este o ocazie de a-ți descoperi și înțelege găurile din creier și ciorapi, eventualele bube pe care le porți cu tine. Deși nu-mi place să reprezint vreo mișcare și să devin stindard național, consider că prin ceea ce fac particip la ceea ce numiți mișcarea de dans contemporan românesc. Nu trebuie să stau aici
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]