67 matches
-
apărut, de asemenea, Legea 182, cea care privește patrimoniul mobil, au apărut normele pentru acreditarea experților de artă și a restauratorilor, norme care în curînd vor fi și puse în aplicare. Iar în afară de acestea, în țărișoara noastră de tranziție, mai clorotică decît gălbejita aia cu hormonii ofiliți din Enigma Otiliei, în care se bea pe rupte și se fură cel puțin la fel, se construiesc săptămînal sute, sau poate mii, de hectare de pereți, care trebuie umpluți urgent cu ceva. Și
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
scriitoricești insuficient subordonabile, independente ori măcar deranjante prin ambiguitate. Nu era mai simplu ca Nicolae Ceaușescu să procedeze precum Gheorghe Gheorghiu-Dej? Nu era sădită profund în mentalul ideologic deviza ,,cine nu e cu noi e împotriva noastră”? Desigur o disidență ,,clorotică”, o cultură de ,,șopîrle tonifiante”, de ,,mici fragmente critice” pot înviora întrucîtva o atmosferă prea apăsătoare, pot prezenta chiar o dovadă a „generozității” celui saturat de putere. Dar raportul nu poate fi schimbat în esență: ,,Oricît de prielnică ni s-
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
deopotrivă,-s mistuiți pe "rugul" său. De-a binelea malefic și potrivnic el nu le este, însă, în roman, decât "fețelor palide", să zicem, - celor exsangui sau depigmentați, celor bălani, bălai și spelbi, anume candidei Ilinca Arnoteanu, lui Pantazi și cloroticei lui mame (cea suferind de hematofobie, - căci "dacă vedea sânge, leșina"). Aceasta ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a prost", ci, eventual, dintr-o obscură premoniție) va ține piept aristocraticei ispite a caselor "celor
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
În altă parte (Caiet pentru...), eroul intra într-un vechi conac boieresc alterat definitiv de stăpânii noului regim. Dintre figurile memorabile, unchiul Petrus, un puști năstrușnic până la bătrânețe reprezintă modelul secret al tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
felurite teatre din provincie (Cluj, Petroșani, Timișoara, Constanța). Concesia de a juca piese proletcultiste o va răscumpăra prin munca didactică, de numele ei legîndu-se descoperirea unor talente ca Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Claudy Bertola sau Emanoil Petruț. Spre bătrînețe, ființă clorotică cu aparențe silfidice devine o umbră cadaverică. Suferindă de diabet și cu dese crize cardiace, va muri pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-o
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
că personajul este Ana Kar(en)ina, acel en adăugat nefiind altceva de cât un ne întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spune celeilalte: "Ce mai dați, señora Ruperta, pentru a avea din ce trăi..." Băiatul își amintește de "ce lume, Fecioară Preasfântă, ce lume!", a mamei sale și îmbrățișările acesteia acordate sorei sale. Și apoi o vede pe această copiliță palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste, adînci, din Hugo, sînt niște motouri dezmințite de o realitate care deja își rîde de romantism. Chiar moartea sau, mai exact, fata tînără pe patul morții, subiecte ale unei drame delicate, clorotice, cu plînsete în fund de odaie, devin bagatele, sperieturi și-atît: "- Închipuiește-ți, Iliescule, zicea acest din urmă, aseară cînd m-am dus acasă, ce să văd? Odaia și patul meu pline de sînge, și pe dînsa moartă! oh! nu-ți poți
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră de dormit" (luată cu chirie, de mai mulți, într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut el unul, - uite, ală dela perete, care se face că doarme, - cum îl pândea pe furiș, când scotea portofelul din buzunar... Se scoală și aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imediat ghicită, la suprafața unor întâmplări neobișnuite, rulate într-un tempo specific. Personajele centrale (Afonso al IV-lea, regele Portugaliei și Algarvelor, monarhul înțelept și stoic, prințul Pedro, fiul său, ușuratic și degrabă vărsătoriu de sânge, Constancia de Peńafiel, nevasta clorotică vârâtă cu de-a sila, din rațiuni de stat, în așternutul tânărului armăsar lusitan, Inčs de Castro, galițiana, ,mătrăguna cu ochi alunecoși") sunt unidimensionale. Fiecare are o trăsătură dominantă, pe care o ilustrează necontenit de-a lungul și de-a
