80 matches
-
sex-simbol, umflată și tumefiată, cum a fost el iubit de o hidoșenie 90-60-90 și sfârșește metafizic: "Atâta doar mă îngrozește: gândul morții. De ce oare trebuie să murim?" în O lovitură de secole ni se povestește cum o mare familie de coțcari, pe numele lor Bulai, ale căror talente infracționale se distribuie fraților rămași în viață pe măsură ce ceilalți mor, și care reușesc să-și determine marile puteri să livreze statelor subdezvoltate un secol XX second hand, în locul unui secol XXI nou nouț
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
și alții se miră. Cască ochii și bat mătănii sau zeflemisesc pre limba lor. Chiar și prin lumea noastră răsăriteană, presărată cu ienibahar și-nsiropată ca baclavaua, prima purtare nu mai e de bon ton. Că tot prostul vede și tace. Coțcar e cine poate să zică, așa fel cît să stîrnească fără să supere. Este socoteala pe care și-o fac Andrei Pleșu și Radu Paraschivescu (editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin Dilema
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
și a giganticei spălătorese, Vedeniile regelui Pepin); Turnul Babel - un volum separat; A.B.C. - în volumul de Vise; Poemul odăilor - în primul volum de Versuri. Dacă ți-ar fi convenit. Dacă nu, căutai alt editor!! Ce figură de pișicher, de coțcar galant cu damele (căci ele au sîni, căci ele au șolduri), de curtean cu fălcuțe și bărbie dublă, ce figură de mustață cu nas, de nas cu chelie, de chelie cu cîrlionți, ce figură ai în G. L.! Stam cu
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
decenii în urmă (vezi Opurile magistrului Françoys Villon ș...ț, Editura Tineretului, 1958). Și nu mă voi grăbi să spun că noua versiune e neapărat superioară primei; esențial rămîne faptul că ambele sînt excelente. 1958 2005 Scoicari, pedeștri la Ruel, Coțcari cu mierla în caftan, Vă cîntă mandea pitpalacu^: Dă mandea glas: mergînd pe blat, Ici hoitu^ vi-l lăsați...Cărel! Nu pierdeți piele și ciolan! Colin Scoicaru-l puse dracu^ Colin Scoicaru^ a cîntat, La mahări să-și dășerte sacu^, De-
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
procure palatul de la Chișinău. Unii consăteni de-ai săi spun că, dimpotrivă, el și-ar fi ajutat părinții la repararea și renovarea casei părintești (unde l-a dus duminica trecută pe prietenul său Valuev). Și atunci totuși cine este acest coțcar socialist-capitalist care tulbură apele în Basarabia pentru ca Rusia să prindă mai lesne peștișorul basarabean? O coadă de topor, un ivan fără patrie, fără neam. ---------------------------- Valeriu DULGHERU Chișinău, 1 Mai 2017 Referință Bibliografică: Valeriu DULGHERU - SOCIALISTUL CAPITALIST DODON LA “SĂRBĂTOAREA OAMENILOR
SOCIALISTUL CAPITALIST DODON LA “SĂRBĂTOAREA OAMENILOR MUNCII”! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380644_a_381973]
-
actualitate" mai ales ceea ce trăim material - frig, foame, sărăcie, nivel de trai lamentabil, salarii mizere și pensii rușinoase, imagini porno sau tip "Playboy", schimbare de guvern, exod al tinerilor, nașterea sau avortarea unei "legi", o revoltătoare corupție deșănțată, arestare de coțcari "de rangul doi", aventuri sau declarații ori achiziții - a noului Mercedes sau vilă ori apartament -, ori măcar ceva despre recentul amor al ziselor "VIP"-uri, rememorare materializată în vorbe, în imagini TV, în filme, a "revoluției" și a "teroriștilor". "Material
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL (fost RENEL, fost...), plus un vecin netot, coțcar și crescut că fiu al "Epocii", au sărit gardul, ilegal - fiind vorba despre ăncălcarea proprietății cuiva (dar ce se știe, acum, ce e "ilegal", cănd zeci de ani "proprietatea" era un concept vag - mai mult legat de "exploatatori" -, iar "terenul
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
filele dactilografiate pe care ni le-a împărțit, cu primele trei octete din Micul testament, al cărui incipit revăzut devenise „An patru sute cinze’șase, / Vin eu François Villon - școlar / A cărui minte se-așezase...”, și în care se ascunde anagrama „Coțcarii n-au sfanț” (transcrisa de mînă traducătorului pe exemplarele noastre); cu celebra Balada a doamnelor de-odinioară, din care doar refrenul („Dar unde-i neaua de mai an?), inegalabil tradus, rămăsese neschimbat, cu Balada în numele Fortunei, Balada pe care Villon
