43 matches
-
doamnelor, un "Mărțișor !" Mă doare respectuos de doamne ; de "Primăvară", am un dor Dar până ne-om vedea la "Gală", vă dau un "Tele-Mărțișor !" De sub pământul geruit, din frunze verzi iese ușor Un clopoțel al purității : Ghiocelul-Mărțișor ! Ce ne anunță clopoțind, că sosește primăvara ! O uvertură-a "simfoniei" (care-o dorim să vină) : vara ! Pe revere-n plin contrast, lângă doritul Mărțișor, Ghiocelul ne șoptește : n-aș fi făr' de Creator ! Eu vă urez să aveți parte, de "primăvară"-n viața
GHIOCELUL-MĂRȚIȘOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1424942312.html [Corola-blog/BlogPost/377265_a_378594]
-
mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor. Citește mai mult Răsărise soarele printre umerii crucilor tot mai rare. Satul se prăvălea în nările unei capre priponite
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane.Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor.... IX. PRIMA FILA DIN JURNAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012. JURNAL Alaltăieri
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
timpuri Când erau 4 anotimpuri Când între iarnă și dorita vară Era climatologic, primăvară ! Și chiar de 1 Martie De sub zăpada-mantie Ieșea un verde firișor Pe post de vesel vestitor ! Azi ghiocelul iată, crește Pe sol negru...(mai) albește Metaforic clopoțind Și mundanului șoptind : Eu vestitorul glaciar De anotimp imaginar Ce precede iar o vară Cod roșu-caniculară... Acel ce mă dăruiește E omul ce vă lipsește ! Domnițelor, sunt "Prințișor" Lângă doritul "Mărțișor !" (De-ți place o scriere, Intrebi: cine-i Scriitorul
GHIOCELUL 'VESTITOR !' de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1456599123.html [Corola-blog/BlogPost/367662_a_368991]
-
floare. Erau atâtea Ane puse-n ei Cu mâna-i le turnase-n forma clară Și ochii și parfumul lin de tei Dintr-o iubire ce a vrut să moară Și au venit și trecători și-au ascultat Ciudatul sunet clopoțit în dungă - Frumos, au spus și au plecat, Un sunet e destul să ne ajungă. Iar clopotarul-meșter a rămas Tot mângâindu-și marfa sunătoare Iar sufletul și-l simte de pripas, Că nimeni nu-i să simtă ce îl doare
CLOPOTARUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Clopotarul.html [Corola-blog/BlogPost/354390_a_355719]
-
mare. Un guguștiuc sughițe în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșira pomii soldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dara gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântână cu ciutura strâmba, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor vestejite în furca dorurilor. Încet-încet, Țara abia mai respiră. 21 iulie 2012 Referință Bibliografica: LACRIMA DE ȚARĂ / George Baciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LACRIMA DE TARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Lacrima_de_tara_george_baciu_1342897389.html [Corola-blog/BlogPost/358025_a_359354]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DULCE IUBIRE,DULCE APUS Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dulce iubire , dulce apus , pe-arama pustie a cerului stins, în clopoții ploii te-aud cum îmi spui tăcută iubire ,din toamnă ,rămâi... cu ochii duioși ce vântul mă soarbe mă petreci adiind și m-aduci înapoi să rămân tot îmi spui, ca frunza ce doarme să cântăm de iubire,în amurg
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/loredana_nicoleta_vitelaru_1472556713.html [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
Plesnește septembrie în struguri de gânduri. Au împânzit platoul orelor cu boabe zemoase de emoții. Și pe buze s-a impregnat ispititor gustul mustului în care îmi fermentează inima. Probabil că o să mă îmbăt până la primăvară. Mă vor trezi ghioceii, clopoțind renașterea lumii cu o nouă viziune. (29 septembrie 2016) Referință Bibliografică: Schimbarea viziunii / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SCHIMBAREA VIZIUNII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1475179073.html [Corola-blog/BlogPost/365319_a_366648]
