74 matches
-
care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „"puni"” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. De la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., romanii și-au asigurat dominația asupra întregii peninsule italice, cu excepția Galliei Cisalpine. De-a lungul ultimelor secole, Roma și-a învins fiecare rival care stătea în calea dominației ei asupra peninsulei italice. Liga Latină a fost dizolvată în timpul războiului latin, iar samniții au fost învinși în cele trei războaie samnite. Orașele din
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
duce o campanie strălucită împotriva austriecilor, Italia devenind teatrul principal de operațiuni. Napoleon, după aceste victorii, a impus un armistițiu, acționând independent. În octombrie 1797 este încheiată pacea de la Campoformio. Austria a cedat Belgia și a recunoscut Lombardia ca Republică Cisalpină. Pentru a lupta cu Marea Britanie, Bonaparte a conceput un plan de a ataca Egiptul pentru a bloca comerțul Marii Britanii cu India și pentru ca Franța să obțină controlul asupra Mării Mediterane pe care britanicii o controlaseră prin Gibraltar. Armata franceză a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
identificați în Shardana, supunându-se înfluenței culturale a punicilor dar a rămas pură de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă în jurul anului 900 î.Hr, câteva secole după latini) extinzând înfluența culturală și politică pe
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză în epoca romană, în secolul III î.Hr, când Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era utilizat
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte, și a încetat să existe un an mai târziu, ca urmare a tratatului de la Campo Formio, când Austria îl cedează nou formatei Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena din 1815 a reconstruit mai multe state distruse de acesta, dar ducatul de Milan nu a fost printre ele. În schimb, fostul său teritoriu a devenit parte a regatului lombardo-venețian, cu împăratul Austriei
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
1714. Ducat a rămas în mâinile austriecilor până când a fost cucerit de armata franceză a lui Napoleon Bonaparte în 1796. Ducatul a fost cedat de Austria prin tratatul de la Campo Formio din 1797, formând o parte centrală a noii Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, pe baza deciziilor Congresului de la Viena, ducatul Milanului nu a fost restaurat. Ducat a devenit parte a Regatului lombardo-venețian, un constituent al Imperiului Austriac și cu împăratul Austriei ca rege. Acest regat a încetat să mai
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva Romei. Romanii, alarmați
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
a cărei intervenție, însoțită de o încălcare a legii națiunilor, a dus la război, românii fiind învinși în Bătălia de la Allia (18 iulie 390 î.Hr.),iar Romă fiind capturată. În 387 î.en ,el a condus o armată din Gallia Cisalpina într-un atac asupra Romei . În bătălia de la Allia, i-a învins pe români, si a intrat în oraș. Senonienii au capturat întregul oraș, cu excepția Dealului Capitoliului. Văzându-și devastat orașul, românii au încercat să-l mițuiască pe Brennus. Românii
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
lauri decorată cu un trofeu de arme și patru săgeți, reprezentând cele patru provincii ce formau republica. Republica Cispadană și "Repubblica Transpadana" (Republica Transpadană), care și ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format "Repubblica Cisalpina" (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în "Repubblica Italiana" (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
cu un trofeu de arme și patru săgeți, reprezentând cele patru provincii ce formau republica. Republica Cispadană și "Repubblica Transpadana" (Republica Transpadană), care și ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format "Repubblica Cisalpina" (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în "Repubblica Italiana" (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp roșu cu
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de la Saint-Cloud, ea a fost expusă apoi, în 1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a fost însărcinat la 29 martie 1803 să expedieze portretul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
