99 matches
-
persan, altceva decât Khayyam sau Tagore, poet indian, deosebit pentru cum cântă iubirea! Nu întâmplător A.E. Baconsky îl surprinde într-un mod cu totul aparte în „Panorama” sa. A încercat să facă ceva asemănător și Ștefan Augustin Doinaș, dar clasicizând. La Theodor Răpan e diferit, totul e văzut prin pasiunea călătoriei, e o mare aventură a simțirii sale de poet, care este obsedat de fiorul marilor poeți. Fiecare e atât de diferit, dar ceva, totuși, îi unește! Ce anume? La
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
vizibil. Publicul nu numai că te vede, dar și tu îl simți foarte bine. Verbul teatral este și el o emanație a corpului, așadar ar putea aparține nu doar teatrului, ci și dansului. „Prin Gigi Căciuleanu, Tzara, un avangardist, se clasicizează, iar Shakespeare, un clasic, devine experimental. A reușit să facă astfel încât ca actori care nu au mai dansat niciodată să danseze și să-și găsească locul în spectacole. Gigi Căciuleanu are o contribuție majoră la cultura românească, reprezintă o școală
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
ora 15.00, la standul RAO, va avea loc lansarea primei enciclopedii a relațiilor internaționale, concepută la o asemenea scară, de cercetătorii români, sub egida Academiei Române. Enciclopedia relațiilor internaționale, al cărei coordonator este Dan Dungaciu, nu este doar un inventar clasicizat de doctrine, strategii, concepte sau evenimente globale majore, ci și o oglindă a conceptelor și a evoluțiilor specifice spațiului răsăritean. Ea cuprinde două volume și este un instrument unic în patrimoniul academic românesc, deosebit de util și pentru a cărui elaborare
La Bookfest, descoperiți plăcerea lecturii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105478_a_106770]
-
și civice. Temerară, combativă, polemică, tranșantă, lirica sa ilustrează consonanța dintre prozodicul declarativ și conotația strict individuală, personală a elementelor care dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior. Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la contingent la transcendent, de la relaționarea artistului cu cititorul, de la
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/theodor_rapan_1449999770.html [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
dat conferit artistului Toše Proeski titlul de „Cetățean de onoare al Macedoniei”. Semn de recunoaștere oficială că Toše Proeski este steaua Macedoniei! El a evitat în cântece temele naționaliste, atât de exploatate de către contemporanii săi, este un muzician care a clasicizat și universalizat muzica în Balcani, a cântat numai de dragoste, în majoritatea dacă nu în toate limbile Balcaniului, a cântat, firește și în aromână, a susținut un concert de muzică macedoneană cu orchestră simfonică - piesele cântate în acest acompaniament magnific
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1437493143.html [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
baletul “Luceafărul”, interpretat de orchestra George Enescu. În program ați inclus și alte compoziții inspirate de opera lui Mihai Eminescu. Credeți că muzica secolului XX sau a secolului XXI mai poate fi influențată sau provocată de un mare poet romantic, clasicizat de manuale? Eu consider că opera lirică, epică, filozofică a marelui Eminescu e în sine o continuă geneză. Am scris muzica acestui balet în două acte și șapte tablouri, pe un libret de Emil Loteanu, în anul 1983. Visul meu
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]
-
p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui Rosenthal, apelul la idealul estetic clasic poate fi considerat, pe de o parte, o instaurare a distanței, o limitare a familiarității dintre privitor și reprezentarea alegorică (o sacralizare
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
în Literatura S.F., deși cartea lui Aderca e aici mai mult semnalată decât analizată, ia parțial în discuție varianta din revistă. Amintește ceva din ceea ce au neglijat și contemporanii scriitorului și cei ce au prefațat reeditarea romanului, operă care îl clasicizează pe Aderca în literatura europeană a genului. Din neglijență tradus până acum numai în germană, credem că acest roman ar fi solicitat de mai multe limbi europene. Am întâlnit la cursurile de vară un student spaniol, pasionat de romanul S.F.
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24), după cum certifică Eugen
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Geo Bogza - autor de «cântece de revoltă, de dragoste și moarte», „cântece“ constituindu-se, în 1978, la cinci decenii de la debut, într-o admirabilă constelație lirică, «Orion», de Virgil Teodorescu - cel ce, în «Blănurile oceanelor și alte poeme» (1945 / 1969), „clasicizează“ / „tradiționalizează“ suprarealismul, de Gellu Naum - posesorul miraculosului alambic "(athanor)" al alchimiștilor, „evidențiat“ și de titlul volumului publicat în anul 1968, "Athanor", unde materia brută, unde cuvântul banal se metamorfozează în chintesență, angajând suprarealismul într-un «onirism paradoxal lucid» ("ibid"., 220
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
cvasi-alegorică.</spân></p> Delacroix a plasat-o pe Libertatea inspirată de Mărie Deschamps deasupra rămășițelor distrugerii și morții, extrăgând scandalos idealul din realitate. Rosenthal a plasat, pe urmele primului și probabil cu același scop, figură unei Mării Rosetti cu trăsături clasicizate pe fundalul bătăliei din Dealul Spirii. Un secol mai tarziu, Ciucurencu a plasat imaginea Anei Ipătescu în fața unei mulțimi, universalizând-o în două sensuri: pe de o parte, ca exemplu inspirator al curajului și al acțiunii în numele idealului, pe de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
ales din spațiul Americii, dar și din Europa mai tinerelor națiuni, voia să imite în acea epocă a secolelor al XVIII-lea sau al XIX-lea sau de început de secol XX modelul atât de prestigios al unei universități deja clasicizate în varianta oxfordiană, cambridgiană sau „à la Sorbonne”. Universitatea modernă a secolului al XIX-lea avea un model de referință ce trebuia imitat cât mai fidel, inclusiv în arhitectura clădirilor, și eventual chiar îmbogățit, ceea ce s-a și întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
