182 matches
-
cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici, de la expresionismul coșmaresc al lui Goya și pînă la expresionismul abstract, la energetismul lui Jackson Pollok, și care evocă o geografie vastă - de la sud la nord și din Rusia pînă în America - reprezintă, într-o sinteză severă, chiar imaginea lumii pe traseul unui
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
răzbat suferința și revolta unei vieți duse sub limita decenței. Oameni care ani de zile au cunoscut aplauzele frenetice, la scenă deschisă, căldura întâlnirilor cu cititorii, entuziasmul vernisajelor sau al premierelor la filarmonică se văd aruncați, dintr-o dată, în sublumea coșmarescă a unei tranziții dinspre un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
general al festivalului) că festivalul se întrerupe: Nu vă spun ce a fost la gura lui, m-a făcut în toate felurile, m-a făcut trădător, Iuda, mi-a spus că fără festival n-aș fi existat"... Un moment mai coșmaresc n-avea să fie decît în '74, cînd filmul meu Toute une vie a fost fluierat copios, din cauza unei scene în care spuneam că Mao e un ticălos de același calibru cu Stalin. Am trecut drept reacționar! Dar, de cînd
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
care nu se mai simte pe sine însuși (în Autodenunțuri și precizări există un episod paralel, deși nu în această cheie, cu fostul șef al cenzurii, în derivă ideologică după Revoluție). A doua zi după această întîlnire vecină cu incredibilul coșmaresc (era deja 1956), Radu Cosașu, comunistul fără partid, se „sinucide public”, lansînd mai tîrziu mult-înfierata „teorie a adevărului integral”, combătînd lenininst „minciuna comunistă” și cerînd dreptul la cuvîntul realității așa cum este ea. Urmată de 12 ani de „șomaj intelectual”, așa
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
brațe și pe piept - a început să chiuie animalic, ridicându-se de pe scaun și rotind viguros, ca și cum ar fi mânuit un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate ore la sală. Mulțimea a înmărmurit, incapabilă să reacționeze la apariția coșmarescă. După ce mașinăria infernală a dat colțul, o femeie de lângă mine a îngăimat: „Cred c-a fost diavolul, alungat de prezența Fecioarei din Fatima!” Nu era diavolul. Era fiul unuia dintre personajele pe care Iliescu le trimite și retrimite în misiuni
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
cîte un nou produs. Eroul romanului sugerează un Caiet Cangur, după o vagă idee legată de lectura unui articol despre marsupiale. De a doua zi încep să-i crească din pori tije vegetale comestibile și pentru bolnav începe o călătorie coșmarescă prin regiunile obscure ale infernului. Îmbinînd absurdul cu hiperrealismul și o veselie mordantă cu pasaje elegiace, Kobo Abe dă în această ultimă proză cu accente kafkiene măsura originalității sale. Olalario! Universitatea Mozarteum din Salzburg, considerată una din cele mai bune
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice de metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitaea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondurilor pentru flori din fața caselor. A doua consecință
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
de Macondo al copilăriei mele. Nu mă interesează încă din punct de vedere literar, ci pur și simplu ca recuperare a unui continent pierdut, care își tot schimbă contururile în interiorul meu. D.P.: Cum îți apare acum toposul copilăriei: edenic sau coșmaresc? M.P.: Nu, n-a fost un eden. Eu n-am avut o copilărie fericită. Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi amintesc gornașul din sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau de o teribilă “méchante dame” - inconfundabila reprezentare a morții. Este oare acesta iadul, universul coșmaresc al lui Bosch, al cărui discipol Ionesco se declară? Doamna Brülisauer, care observa prin vitrină galeriei o mulțime de lume trecând pe strada crede că litografiile sprijinite de pereți reprezintă lumea pur si simlu, lumea de pe stradă, de aiurea. Lumea
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
de fericire, descoperind valențele răsfățului și voluptatea huzurului. Încă sînt în extaz, iar agonia nu încape în forme ale imaginației. Alăturarea celor două cuvinte poate părea o aiureală absolută în această ascensiune nemaipomenită. Perspectiva mai sus amintită este, deocamdată, ficțiune coșmarescă, ceasul rău, pisica neagră. Cei mai mulți nici nu și-o pot vizualiza, nu pot să-și închipuie că li s-ar putea suprapune destinului strălucitor, tangibil doar succesului. Top Dogs () este o piesă scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer, o
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
decât a atac, Nica s-a încovoiat sub greutatea lui Mitrea, Dan Ioan Popescu revine (după ce fusese dat afară pentru incompetență) cu puteri discreționare, în timp ce din echipa forte a lui Năstase nu pare să fi rămas decât sulful unor amintiri coșmarești. Până și pe bietul Agathon l-au exilat la Comisia electorală centrală, să numere, probabil, palmierii de pe coridoarele instituției. Dacă nu li se va îngădui să falsifice numărătoarea de la computer, dacă urnele mobile vor fi supravegheate cu atenție, pesedeii pot
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
