833 matches
-
zahăr ars, ciocolata, marzipan, Glazurate nuci și mere, soldatei din pandișpan Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori, Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători. Clipele devin regine când colindele răsună, Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună. Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea, Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin hâr iubirea. Trec de porți cu promoroaca și vitralii străvezii, Beau nectar de scorțișoară ațipită-n frenezii Și pe-un zurgalău de vânt zbor în sania bucuriei Înspre
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1418681858.html [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi de octombrie pădurea-și ducea spre urechi, clinchetul ei din policromul toamnei de parca-ar fi fost un amestec de culori de pe paleta unui pictor. Văzând-o atât de frumos îmbrăcată, m-am hotărât să discut cu ea despre cer, despre soarele ce n-a obosit până acum îndeplinindu
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului publicăm o adresare afectivă a sa către iubitorii muzicii celei mai înălțătoare pe care și-o pot oferi în pragul sărbătorii Crăciunului: „Bună seara, dragilor
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414827836.html [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
Acasa > Poezie > Delectare > IUBESC Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iubesc Cunună de vise împletește iubirea, În clinchet de înger plutește-n amurg. De doru-ți se-ngână în zbor alb privirea. Și sufletu-mi cere mereu să te ascult. Las totul în urmă și ani și dorințe, Speranțele toate la piept le țin strâns... Iubirea de semeni mereu
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1468089145.html [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
crăiță Complexă ca un semn de exclamare Cum timpul se topea încet în zare Pe orizont șuviță cu șuviță. Portreul cu penel de contemplare Omagial sonetul meu - Domniță Dintr-un album de epocă mlădiță Duios prin anotimpuri visătoare. Cu argintiul clinchet clopoțeii Pe aripa de vis a fanteziei In zborul către astre al ideii. Să dăm un loc în viață poeziei Reinventând și muzele, și zeii - Apoteotic - ODA BUCURIEI. Referință Bibliografică: Oda bucuriei / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ODA BUCURIEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Oda_bucuriei.html [Corola-blog/BlogPost/348077_a_349406]
-
harem fusese numita dintotdeauna simplu, haseki ? Trebuia să i se ofere tentații ca să se depărteze de ea. Și repede. Avea să se ocupe de asta. Dincolo de apartamentul ei, în coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare, aerul devenit mai dens. Cum ar fi putut să descrie de unde
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin zeci de galerii; Eu l-am expus, aici, prin
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1438360850.html [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
una singură. - Te înțeleg și ce pot să-ți spun decât că trebuie să fi fii puternică. Vei trece și peste acestea cum ai trecut și peste altele. - Mulțumesc, Mircea. Mai vorbim. Te sărut cu drag. - Și eu. Se auzi clinchetul telefonului închis de către iubită la celălalt capăt. Vestea cu accidentul vascular al mamei a căzut ca un trăznet. A rămas marcat de tragedia din familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suflete_nedespartite.html [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
aripilor în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470676853.html [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
hoinărind dealurile Sucevei cu el, preț de câteva splendide ore. La tinerii de atunci, relațiile intime erau ca și inexistente înaintea căsătoriei. Iubirea noastră era sinceră și de neconceput a atinge pragul obscenului. Exista, în generația noastră, „ceva”, ca un clinchet cristalin de clopoțel, care ne ținea simțemintele cuminți. Lucrul acesta dădea, celor care ajungeau la căsătorie, un har deosebit „marii întâlniri”. Când mă conducea acasă, ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de lux, Că încă mai stăm pe picioare. Se sting luminile pe scenă pe rând, Orchestra reduce sonorul la minim, E timpul să dau bacșișul la chelner, Ca la plecare Onor să primim
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1416935408.html [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
E drept că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
SIBIOZE LIRICE 11", Editura Anamarol Remember eminescian -odă- Peste vremuri încercate străbate un dor de-un veac, pentru Luceafăr din carte ce din cer privește-n lac. Cu destinul enigmatic, din suflet împătimit, trimite dor singuratic, Lucefărul din zenit. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Pe codru să-l înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu mormânt, când ploaia-ntunecă zarea
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434230214.html [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
