88 matches
-
mi-a adus aminte de o vorbă de-a mea de demult, pe care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu prispa săracă a coșmeliei dată cu bălegar, curtea pustie, privata de lemn din fund, povârnită, cu ușa având două găurele ca niște ochi, mă trezisem zicându-i... - vorbă uitată, dar pe care veghea pasionată a prietenului meu o puse numaidecât la loc: era, aș
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
Doina Ruști Din ușa bisericii Sf. Pantelimon se deschide o străduță ca o alee până în Traian, iar în intersecția asta mică, pe locul unei coșmelii, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit bine și proțăpit pe un mic postament cubic, de ciment. Leonard l-a văzut chiar de pe
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
Emil Brumaru Menaru nu avea electrică, firul ar fi costat-o prea mulți bani, ca să-l tragă până la coșmelia ei izolată, singurul ei avantaj fiind că se afla foarte aproape de țărmul mării. N-avea nimic, pensie, ori vreo altă sursă, decât ce câștiga verile de la turiști. Turcoaica însă mai poseda un argument: lumina aia care serile se aprindea feeric
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
să contribuie și ei, dar bătrâna musulmană, semianalfabetă, se codise, deși banii dăruiți pentru instalarea luminii, îi primise bucuroasă la sfârșitul unei veri, când plecaseră acasă. Iarna, primăvara, cât stătuseră în București, se gândiseră mereu cum ar avea să arate coșmelia ei electrificată, dar vara următoare constataseră dezamăgiți că Menaru continua să trăiască în evul ei mediu, cu opaiț și celelalte semne ale perioadei. La nea Mitică și coana Lenuța, unde trăgeau ei, era cum ai fi sărit înainte o mie
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
postMODERNISM). Modernismul a murit de mult. Nu mai confundați termenii. Sau poate faceți special? @Anca, arhitectul Duiliu Marcu a murit înaintea inventării termenului ”post-modernism”. Răspunsul meu standard în astfel de situații este : “stai dom’le liniștit că nu mă interesaza coșmelia matale (așa la deruta :)) ) - eu vreau să pozez bufnita aia care stă acolo pe streașina!” Am pățit chestia asta cu un șantier ilegal la un garaj interbelic din strada Alexandrina, lângă Docenților. A ieșit de acolo “un tablagiu” (de fapt
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]
-
probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot mai gingași, mai pîlpîitori... Îngînau: "Purceluș drag, purceluș drag și scump..." Normal, iscam gafe după gafe! Meritam oblojit!
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
celor cu oarece cunoștințe de specialitate, te convingi că filosofia lui e aceeași din scrierile lui Simeon Mangiuca sau Simeon Florea Marian, tratate de botanică populară punînd omul și universul lui magico-ritual în centrul discuțiilor despre tratamentul sufletului și-al coșmeliei ce-l încape. O vocație a totalității, condamnabilă, la urma urmei, într-un dicționar, carte prin excelență sistematică, dar atît de necesară medicinii (care n-a moștenit-o, în zilele noastre, de la ruda ei "primitivă", apropiată de vatră), amestecă definiții
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
radio Iași. — Bună seara, a fost adus cumva astă-seară un bărbat pe nume Rusu aici? La morgă? Ne privește cu atenție pe amândoi pentru câteva clipe și zice Da, a fost adus acum trei ore. Puteți merge. Morga e o coșmelie de câțiva metri pătrați, din cărămidă, cu o ușă de fier dată de perete. Pornesc înspre fundul curții spitalului pe o alee șerpuind pe lângă urgențe, cămine, iar mai apoi un lanț de clădiri la capătul căruia se află maternitatea: locul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aici. Vezi acolo cei trei plopi înalți? Femeia arătă cu mâna în direcția arborilor, care dominau partea aceea a satului. Da, da, confirmă Simona. Ei, acolo, continuă ea, în spate e casa Varvarei. A rămas o casă prizărită, au îmbătrânit coșmeliile noastre ca și noi... Și se uită apoi cu luare aminte la musafiră, studiind-o din cap până în picioare, ca după o oarecare timp să o întrebe: Nu cumva ești Mona, Mona lui Costache Deleanu? Ba