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
-ți epata cititorii, numai că sfîntul își privește contemporanii cu o nesfîrșită îngăduință, de unde și lipsa pornirii de a-i atrage. Slab în lume și puternic în singurătate, sfîntul nu e atracțios sub unghi lexical, de aceea vorba sa e clorotică pînă la secime mortuară. Dacă trecem peste amănuntul exclusivist că nimeni nu poate ajunge sfînt fiindcă vrea, ci fiindcă așa i-a fost dat prin grație obscură, atunci ajungem la ecuația intimă a celui atins de hierofanie: stă în firea
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
de puțin în nota antilivrescă, preconizată în tabloul unilateral al femeii generice pe care-l propunea. Defel detașată de livresc apare și o altă „muză", romantică la culme prin moartea sa timpurie, Coca Rădulescu. Idila lui Blaga cu această ființă clorotică a stat sub semnul unui roman, Sparckentaxxke (1936), al scriitorului englez Charles Langbrige Morgan, promotor al unei aspirații de spiritualizare, de trăire în parametrii idealității. Sub aceeași zodie a intelectualității alese se plasează și ultima prezență semnificativă din viața lui
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă din noaptea timpului și, peste toate, un anumit
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
celule vii, fiecărei molecule; 3.Om de carte și profesor de certă vocație pedagogică, autor a zeci de volume, care însumează mii de pagini -, Dorin Uritescu stăpânește resorturile științei și artei de a nu cădea în ,,atomizarea” studiilor sale (deloc clorotice, dimpotrivă!), în care acribia documentării, arguția argumentației, sagacitatea conexiunilor și judecăților de valoare inedite sunt peremptorii și salutare; 4.Dorin N. Uritescu are inspirația divină a iconarilor adevărați, care știu că postirea, ascultarea și rugăciunea continuă se cuvine a fi
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de a se forma un eu al respectului de sine. De aceea suntem o națiune fără adăpostul rațiunii și într-o continuă elucubrație ne desprindem din Lumină fără perspectiva Transfigurării, șoptind prinși de aceeași orbire metafizică și de o metamorfoză clorotică doar pentru noi : În ierni te adăpostești, ascultând gerul din tine, și nu e totuna să rămâi de dorul lumii în ghețari aprins, cu viața de francez de vis sau cu viața de român de câine. (din vol." Luminile Transfigurarii
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Mihai Codreanu - cu o structură de sonet. Nu i se poate nega îndemânarea de stihuitor, care arborează o mină gânditoare. Expansiunile sufletești ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
în două: timpul de până atunci, care a fost cu totul altfel, și timpul care începea de-atunci, altfel de timp. În scurt: istoria omenirii se împărțea în două epoci distincte: cea dinainte și cea de după acel moment. Și fata clorotică de peste drum îmi surîdea!... Cât era de banală sărmana în comparație cu cealaltă, cu unica! Nu departe, pe așa numitul "bulevard", o orchestră cânta un cântec lăutăresc enervant, cicălitor, cu totul disproporționat cu sentimentele mele, dar care, de-atunci încoace, a rămas
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru care dicționarul are cuvinte, de însușiri externe; O iubire acordată ca un premiu pentru calități estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica nu este iubire. 15. ... amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). În strigătul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cuplului primordial, în care se regăsește mereu "Bârzulica", visând cu ochii deschiși la povestea de amor a Luțicăi cea "ră de muscă", proprietara de altădată a conacului și a parcului din jur67. Luțica întruchipează deci un tip feminin radical opus cloroticei Mili, tipul femeii nesățioase, născută cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului, incarnată de femeia fatală. Femeia apare deopotrivă ca un vampir sexual și ca o ființă vampirizată, emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]