135 matches
-
constați că nu te interesează. Între timp te pomenești provocat de un gest, un cuvânt, un foșnet să-ți mai arunci o dată privirea în direcția aceea și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
bolnave de putere. De-a dreptul înspăimântătoare erau, însă, personajele aduse la televiziuni ca să "lămurească" poporul. Aceiași indivizi cu priviri fixe, cu voci gâjâite, de lupi hămesiți, gata să te sfâșie pentru simplul fapt că exiști, aceleași doamne cu ten ciupit și cu părul degradat vopsit în galben-cânepiul ce depozitează frustrările de-o viață ale unei feminități castrate înainte de îmbobocire. Ca și în poliție și în serviciile secrete, unde supraviețuitorii ceaușismului dau rod greu în fiecare an, și la finanțe - un
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
merită comemorat de ziua lui, n-au decît să-l comemoreze. Asta e modesta lor contribuție la democrația autohtonă. Sub Ceaușescu n-ar fi zburdat ei prin cimitire, pomenind pe cine ar fi avut ei chef. Dar cînd aud intelectuali ciupiți că vor să se prosterneze înaintea lor, ca să iasă în față ca păduchii, asta chiar mă irită. Mi se pare o formă de cerșetorie care îi insultă pe adevărații cerșetori. Să întinzi mîna după nițică glorie sau măcar băgare în
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
din sec. X, în țările arabe au fost repertoriate și descrise instrumentele folosite în muzica orientală. S-au efectuat adevărate clasificări organologice, în funcție de factura instrumentelor sau de modalitatea lor de acționare. Astfel, instrumentele cu coarde se puteau împărți în : coarde ciupite, coarde lovite și coarde acționate prin intermediul unui arcuș. Alte sisteme de clasificare propun diferențierea instrumentelor cu coarde ghidându-se după prezența - sau absența - tastelor pe limbă. În ceea ce privește instrumentarul utilizat în Al Andalus, sursa documentară cea mai completă rămâne colecția de
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Un alt aspect esențial legat de importanța luth-ului în muzica orientală este faptul că toată teoria muzicală tonomodală arabă se bazează pe digitația specifică acestui instrument. Din punct de vedere organologic, luth-ul oriental este un instrument cu coarde ciupite, având un gât scurt, o limbă fără taste - spre deosebire de luth-ul european - și o cutie de rezonanță în formă de jumătate de pară. Aspectul lui este extrem de asemănător cu cel al lăutei - sau cobzei - românești, cu care de altfel se
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
mult pe seama acestui instrument cordofon, fiind adesea asociat cu strămoșul viorii moderne. Altă teorie susține înrudirea între luth-ul oriental și rebab, datorită formei cutiei de rezonanță și faptului că înainte de apariția arcușului, rebab-ul era un instrument cu coarde ciupite. Cert este faptul că rebab-ul a avut o evoluție constantă în ceea ce privește forma sa, actuala înfățișare în formă de barcă nefiind decât ultima etapă a transformărilor pe care acest instrument le-a suferit de-a lungul secolelor. O altă caracteristică
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pasaj ce leagă intervalele mai mari. Sentimentul de extremă fluiditate și sinuozitate este accentuat într-o mare măsură de existența micro-intervalelor și de o articulație slabă, moale, specifică instrumentelor cu arcuș, dar prezentă chiar și în cazul instrumentelor cu coarde ciupite - luth, kwitra. Putem afirma că desenul ornamentat al unei linii melodice orientale este proiecția muzicală a gustului pentru înfrumusețare prin ornamentare existent în arhitectura islamică, în caligrafie și în artele grafice. Este evident faptul că multitudinea de ornamente existente în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
care o să te înveți." Se gândi o clipă la echipa ei de cercetători, cu care venise și se strădui să-i regrete. La supa de linte pe care o mâncase ultima oară, în hotelul luxos și climatizat, și la fața ciupită a etnologului cu care stătuse în restaurant. Se gândi la biroul ei, cu creioanele perfect ascuțite, așezate frumos, în suportul cu numele corporației și toate îi părură îndepărtate. Se gândi la prietena pe care-o avea în departamentul de marketing
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când mama mi-a povestit că avea studii de franceză, că făcuse o căsătorie nefericită și terminată „urât“ undeva prin străinătate și că suferea, ca mai tot neamul nostru ciupit de câte-o maladie cu personalitate, de un fel de regresie voluntară și alintată în timp, care-o făcea să poarte rochii lungi, cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cu chiolhane pe șprițache pînă cade lumea mache", Astaloș 1998). Starea de beție e descrisă și prin verbe ale agresiunii exterioare: insul beat este victima unor acțiuni mai mult sau mai puțin violente, metafore ale stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abțiguit - pînă la rupt de beat sau împușcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă amețealea băuturii ca pe o ușoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfințite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
