183 matches
-
care asculta muzică la casetofon, altă vechitură comică pentru generația Britney Spears, a fost împușcat de un camarad ce, dansând pe muzică cu arma în mână, a tras din greșeală. O adolescentă a fost împușcată pe balcon în timp ce urmărea spectacolul coșmaresc de jos. Numele lor și ale altora sunt gravate încă pe o cruce de pe platoul primăriei. Crucea a fost, citiți cu atenție, ridicată pe vremea primarului Anton Lungu, fost prim secretar la Partidului Comunist în județul Brăila, erou al muncii
Vă doresc să nu aveți parte de război sau de revoluție by https://republica.ro/va-doresc-sa-nu-avec-i-parte-de-razboi-sau-de-revoluc-ie [Corola-blog/BlogPost/337947_a_339276]
-
în fericire și lumină totul era excesiv și total, și în acest capitol de tragism al vieții, e un exces al durerii sufletești,al haosului și dezorientării morale. Basmul candid și plin de minuni jucăușe se metamorfozează într-o zbatere coșmarescă în ghearele disperării. De remarcat că finalul nu devine un hapy-end convențional după standardele cunoscute ale telenuvelelor. După ce dispare unul din cei doi protagoniști ai dramei, cei rămași în viață își strâng rândurile uniți în iubire și înțelegere, solidari întru
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1464398480.html [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără ieșire”. De remarcat în acest pasaj, distilata artă de tip expresionist cu care redă strada în fierbânțeala unei zile. Totuși, ca viziune, acest tablou coșmaresc nu e reperezentativ pentru Roni Căciularu. El este un tip solar, pozitiv. Ai zice că deține știința și arta de a fi fericit. De a vedea lumea cu ochi buni, cu luciditate, înțelegere și dragoste. O plimbare pe strada Spinoza
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zoltan_terner_un_dar_de_la_r_zoltan_terner_1386231073.html [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
ei cămin. În zilele noastre cred eu, la întemeierea unui cămin și femeia și bărbatul trebuie să scormone în vatra sacră de-acasă, s-aducă focul să ardă în noul lor cămin. Simt, parcă, prăbușindu-se o lume, am viziunea coșmarească în care îmi apar, ieșind dintre dărâmături, infirmi, cocoșați, pitici pe două picioare deformate, purtând cu ei, cioburile unor vieți distruse, urmele unor speranțe înșelate, ruinele unor familii sfărâmate. Demonii din noi, acele forțe nevăzute, ascunse, insuflă în om și
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă. Franz Kafka s-a născut în timpul domniei împăratului Franz Joseph, un monarh cunoscut pentru tactul cu care reușea să medieze conflictele etnice, dar nu atât de abil în situațiile economice. Pentru Imperiul Austro-Ungar, Praga reprezenta al treilea oraș
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lungimea povestirii este de o pagină), lucrarea introduce două personaje stranii care par să anticipeze opera viitoare a scriitorului: "Lunganul rușinos" ("der schamhafte Lange") și "cel Necinstit la inimă" ("Der Unredliche in seinem Herzen"). Sugestii ale marginalizării, fricii, rușinii, incertitudinii, coșmarescului sau absurdului, prezente în această povestire, se vor concretiza mai târziu în capodopere ca "Metamorfoza" și "Procesul". Aproape un an mai târziu (8 noiembrie 1903), Kafka îi promite aceluiași prieten că îi va trimite pasaje dintr-o carte la care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului », iar Thomas Mann folosește epitetele « înfricoșătoare, coșmarescă, fidelă sieși și morbidă » pentru a descrie proza lui Kafka de o « meticulozitate sublimă ». Tucholsky califică "Procesul" într-o recenzie din 1926 ca fiind « cea mai puternică și înfricoșătoare carte a ultimilor ani », în timp ce Benjamin, care îi dedică lui Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc de desfășurare e visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
păsări. Romanul adolescenței (2002), Manechini și sentimente (2003) - prozatorul experimentează modalități variate, nu întotdeauna fericite. În Exerciții de existență, bunăoară, textul produce absurd cu mijloacele ludicului, prin intervertirea numelor și prin schimbarea vârstei personajelor, în real inserându-se forțat anormalul, coșmarescul și fabulosul, după cum, ostentativ, naratorul preia numele romancierului, căruia îi atribuie o identitate fictivă, menționează „prieteni” scriitori ca Marian Popa, Platon Pardău, Adrian Păunescu, Dorel Dorian, invocă pictori și compozitori celebri (Géricault, Berlioz), adoptă ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