chiar eu sunt, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa, domnu' Relu, și teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux, făcând un popas la coșmelia zugrăvită într-un ocru bătând spre portocaliu, în care se încropise toaleta din curte cea care deservea atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Învârtea În cerc. Nota lui Dmitri Kuznețov. Așa este. Nu considerasem necesar să descriu o clădire și un cartier mărginaș, situate În afara scenei unde urma să aibă loc acțiunea cărții. De ce-aș fi făcut-o? Redarea unei Îngrămădiri de coșmelii ar fi fost o muncă inutilă, Întrucât personajul nu avea cum să Încalce granițele și instrucțiunile pe care i le trasasem. Se vede Însă treaba că mă Înșelasem. Cineva și-a băgat nasul acolo unde nu-i fierbea oala, călcând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un lucru apăsător, greu de dus: speranța. Mi-am ales singur condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În prezentul mizer, fără aspirații sau rezolvări mărețe. Optsprezece Astăzi este miercuri, 12 aprilie și Antoniu, care n-a mai ieșit din coșmelie de câteva zile și-a fabricat un ,,birou,, , dintr-o scândură așezată pe două navete de sticle, pe care le-a găsit aruncate În maldărele de gunoaie. Însfârșit, a hotărât că a venit timpul să reia ,,firul poveștii,, , exact de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai dat a căpătat un rost... Ben cântă la muzicuță, un fragment dintr-o operetă celebră. Semn că e bine dispus. De când nu mai e singur, nici cârjele nu i se mai par atât de grele. Vine foarte rar În coșmelia lor, pentru că e fericit cu femeia asta tăcută și iubitoare. Până și câinele nu mai vine așa de des. Nu-i mai Înumeri coastele, s-a mai Întremat și lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără lupi la intrare, cum mă așteptasem eu. Ne-am îmbrăcat cu haine călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și ce mai găsiserăm prin case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șapte ori pe săptămână. - Mai des, aș zice. - Oh! Și pot să întreb cu cine? - Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar nu-mi răspunde nimeni. O fi cufundat în vreunul dintre visurile sale. Împing ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-au prăpădit acolo, mai bine să nu ne gândim, s-a surpat malul și l-a acoperit. Mai minoritară bunica, din Roșiorii de Vede, abia a scăpat și ea cu viață când majoritarii au dat foc într-o noapte coșmeliilor, au sărit ca arși și-au scăpat numai cu hainele de pe ei, le-au ars și instrumentele și... Asta e, tare greu... - Încântat de cunoștință. Permiteți-mi să sărut mânușițele mamei... - Și Șeherezada, chiar dacă nu se arătau absolut deloc zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de viluțe cochete. Cea de cinci camere vi s-ar potrivi. Ei, lasă, am să discut eu cu Carina, ea e mai cu capul pe umeri, știe ce vrea. Acum, spune și tu... e Carina femeie s-o ții în coșmelia aia? Mai lasă, frate, tomurile și implică-te în realitate! Pa, mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eu... să mănânc delicat ca păsările... ceea ce nu se potrivea deloc cu foamea...cum mâncam noaptea după îmbrățișările înverșunate... ușa frigiderului General Motors o deschideam...zumzăitul lui continuu se oprea scoțând un pocnet..., un dârdâit electric... și mă gândeam la coșmelia cu pepeni de lângă Caracal unde făcusem milităria... la pepenii bostănăriei și cum într-o duminică mă culcasem cu o țărancă tânără... și cum și băiețelul ei dormea lungit peste pepenii verzi... peste lubenițe cum le ziceau oltenii... și cum un
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
De-asta nu mă satur să vorbesc cu ea. Ea are un răspuns la toate. N-ai cum să te superi, maică-mea e o eroină. Martirii au murit dar ea trăiește, în ciuda veștilor proaste și a vieții duse în coșmelia asta, cu marginalizați și cu scandaluri la orice oră. Într-o bună zi o s-o scot de aici. Știu asta. Nieve în oglindă Ochii mei se alungesc ca migdalele, sunt concisă ca un desen japonez. Părul meu drept a crescut
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]