simt miracolul încape doar cuvântul dor și stolul de păsări rătăcite vocile se prind în plasa de păjanjen unde supravețuiesc și acum unghiile mă rănesc cu un răcnet stins animalele se sfâșâie între ele corzile vocale cântă despre iubire un clinchet - din cartea de povești miracol de regie eu eram personajul principal și cel secundar dar mi se cerea și rolul de figurant să stau și să contemplu în flagrant visele seculare de pe celălalt mal Poveștile se sting să devină sfeșnice
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Am_visat_o_identitate_ascunsa.html [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
Avea vreo 5 ani când mergea cu părinții pe litoralul Mării Negre, la Mamaia. Stâteau la hotel. Mirosul proaspăt și curat din incinta hotelului o încânta. Văzuse străini la bar, stând pe scaunele acelea înalte, rotative. O fascinau luminile colorate, ambientul, clinchetul paharelor cu cocktail-uri. I se părea o lume paralelă. O lume la care nu avea acces. Sorbea însă fiecare gest al celor din încăpere și, probabil, toată admirația i se citea pe chip. Se apropiase prea mult de cuplul
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468906215.html [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
brațe și el m-a sărutat zdravăn pe gât cu atâta dor încât mi-au dat lacrimile și în vis. Am început să vorbim. Glasul lui era parcă maturizat, deși râsul lui era la fel de copilăresc, sunetul lui semăna cu un clinchet de clopoței. Mi-a arătat spre Teodor schițând o mișcare și cu capul și mi-a spus să am grijă de el până când se vor revedea. Am tresărit când a spus asta, dar n-am comentat. El a simțit întrebarea
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
înmiresmat? Și totuși nu am curajul să spun că sunt o eroină. Stând deoparte, narcisele dădeau din cap și priveau gânditoare în jurul lor, de parcă așteptau să vină de undeva un răspuns. Deodată se auzi o șoaptă suavă ce aducea un clinchet animat de o orchestră cerească. “Eu am fost un Făt Frumos, care călătorea de departe, de departe... de undeva din mări și țări nemaiauzite de nimeni. Mă luptam cu întunericul, cu frigul, cu fluviile ce se revărsau în calea mea
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459007668.html [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
vor duce în Paradis. Mângâierile îți vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu capul la pieptul tău, simțindu-ți răsuflarea. O șoaptă de-ai să-mi spui, va fi ca un clinchet de clopoțel, sau ca o colindă de copil, într-o iarnă geroasă, ce mă va trezi la viață. Referință Bibliografică: DORINTA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1494518007.html [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
cu recepționera. Până ce aceasta să desfacă registrul pentru a mă informa, mai mult preocupată în a mă examina și chestiona cu privire la motivul interesului ce-l manifestam, o mână micuță s-a așezat peste ochii mei si o voce ca un clinchet de clopoțel s-a auzit de aproape: "ghici, cine-i ?" ...Bucurie mare, îmbrățișări, săruturi și treptele până la etajul unu, apoi camera ce i se rezervase. Gânduri năstrușnice-mi treceau vijelios prin cap și graba ei în a se deplasa până
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi Cu tâmple senine versul e clinchet, Ce aduce cu sine a iubirii ninsori.. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2016 Scrisoarea iernii A scris iarna cu degetul ei alb Un vers pe câmpia de nea îmbrăcată... Brazii din munții înalți i-a pictat, Într-o notă de viață curată
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1453044213.html [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
siderale, Prin pulberi de stele strălucitoare. E muzica sufletelor-pereche Ce se caută prin veacuri Încă de la Începuturi, Străbătând orizonturi întinse Și Cerurile toate. Deși nu te văd, ți-aud chemarea Șoaptele sunt diafane Precum petalele trandafirilor galbeni Sub rouă-nfloriți, Clinchetele lor se aseamănă Cu vraja sonoră a Clopoțeilor Tibetani. Ți-aud chemarea Și- aripi îmi cresc să te urmez Când tu mă chemi, Prin Calea Lactee să zbor, Admirând Răsărituri de stele, Din lumi nevăzute, Lumi neștiute, Lumi fără durere. O
OMULE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Omule_floarea_carbune_1368341504.html [Corola-blog/BlogPost/354865_a_356194]
-
imaginea unui Babilon de altădată, cu obiceiuri și tradiții bine înstăpânite, asemenea modelului de dantelă pe care îl lucrează. În prezent, este trecută cu vederea de toți. Războiul este în toi, pacea nu face obiectul preocupărilor nimănui. Brățările Lailei au clinchet de cătușe. Pe lângă cele două personaje, în fosta aerogară se mai află Cecilia, o tânără negresă, refugiată din Sud, și sugarul ei bolnav și înfometat, Ardazir, adolescentul invalid, țintuit într-un scaun cu rotile, , împreună cu Ardanaze, tatăl său, Salomeea și
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
coardă de vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel de argint, ca un clopoțel de porțelan cu clinchet fin de iubire și dor, aluvial de melodii, ca avalanșa miracolelor din pieptul pianului. Dacă încetează a fi auzite un timp cântecele Stelei Enache - pentru că nici lămpile cerului nu ard zi și noapte, ci, numai când reveria imită pe înger
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stela_enache_vocea_ca_o_lir_aurel_v_zgheran_1389104743.html [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]