care "taie Dunării albie nouă". Ce-are a face? Era vremea "cînd, pe lîngă valuri, calc pe bolovani". Ei vor ieși, însă, încetul cu încetul, din poezie. Deja în Cîntece de zi și noapte (1954) e loc de balade pastelate, ciupite, ici-colo, de un fior activist. Acolo unde nu se simte, lasă la iveală frumoase meditații de școală veche: "O, Moldovă, apa trece lin,/ Pasăre să fiu, să zbor aiurea/ Murmurînd puțin cîte puțin/ Cîntecele care-adorm pădurea./ Uite cîmpul, seara nu
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
o eliberasem pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele pe noi. Pe canapea încă zăcea volumul de Napier. Georgie intră încet. Ea era oglinda emoțiilor mele. Mă privea fix, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care se ascundeau după niște măști și nici măcar nu plăteau peșin. Însă colegul lui cu fața ciupită de vărsat, mai puțin exigent, părea interesat de cu totul alte chestiuni: — Cum rămâne cu pungile celor doi ageamii? Îl auzi Întrebând. Trebuie să le predăm și pe ele? Italian, deduse căpitanul auzindu-i accentul. Vorbea liniștit și grav, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așadar, rosturi despre care nu băgăm de știre, praguri peste care ne trece pasul nostru de defilare, dar de care, odată și-odată, ne lovim. Credința că micile chibzuințe apără de marile pierderi, face împăcarea domoală ivită de pe strune abia ciupite: "Furnici de aur, clipele zilelor mici,/ le ștergem pe picioare, le strivim în pulbere.// La pragul zilelor mari,/ greu ajungem; niciodată/ pe cele treisprezece drumuri ale norocului.// Cumpăna se'nclină la ivirea proorocului,/ sus; apele rămîn jos,/ pentru gura celui
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
puțin una din probele I și a II-a. ... 6. La probele de aptitudini pentru profilul artistic - arte vizuale nu se admit contestații. ... ... PROFIL ARTISTIC - MUZICĂ SECȚIA INSTRUMENTALĂ A. Instrumente ale orchestrei simfonice 1. Instrumente cu coarde cu arcuș, coarde ciupite, instrumente de suflat (vioara, viola violoncel, contrabas, chitara, harpa, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompeta, corn, trombon, tuba) Proba I Proba de instrument compusă din: a) o gamă aleasă, prin tragere la sorți, de către candidat, din patru game pregătite
ANEXE din 31 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259155]
-
victima" se poziționează într-o zonă plină de insecte și intră într-un cort care are o gaură în partea de jos. Insectele intra în cort prin gaură și practic sunt prinse în capcană. Omul rezista, se lasă înțepat și ciupit, sacrificându-și pielea cu stoicism în numele științei. Procedeul se repetă săptămânal, unele "victime" oferindu-se în meniu și de două ori pe săptămână. 6. Curatator de toalete ecologice Poziționate în zone cheie pentru a servi celor care au nevoie să
Top zece job-uri cele mai rele din lume by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65518_a_66843]
-
ca să-și privească noul prieten dormind, cu buzele lui palide strânse într-un mod ciudat și cu pleoapele zvâcnind. Un alt newyorkez de la bordul lui St. Lawrence era Robert Jackson, un bărbat de treizeci și unu de ani, cu fața ciupită de vărsat și ochi verzi-gălbui. Era măcinat de febra unei vieți irosite pe meleaguri străine, și fusese peste tot: în insule îndepărtate din estul Indiei, pe coasta africană și în porturile promiscue ale Americii de Sud. Lăuda depravarea cruntă din bordelurile Orientului
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
subcultural, te ajunge, ca și muzica lăutărească de București, în care sclipeau cu ani în urmă Fărîmiță Lambru și Romica Puceanu. Un precursor al manelelor, Dona Dumitru Siminică, voce de scopit și lălăială lîncedă, avea un succes nebun la intelectuali ciupiți, pînă în '89, nu pe discurile de la Electrecord, ci pe casete clandestine în care cînta Bidineaua și alte cîteva vechi compoziții, măscăricioase, cît se poate de țigănești. Astea însă făceau parte din patrimoniu. Să mă ierte oamenii de cultură culți
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
comentatori de astăzi, speculând că referirea la „obrazul drăgălaș” al poetei, dintr-un poem contemporan ei, ar fi fost de o cruzime gratuită, dacă pe față i s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit de accente moralizatoare; el nu distonează față de convingeri exprimate fără echivoc și în scrieri de alt tip. Le găsim
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Mai ușor cu Robi pe scări, domnule Ștefănescu! Dacă tot ați trecut de la critica literară la elogii jurnaliere, scrieți, vă rog, despre gențile Vuitton cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoș în mega-dosarul Microsoft. Purecați aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituțiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacționeze! Așa ar trebui să procedeze un intelectual de rasă! Oare cum s-a întîmplat ca intelectualul român să
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-a făcut pe mine și pe sora mea Amada să tresărim: cuvântul „pârlit”. Apăi, dacă es-o luăm p-aia dreaptă, mai pârlite ca noi nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco - continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]