602 matches
-
lumea, iar sufletul este în final vomitat: "nu mă satur oricât aș mânca și mănânc toată ziua/ și noaptea îmi tremură gingiile după o bucată de carne/ și când adorm visez că înghit pe nemestecate ce a mai rămas/ din ciotul cu care scriu pe zid" (o profeție nu se mai poate). Pe coperta a IV-a, poetul schițează inutil într-un stil neologic prețios ideea volumului. Deși vorbește despre "viața contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie" (s.m.) sau despre
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
vezi, la doi metri, cum o tînără este violată, lîngă cadavrul soțului ei proaspăt ucis, de doi frați sălbatici și tarați, cum i se taie limba și mîinile ca să nu dezvăluie numele criminalilor, cum, mai tîrziu, ține un băț între cioturi și zgîrie pe pămînt numele făptașilor, devoalîndu-i. Tatăl Laviniei, Titus Andronicus, după ce și-a retezat, inutil, o mînă ca jertfă pentru tronul Romei, pleacă să se răzbune. Îi ucide pe cei doi violatori, le transformă oasele în făină și îi
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
a zdrobit piciorul sub roata unui car și a trebuit să și-l amputeze. Era însă un om foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-o noapte, Fecioara cu îngerii ei au coborât din ceruri și i-au pus un picior nou. Cum se întâmplă cu toate miracolele - căci altfel n-ar mai fi miracole - acesta a fost confirmat de numeroase autorități ecleziastice
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și lozinca pe care pionieri ne-au pus s-o strigăm: unde sunt americanii/ s-au ascuns ca șobolanii un licean privea netemător de afară baletul lucitor al aripilor din înalt începusem să plâng când m-am lovit de un ciot de rădăcină tăiată din peretele acelei gropi sinistre taci mă taică vrei să ne audă avioanele m-a apostrofat vecinul Gheorghe al Diencii am tăcut am mai plâns iar am mai tăcut până am prins gustul literelor și am intrat
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
flămînzit pe cîmpia unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta cele de sus cu cele de jos să nu se amestece încă și-n tăietură pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
ai împăratului se tem de un măr rușinea o să ne facă mâine să ucidem mai mulți oameni * nu e nimeni pe ulițe să ne întâmpine casele-au ars le-am pus foc la toate un bătrân încăpățânat ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-am aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care umblă în rasă călugărească
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
telefon Dinescu, ăncă o gură de cafea, o măslinuță controlată la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz, venind acasă cu fetița de la grădiniță, ea, deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot!" Formidabil, mi-am zis, așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum de nu am știut pănă acum? Totuși nu am vrut să mă dau de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz, venind acasă cu fetița de la grădiniță, ea, deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot!" Formidabil, mi-am zis, așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum de nu am știut pănă acum? Totuși nu am vrut să mă dau de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
doișpe ne dă și slănină", l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. "La lichidare, cum e ca acu', c-am tras la culoamne, po' să iau și șapte bătrâne". Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. "Zi lu' domni că e bine, să ne dea la
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem face? Crezi că
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
să treci.... VI. DACIA ETERNĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. DACIA ETERNĂ Curge Dunărea,năvalnic Cu pescari,cu bărci cu tot, Lângă ea stă mândru,falnic Ce-a fost pod și-i numai ciot. Cate-a mai vazut sârmanul Și câți vrură să-l străbată, Zgândărind cu teaca ,jarul, Dacia s-o lase lata. Nu a reușit niciunul Să mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar vremelnic,far' de răni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