pe care o iubești, sau un copil. Tu reziști. Dar când te amenință că o să-ți împuște mama sau copilul (și tu știi că sânt în stare s-o facă!), ei, ce idee mai poate rezista în fața unei asemenea viziuni coșmarești! Tunul poate să strivească o mulțime în agitație revoluționară (cum a făcut Napoleon așezîndu-le, aceste tunuri, pe acoperișuri), dar nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vadă din nou, încercase să se scuze. Se întorsese în Anglia și începuse să-i expedieze o serie de scrisori extrem de lungi, unele indignate, altele abjecte, la care nu primise nici un răspuns. Se înțelege, nu povestise nimănui despre pelerinajul său coșmaresc. Totuși, în chip misterios, în Ennistone răzbise ideea că George McCaffrey îl urmase pe profesorul Rozanov în America și fusese respins de acesta. George simțea că ar fi în stare să-i ucidă pe aceia care răspândeau asemenea zvonuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i face strigătul mai puțin autentic. Dimpotrivă, el însuși ascunde o boală. După ce fusese invitat în casa de la țară a lui Eugen Ionescu, exclamă: „E așa de splendidă, că te scârbește definitiv să te mai întorci în Parisul acesta mai coșmaresc ca niciodată. Nu mai e un oraș, ci un Babel înspăimântător, cu care m-am obișnuit așa cum ești silit să te obișnuiești cu infernul” (26 decembrie 1975 Ă 291). Occidentul? „E putred... de bunăstare, de nerușinare, de pornografie, de droguri
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îmi apare ș...ț de o ardoare juvenilă care te face să zâmbești” (I, 362). Spre deosebire de el, Cioran se retrage din sine, se contemplă cu scepticism, eventual cu ironie, își asumă absența. Totul i se arată însă de o irealitate coșmarescă: „Când mă plimb și privesc trecătorii, mă simt așa departe de ei încât parcă mi-aș aminti de un coșmar avut într-o altă viață. La propriu și la figurat, nici un nume nu mi se potrivește și nu mă încântă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
parcurgând pe jos zeci de kilometri. Toate acestea, instituind realitatea, o și pulverizează. E la mijloc un permanent echilibru în stare precară. Ca să scape de ezitările, de vagul și de indecizia în care trăiește, ca să amâne nebunia generată de senzația coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
celor avertizați nu se esecută, că frecvența din cauza aceasta e mică”. În alt loc constată „cu durere” că întreaga sumă prevăzută pentru „întreținerea școalei ș-a învățătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului”. Totul ca într-un scenariu coșmaresc, violând normalul, firescul, raționalul. O ofensivă împotriva bunului-simț și întregii concepții despre școală și educație a revizorului nostru. Administratorii nu numai că nu se îngrijesc de bunul mers al școlilor, dar uneori își arogă drepturi și competențe pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fantasmei) să ne Împărtășească din experiența ei. Ruxandra Cesereanu: La fiecare ședință a atelierului de creative writing noi analizăm tehnica delirului pe câte o poezie, pe câte un poet care face parte din ceea ce eu definesc ca un tipar delirant, coșmaresc, oniric, psihedelic. Descuamăm tehnica delirului În poemul respectiv, după care le dau participanților o temă, un număr de versuri și le recomand să folosească tehnica delirului din poemul respectiv. În urma acestui atelier de creative writing nu vor ieși neapărat poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
proastă calitate (Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile actorilor, ei părăsesc, traumatizați, rezervația de nevrotici și maniaci, fericiți să închidă ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood le pătrunsese în conștiință, după ce le rotunjise frumușel conturile. În contrabalans, Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul gol erau de culoare albastru-închis și suficient de aproape de inimă pentru a-l fi ucis. Sângele părea să se fi scurs cu totul. Ochii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea în lume, se poate afirma că Raymond Chandler scrie cu adevărat „cartea lui Marlowe”. Lungile secvențe descriptive, abaterile constante de la șirul întâmplărilor pentru a zăbovi în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
alte cicluri. Vălmășagul de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
psihosociale de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-o mare”. Deși în forme nu prea originale sau expresive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
sub semnul alunecării insinuante, demonice înspre o moarte care nu dovedește practic nimic. Căci în Glissando totul curge, într-adevăr, conform principiului enunțat, discret, de protagonist ("Lucrurile alunecă, domnule Ordeanu!"), totul glisează între realul terifiant și oniricul nu mai puțin coșmaresc, între o viață asfixianta și o moarte egal sufocanta, în sfârșit, între o istorie agonica și o alta, identic deliranta. Dintre comentatorii recenți ai filmului, doar Cristian Tudor Popescu a observat, destul de exact, finalitatea acestui perpetuu glissando: "Sensul filmului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]