sudul peninsulei. Între 391-390 î.Hr., are loc prima mare invazie a celților, devastând cetatea Clusium. Fabii au rezistat împotriva celților, determinând atacul celților asupra Romei în 390. Galii senoni au năvălit asupra orașelor etrusce din valea Padului, formându-se Galia Cisalpina. Sfătuite de emisarii Siracuzei, aflată în război cu cetatea etrusca Caere, numeroase cete de gali s-au răspândit în Italia centrală și meridionala. Una dintre aceste bande celtice, cea comandata de Brennus, la 18 iulie 387-386 î.Hr., pe râul Allia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
conduse de Hanno și Hamilcar Barcă îi zdrobesc în 238 î.Hr. Românii ocupă Sardinia și Corsica , iar Cartagina a trebuit să achite o nouă compensație de război. A continuat să avanseze spre nord, unde între 238-218 î.Hr. au ocupat Galia Cisalpina unde au întemeiat colonii române. Marea Tyrrheniana a devenit lac român, iar ligurii erau atent supravegheați de flotă română. Inițiatorul expansiunii septentrionale, Gaius Flaminius, a construit via Flaminia care deschidea expansiunea spre nord și a propus legi agrare în favoarea plebei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
combătuți, iar coasta Adtiaticei a fost anexată, realizându-se deschiderea Romei spre Grecia. Coalizați, galii au invadat Etruria până la Vulci, insă coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice la capul Telamon și o masivă campanie împotriva Galiei cisalpine. Au nimicit cetele galilor senoni și boii la Clastidium. În nordul peninsulei, sunt întemeiate colonii la Placentia și Cremona în fața invaziei galilor. Românii intervin de partea coloniei siracuzene de pe coasta Adriaticii, Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina Teuta
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
A străbătut sudul Franței, traversând Munții Pirinei cu o forță militară compusă din 50 000 de infanteriști, 9000 de călăreți și 37 de elefanți de luptă. În 15 zile, a traversat culmile înzăpezite ale Alpilor și a ajuns în Galia Cisalpina și câmpia Padului, numai cu 20000 de infanteriști și 6000 de călăreți. A obținut suportul oferit de către celți și de liguri. Hannibal s-a dat drept eliberatorul Italiei. Românii au încercat să-l oprească în câmpia Padului, pe când un alt
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
bloca legislația. Cezar a apelat la tactică neconstituțională a violenței; Bibulus s-a aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil să paseze aproape toată legislația să. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine și al Illyricum pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de campanii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
la Romă nimeni, în afară de inamicii lui din Senat, nu era interesat. În acest timp, triumviratul de acasa necesită o relansare. În 56 î.Hr., cei trei oameni care dominaseră republică s-au întâlnit la Lucca, în provincia lui Cezar din Galia Cisalpina (cum legea interzicea unui om aflat în controlul unei armate să treacă în Italia). Cei trei triumviri au ajuns la un nou acord: Crassus și Pompei aveau să fie aleși încă o dată în poziția de consuli pentru anul 55 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
vești au ajuns la Cezar probabil la 10 ianuarie, tot atunci fiind datata și celebra să vorba: "Alea iacta est" ("Zarurile sunt aruncate") - de fapt, în limba greacă, citându-l pe Menander. Cezar a trecut râul Rubicon (granița dintre Galia Cisalpina și Italia în timpul Republicii Române) cu armata să. Războiul civil începuse. Conducând o armată veterana, Cezar și-a croit cu ușurință calea prin Peninsula Italiei, întâlnind o slabă rezistență din partea legiunilor de curand recrutate. Singură excepție a fost la Corfinium
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pentru „da”. N. Densușianu aduce dovezi că denumirea este mult mai veche, drept dovadă citează din hotărârile Conciliului de la Tours (sec. VII), Canonul XVII. Unul din triburile ligure (o denumire generică dată unor populații vechi din Italia de Nord Galia Cisalpină și Iberia) ce trecuse din Galia peste Pirinei poartă În inscripțiile romane ale Hispaniei numele de languedoci. (N. Densușianu, D.P. Vol.II, p.121). Alături de languedoci În Iberia preromană și romană mai gasim alte triburi al caror nume amintesc de
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Pompei se introsese la Roma dintr-o campanie prin care adăugase trei noi provincii la imperiu. Dublase venitul trezoreriei romane și avea o mare susținere a populației romane. Mulțumită autoritarismului său, Cezar a obținut comanda în Illyricum. Când guvernatorul Galliei Cisalpine, Metellus Celer, a murit pe neașteptate, provincia i-a fost oferită lui Cezar, timp de cinci ani (fiind guvernator pe coasta croată a Adriaticii și nordul Italiei), primind și sub comanda sa o importantă parte a armatei romane: unități poziționate
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]