declară dramaturgul - texte ce se pretează mai degrabă jocului, decât lecturii, este acela de a produce uimire și încântare. Acestea sunt urmate îndeaproape de umor." Și scopul este atins în piese precum Vampirul ("o satiră de proporții jarry-ene", o cronică coșmarescă vizând psihanaliza și tot cortegiul ei), HRH (A.S.R. - Alteța Sa Regală - citită și în România în cadrul unui atelier, piesă ce sondează natura relației dintre Wallis Simpson și Edward al VIII-lea, după abdicarea acestuia de pe tronul Angliei) sau Sabina (inițial
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
fiori reci pe șira spinării. Mesajul era limpede: aici suntem tot noi, cei vechi, așa că mai bine luați-vă tălpășița! Dacă prima parte a discuției dintre Emil Hurezeanu și H.-R. Patapievici a fost un regal, lucrurile au virat spre coșmaresc în clipa când în scenă a intrat un al treilea personaj. E vorba de colonelul Florin Pintilie, directorul Arhivelor SRI (și, prin extensie, ale Securității). Dl. Pintilie, aflu dintr-un articol al lui Mihai Pelin, e istoric și a lucrat
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
și cu cine fac dragoste. Populația de dedesubt afla și spurca tot ce se întîmpla deasupra (sublinierea mea)" (p. 233). Un fel de apocalipsă pigmentată satanic e conturată în finalul capitolului din care citez, capitol împrumutînd chiar numele acestui personaj coșmaresc Păcatele Lumii. Astfel, ni se sugerează, lumii reale, scăldate de lumina zilei, i se opune, tinzînd la substituire, una a catacombelor, geamănă celei imaginare platoniciene, o lume aparent răsfrîntă în oglindă, însă de fapt caricată... Dar poate că nimic n-
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (nu e timpul fato). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum pasabil e și artificiul prin care destinatarul e când bărbat, când femeie. În realitate există un
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
bolnăvicioase. Nu cred, însă, că lucrurile stau chiar atât de tragic. Mai există șanse de redresare, mai există posibilitatea de a alege între continuarea minciunii și stoparea ei. Pentru ca acest demers să aibă șanse reale, e însă necesar ca etapa coșmarescă din istoria României - numită FSN-PDSR-PSD - să înceteze definitiv.
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
și, în consecință, compromiterea integrității ansamblului generează grotescul, truculența și tragicul. În romanul scriitorului spaniol, deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
bîntuie în zona! Într-o inserare cosmarescă, mi-a fost dat să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni": la trecerea mea, simțind prezenta străină în spațiul coșmaresc al acestor desene animate aberante, simpatic-înfiorătoarele patrupede au apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici, de la expresionismul coșmaresc al lui Goya și pînă la expresionismul abstract, la energetismul lui Jackson Pollok, si care evocă o geografie vastă - de la sud la nord și din Rusia pînă în America - reprezintă, într-o sinteză severă, chiar imaginea lumii pe traseul unui
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
care minciuna și disprețul față de cei mai slabi sau mai săraci decât tine au devenit reguli ascultate cu sfințenie de toți ticăloșii cățărați în funcții. O țară nevrotică, în care dezinteresul, murdăria, abuzurile, violențele (inclusiv ale polițiștilor) au atins cote coșmarești. Mulțumim din suflet, Conducător iubit!
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
încă să mă nasc, adus pe lume, aruncat în lume, fiecare pentru sine, că nașterea mea este încă posibilă, că șansa mea este o ultimă șansă înaintea ultimelor sfîrșituri...". Neîntrupat în cuvinte, el nu are trup nici în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
care o aspirație vastă se lovește brutal de incultură, de lipsa informației sistematizate și de absența celor mai elementare cunoștințe tehnice. în al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de ofensivă coșmarescă, uneori cu accente tragice, alteori doar grotești, iar, în al treilea rînd, o încurcătură la fel de nonșalantă între imaginația proprie, cine știe ce sfaturi docte, și cîteva albume de pictură postcezanniană, în special aceea a începutului de secol care cuprinde cubismul, expresionismul, pe
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
copil de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt din ce în ce mai ciudate, delirante, va plonja într-o lume coșmarescă, amețitoare. La acest capitol scriitorul nu face analiză psihologică propriu-zisă, stările hipnagogice ale lui Bok au ceva pictural, de tablou expresionist, à la maniere de Soutin (un alt artist evreu rus, emigrat în Elveția urmărit de coșmarul pogromurilor). Interesantă devine
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
e împletită organic cu �credințele și clopotele� orașului atotputernic, intenția declarată a autorului fiind aceea de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Carmen Ciora si Domnica Drumea Un delincvent de cincisprezece ani este personajul principal al acestui roman clasic din 1963. În viziunea coșmarescă despre viitor a lui Burgess, unde odată cu lăsarea întunericului străzile intră în stăpânirea criminalilor, povestea e spusă de personajul principal, Alex, care vorbește într-un slang inventat, violent care scoate la iveală patologia socială a lui și a prietenilor lui
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]