-
când acei oameni se zbăteau, să realizeze ceva. S-a ridicat să tragă draperiile, luna îl privea prin geam provocator, insinuant și incitant, pentru o clipă a luat înfățișarea Cameliei, era doar ceva mai veselă, chiar râdea, în timp ce două stele clopoțeau. -Gata, am sosit. Violeta adusese o tavă încărcată cu gustări și două cotlete uriașe. În mâna stângă avea o sticlă cu vin roze, după ce a așezat totul pe masă, s-a uitat bucuroasă în ochii lui Andrei: -În acest moment
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1481181138.html [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui lucrul acesta i-a plăcut tare mult și s-a pornit să cutreiere prin oraș clopoțind, mândru nevoie-mare. Însă un dulău bătrân i-a spus... (Getzels și Jackson, 1962, p. 18). Și aici punctajul a depins de numărul, gradul de adecvare și originalitatea finalurilor propuse. În cazul problemelor fictive, copiilor li s-au dat patru paragrafe
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
după asemănarea ei, psalmu' nu știu care... Dacă l-aș fi însemnat cu cifră în însemnărica mea, era tare ca Ahil. Hâm, hâm, ahâm, hapciu! Na! Vă dovedesc precum că trebuie să mi le dați îndărăpt. Vă probez astfel: Orice clopot clopoțelnic clopoțind în clopotniță, clopoțit cu clopoție clopoțește clopotarnic clopotat cu clopotărie de clopotarii clopotoși. Sunt clopote-n Paris. Așadar chics. Hă, hă, hă! Asta zic și eu cuvântare". Orice alte comentarii sunt, credem, de prisos. Asupra originii acestui tip de discurs
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
psalmu' nu știu care... Dacă l-aș fi însemnat cu cifră în însemnărica mea, era tare ca Ahil. Hâm, hâm, ahâm, hapciu! Na! Vă dovedesc precum că trebuie să mi le dați îndărăpt. Vă probez astfel: Orice clopot clopoțelnic clopoțind în clopotniță, clopoțit cu clopoție clopoțește clopotarnic clopotat cu clopotărie de clopotarii clopotoși. Sunt clopote-n Paris. Așadar chics. Hă, hă, hă! Asta zic și eu cuvântare". Orice alte comentarii sunt, credem, de prisos. Asupra originii acestui tip de discurs mai planează încă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
l-aș fi însemnat cu cifră în însemnărica mea, era tare ca Ahil. Hâm, hâm, ahâm, hapciu! Na! Vă dovedesc precum că trebuie să mi le dați îndărăpt. Vă probez astfel: Orice clopot clopoțelnic clopoțind în clopotniță, clopoțit cu clopoție clopoțește clopotarnic clopotat cu clopotărie de clopotarii clopotoși. Sunt clopote-n Paris. Așadar chics. Hă, hă, hă! Asta zic și eu cuvântare". Orice alte comentarii sunt, credem, de prisos. Asupra originii acestui tip de discurs mai planează încă incertitudinea, el fiind
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un mare eveniment. Din banii strânși de către comitetul de părinți începuse să mijească spre noi gardul școlii. Dar mai era până la capăt. Ca atare, în primăvară, moș Mitrea Anghelov a pornit să clopoțească ulița mare chemând sătenii la școală, la adunarea hotărâtă împreună cu cei doi delegați comunali. Am tușit, că așa se cuvine, și am început: Oameni buni, împreună cu dumneavoastră am făcut câteva treburi bune. Am terminat de tencuit cele două clase în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
reclame ale ziarelor. Mai mult decât o croitoreasă în stare să-și încînte clientele din lumea bună, Vasilica n-avea să ajungă niciodată, decisese în secret Maria. Acum ea privea prin fereastra din spate de la remorca tramvaiului 4, care străbătea clopoțind intersecția înecată în fum de la Obor. Un ceferist ducând niște burlane de sobă legate cu sfoară o înghesuia, presat și el de ceilalți, și-i sufla-n față o duhoare de cârnați. Fiindcă vagonul era atât de-ncărcat, lumea se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și răsfrângând în priviri crenelurile prăfoase ale morii. Și