călare. Risipitu-s-au cu toții, După atâtea mii de ani N-au dat nimănui emoții Spunem noi,vechii Ramani! Citește mai mult DACIA ETERNACurge Dunărea,navalnicCu pescari,cu bărci cu tot,Lângă ea stă mândru,falnicCe-a fost pod și-i numai ciot.Cate-a mai vazut sarmanulSi câți vrură să-l străbată,Zgândărind cu teaca ,jarul,Dacia s-o lase lata.Nu a reușit niciunulSa mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar vremelnic,far' de rani.Din Leuce-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
un fierbinte elogiu închinat eticii socialiste, din partea aceluia care cândva a rătăcit dramatic prin nesfârșite spații glaciale: Să nu te uiți cu ochi de gheață/ La om, la munca lui, la tot.../ Nu-i preșul tău și nu-i un ciot,/ Nici nu-i mașină fără viață.� (...)" Sau iată-l pe I.D.Bălan în postura de exeget al lui Victor Tulbure: "Ca pe-o peliculă de film, în care vibrează un puternic lirism, poetul rememorează, în momentele ei esențiale, istoria de
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
tare. Lui Băsescu i s-a părut ciudat cum oare un bătrân atât de simplu după vorbă, după port, poate avea parte de atâta susținere. I se părea anormal ca întreg aliotmanul de PDL-iști să se împiedice de un ciot.E fireasacă reacția societății românești care vede în Rege o urmă de speranță, chiar dacă toată lumea este conștientă că nu va mai putea reveni pe tron. Din această conjunctură ar putea profita Crin Antonescu, liberalii find prin tradiție monarhiști. Dacă ar
Regele şi golanul de Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/24812_a_26137]
-
sus toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit, în același timp, slăbiciunea forței de care nazismul face paradă". Acest nemaipomenit portret al lui Göring dezvăluie, cum și precizează
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect care taie. Madam C., după pingelirea pantofilor, are acum mania să ascută orice, foarfecile mari și mici, de unghii, cleștii de tăiat trandafirii și alte plante gospodărești sau de podoabă
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
extern, să-i pună în mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
fiecăruia echivala cu protejarea marii moșii (Țara), primejduite de Semilună. Eminescu ilustrează aici un atentat extern (extraeuropean) îndreptat împotriva valorilor europene, deopotrivă orientale și occidentale sau bizantine[28] și latine („Din pristolul de la Roma să dau calului ovăz...”), oprit de „ciotul” Mircea și de ai săi. Mircea apare aici în dublă ipostază, de creștin și de patriot sau, în simbioza celor două, de „poartă a Creștinătății”, sentiment pe care nu l-a inventat Eminescu și pe care domnul cu ai săi
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cânt încă odată Să nu o mai aud plângând. Căci plâng viorile pe strune Și-și cântă dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și trag peste dureri zăvorul. Arcușul trage peste suflet O dâră ca o cicatrice Și lasă cioturi și un urlet De vânt nebun prin pădurice. Mă ning petale de cais Și se preling, agonizând, Iar visu-mi moare, interzis, Rămâne vis, în somn, în gând... Referință Bibliografică: Când plâng viorile pe strune / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
săgeți și X-uri făcute din foaie plastifiata. Cea de-a doua variantă va fi folosită pe porțiunile unde traseul se suprapune cu alte trasee și unde există mai multe săgeți de culori diferite. Zonele unde există rădăcini pronunțate sau cioturi periculoase vor fi marcate cu spray de culoare roșie. Pe intreg traseul vor exista patru puncte de control și mai multe puncte intermediare, unde voluntarii vor indică direcția corectă pentru o desfășurare fără incidente a competiției. Va fi un singur
Competiţie de ciclism în pădurea Băneasa [Corola-blog/BlogPost/97427_a_98719]
-
Ropotul ploii se-ntețește, crește, Pe bolta cerului parcă s-au rupt norii, Strada o îneacă, mâlul o înpânzește, Noaptea de coșmar cuprinde toți porii! Vântul puternic ce-nvăluie totul, Cpacii se luptă-n vârtejul furtunii, Dar ei cedează, rămânând doar ciotul Căzând cu putere pe capota mașinii! Pasaje de trafic se inundă puternic De mulțimea apei ce cade din cer, Câte-o mașină se luptă amarnic Să scape teafără, de acest temnicer... Dumnezeu ne-ncearcă, ne dă un semn Că nebunia
UN SEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383775_a_385104]