plierea celor două teorii, nu poate fi acceptat decât cu coloratura americană. Orientarea spre pragmatism nu surprinde; după revoluție, afirmă Codreanu, postmoderniștii români au fost interesați de ocuparea instituțiilor culturale, iar abia după 1995 au început ofensiva pe planul conceptelor, clasicizând ceva ce încă nu-și făcuse apariția în peisajul literar autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1971, ca și O singură vârstă (1975). Romanele pun o problemă de a cărei rezolvare depinde imaginea autorului, care a evoluat dinspre o formulă tradițională spre una modernă, sau invers, a început prin a fi novator, apoi s-a clasicizat. Prima concluzie rezultă din ordinea apariției, mai întâi Matei Iliescu, apoi Ce se vede, iar cealaltă din declarația autorului că a doua carte a fost scrisă mult mai devreme, în 1954. De fapt, nici Matei Iliescu nu este un roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
CCES din 1982, pe care am avut șansa să-l pot răsfoi câteva ore, reinventaria domeniile de autoritate a cenzurii desființate, practic, întregul domeniu al tipăriturilor, dar reînnoia, aducea „la zi” și lista cuvintelor „interzise”, „persecutate”, „supravegheate”. Pe lângă cele deja „clasicizate”, apăreau și multe „noutăți”, cuvintele ce puteau evoca degradarea accelerată a nivelului de trai, extinderea mizeriei economice și sociale, foametea, frigul din locuințe, lipsa de medicamente etc. În poezii, de pildă, chiar dacă evocai firescul „frig al iernii”, nu aveai siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de generație cu Nichita Stănescu (care declara că-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după 1989. În primii ani, ei au fost preocupați mai cu seamă de ocuparea instituțiilor culturale, pe când discuțiile în jurul conceptului de postmodernism aproape că au sucombat, pentru ca de prin 1995 să revină în forță, moment când au și reușit să "clasicizeze" curentul, impunându-l ca temă de studiu în manualele alternative din învățământul preuniversitar. Reculul teoretic din primii ani s-ar putea explica prin conștientizarea că lipsesc condițiile elementare ale postmodernității, dar e numai o falsă impresie, fiindcă, între timp, societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al cărei înțeles poate fi descifrat mergând pe urmele goților până în Spania, ca să ne convingem că Dacia medievală din vestul Europei nu este decât refluxul și reflexul târziu al Daciei Decebaliene la cronicarii medievali apuseni, dispuși să arhaizeze și să „clasicizeze” nume de țări și popoare. 22 „Pierit-au dacii” se întreba Hașdeu, căruia nu-i venea a crede că un popor de aproximativ un milion de oameni să dispară în cele două războaie daco-romane din 101-102 și 105-106 d.Hr
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
stil literar 19. Dialogul, respectiv competiția dintre Suflet și Trup urcă în timp până în arealul bizantin unde, alături de amintitul Choniates, e citabil Philippos Monotropos (cu Dioptra, sec. XI) și alții care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
site-uri de unde afli în fiecare moment cît e scorul, cine a marcat, cine a luat cartonașe. Mai e și teletextul, iar radioul aparține doar celor aflați în mașină sau în tren. „Minutul și scorul“ e o metaforă de lemn, clasicizată sub forma celei mai eficiente sinteze a realității. Ea s-a auzit aproape 40 de ani pe unde medii, dar a căzut acum în desuetudine. Mileniul al treilea - sau, în fine, măcar primele sale decenii - sînt ale televiziunii. Imaginea domină
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de la aceste sugestii am căutat să-mi pun în propria grilă sugestiile lui, mai ales că piesa am scris-o într-un moment în care societatea românească s-a caragializat într-un mod evident și e în curs să se clasicizeze această trăsătură de caracter. Am adus personajele în ziua de astăzi, dar ei se aruncă în neamul lui Titircă, în neamurile lor de unde provin, pentru că există o fibră genetică în ființa umană și eu am căutat să pun în ecuație
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Sarajevo, Smederevo. A colaborat la mai toate revistele literare din țară și a mai semnat cu un singur pseudonim: Speusip. Cu Aproape sonete, D. încearcă să reimpună forma fixă de poezie într-un moment în care versul liber aproape se clasicizase. Gestul nu este polemic, cum ar putea să pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
antologator: culegerea bilingvă Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului. Geo Dumitrescu și-a format, încă de la început, un stil, și stilul său poetic s-a impus. Este stilul unei generații și stilul unei personalități care refuză să se clasicizeze, să se ia - cum se spune - în serios, făcând opoziție literaturii din interiorul literaturii. Prin acest continuu exercițiu al contestației, stilul, ca și omul, refuză să îmbătrânească. Cu aerele lui băiețești și cu ironia pătrunzătoare, Geo Dumitrescu este unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
unor parodiști nu se extinde, prin urmare, asupra întregii literaturi de acest gen. Deseori, rescrierea unor texte se petrece în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a lecturilor unor autori canonici, chiar dacă situați la o distanță temporală considerabilă și clasicizați din punctul de vedere esențial al receptării. În fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
măceș, să-și mai aerisească mintea.) Să revenim însă la „Uniunea Scriitorilor Creștini” a lui Ion Druță: o idee cel puțin năstrușnică, în opinia mea, dar care se înscrie - în ciuda motivației aberant-ridicole ce a făcut-o cunoscută opiniei publice (bustul „clasicizat” al lui Andrei Lupan) - într-un spectru normal al pluralismului de opinie. Oricine, cu atât mai mult un creator cu bogate viziuni mistice cum este Druță, își poate anunța și promova astăzi nestingherit proiectele de alternativă. Este libertatea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]