acum, în tramvai, pe când brusc începuse să ningă cu fulgi leneși și pufoși, Maria își aduse aminte de acea dimineață de după bombardament și zâmbi mișcată. Tramvaiul intrase pe bulevard și înainta, clopoțind, din stație-n stație, către Universitate. Toată lumea era în paltoane grosolane. Bărbații purtau pe cap căciuli rusești, cu clapele lăsate-n jos, sau căciuli crețe de oaie. Numai doi-trei aveau pălării. Femeile se strângeau una-n alta ca să se-ncălzească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridicolul vals cântat de toate flașnetele, încetul cu încetul, licoarea din țoiuri căpăta o nuanță roză, care se strecură și în albul ochilor celor de pe băncile de lemn înnegrite de fum. Prin începutul de înserare, tramvaiele se-ncrucișau în piață clopoțind asurzitor. Tătica și fetele ieșiră din cârciumă la cinci după-masă și-o luară pe jos, pe Mihai Bravu, se-ncîlciră în mahalale singuratice, cu cârduri de copii jucând poarca pe caldarâm sau căutând prin noroaie, până ajunseră la casa Rădiței, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și contraforturi de vid, pe dâmbul ei unde-nce-pea să dea iarba. Pe enormul, curbat ca Pământul, teren viran dintre cele două construcții trecea uneori, hurducîndu-se și transportîndu-și încărcătura de sfinți de la o stație la alta, câte o biserică pe rotile, clopoțind la intersecții, cu cîte-un bătrân popă ortodox ce manevra, în pronaos, manivela cu potențiometru și, din când în când, oprea și cobora ca să schimbe macazul. O oglindă retrovizoare, fixată sub hram, îl ajuta pe vat-manu-n sutană, cu barba lungă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la marginea chiuvetei. Din primele zile ieșiseră la cumpărături, mai mult ca să tatoneze dezolantele-mprejurimi. Căzuse prima zăpadă, era ceață și totul părea pustiu, amar, dureros. Șoseaua pietruită era zguduită mereu de cîte-un tramvai ce zdrăngănea din toate geamurile și clopoțea ca nebunul. Vizavi erau garduri negre, putrede, de după care se zăreau acoperișuri, hornuri și fumuri. Mergeau parcă ore-n șir de-a lungul blocului, ale cărui vitrine de la parter erau încă goale, cu cîte-un mare X de vopsea pe geamurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Soilei dispărea în văzduh (unde, în ce Ierusalim ceresc își petreceau noaptea cele două femei?), Herman mai rămânea, uneori, în grădina năpădită de bozii și de scaieți, privind groapa dezolantă unde fusese fundația casei. Pe stradă mai trecea cîte-un tramvai, clopoțind către intersecție, cîte-o patrulă de miliție, câte un vagabond singuratic. Cîte-o somnambulă goală, cu părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac. Groapa era grosolană, cu margini de pământ pline de pupe de cărăbuși, cu țevi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tunelele lungi și negre ale metroului... Se opreau pe calcanul însorit al vechilor clădiri, se așezau pe fața statuilor decorative ce-ncadrau ferestrele vechilor clădiri, cîte-o rafală de vânt fierbinte-i izbea de metalul încins al vreunui tramvai cu vatmanul clopoțind înnebunit... Dintre zecile și sutele de mii de fluturi ce năpădeau în fiecare zi Bucureștiul, așa cum la ecuator plouă zilnic, doar o duzină reușea să găsească locul în care spațiul făcea o buclă ciudată, deschidea un sorb neașteptat, prin fibra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asta binecu-vîntată îți face imediat un gol în stomac. Ce-ai mai mânca, acolo, vreo cinci-șase, cu muștar, scobitori și o feliuță de pâine neagră, pe o bucată de hârtie de-mpachetat! Tramvaiele roșii, cu remorcă, se-ncrucișează des în piață, clopoțesc și frânează din metru în metru, căci tărăncile cu saci în spinare nu s-ar da la o parte pentru nimic în lume, și-n cele dm urmă vatmanii înfuriați se dau jos, le apucă brutal de umeri și le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a fost Înțeleasă. - Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]