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
șnururi, De-s vechi, să nu le puneți cruce: Sînt gioarse potrivite pururi La tîrfe și la crîșmi a duce! BALADA A ÎNVĂȚĂTURII ÎNȚELEPTE CELOR CARE DUC O VIAȚĂ TICĂLOASA (2013) Căci, ori vinzi indulgente false, Ori măsluiești cu alti coțcari; Ori calpuzan ești, ce se arse Ca opăriții de pleșcari (Sperjuri, nelegiuțiți, tîlhari); Ori hoț, pîndind pe după tufe: Cui duci purcoiul de biștari? Tot pe la crîșme și la fufe. Glumește, cîntă, joaca farse; Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
așa cum trebuie să se aventureze spre adîncurile necunoscute ale acestui templu”. Pe lângă această lecție a inexistenței morții, celelalte aventuri și cercetări ale inexplicabilului par, desigur, mai palide, dar își păstrează valoarea literară. Intâlnirea cu magicianul din Cairo, mai degrabă un coțcar, cu fachirul Tahra Bey, care se lăsa străpuns de pumnale, se întindea pe cuie etc. sunt pagini care parcă ne amintesc de Oborul de altădată. La fel, capitolele despre îmblânzitorul de șerpi și scorpioni, care oprea aceste jivine printr-un
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
germană, sau Șestov în rusește, vicioase tehnici de seducție ce-mi veniseră natural în prima tinerețe, după ce se deschi sese în mine Vorba. Cu coperta, desigur, bine în evidență... Din când în când mai schimbam vorbe în polonă cu un coțcar care se întorcea la el, la Wrocław, și vindea săpunuri prin tren... Toate astea fără să mă uit prea mult la ea. Mai aveam în buzunar și o sticluță de whiskey, că vara eram ghid pe litoral și aduceam rahaturi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo, la colț, în obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar încercase să ne vândă un Manneken
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
părînd, pe lîngă povestea aspră a cronicarilor, o damă cherchelită, care-și dă coate cu învinșii și-și rîde cu învingătorii: "Scris-a Mihnea din Buceag,/ - Hoți sunteți voi, sau Pârgari? Că v-a prins cu furtișag,/ Mama voastră de coțcari.// }ie îți grăiesc, Ioane,/ Care-ai fost la mine slugă,/ Că fiind în bune toane,/ Facu-ți, ție, astăzi, rugă:// Dă'napoi ce mi-ai smintit,/ Cât mai ești printre cei vii,/ Altfel, vin eu negreșit/ Și te tai. Așa
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
să mă-nchin ție, căci fără un creier care s-o ceară, Divinitatea nu mai poate avea rost; iar tu ești cel care poți dispune cum vrei de acel creier!... Tu ești deci Zeul cel mai puternic!..." Zeflemea, sau adevăr? Coțcarul se lasă covîrșit de coerența melancoliei. Acesta, însă, nu e Urmuz, deși sfîrșitul lui nimerit în plin ne-ar lăsa să-l bănuim (și) așa. El este ingeniosul retezat și solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, și-oricît i-ar
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
vocație mai acută a prieteniei, Sebastian, deși extrem de dezamăgit, încă mai vrea să-i aibă aproape de suflet pe mentorul său de început și pe cel mai bun prieten, Eliade. Pentru Eugen Ionescu toți devin indezirabili: Nae Ionescu "cabotin", Dan Botta "coțcarul" Cioran "galbenă reeditare a lui Rozanov", Noica "băiatul cuminte, cu pantaloni scurți", mai ales "Mirciulică Eliade" ("Papinuță"), care "aliază, într-un mod paradoxal, erudiția cu imbecilitatea" ș.a.m.d. Numai pe Sebastian îl iubește, acesta-i cuvântul, chiar și când
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
pentru aplecările spre "pușcă și teatru", iar în povești se remarcă prin "noutatea dialogului", "hazul graiului moldovenesc", "un extraordinar humor", "naturaleță a dialogului vioi și mucalit", "un scriitor popular având toate însușirile genului", schimbându-și brusc epica în Moș Nichifor Coțcarul și Amintiri, "în stilul lui Rabelais din Pantagruel", cu viziuni "de un enorm comic"22) și galeria unor "drăcoși de moldoveni", formând întrutotul o "lume originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva 23). Opera lui Creangă permite, după N. Iorga
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture de pe tron (Să mă răstoarne vrea;/ Mă sapă-n chip viclean și de-asta-a și tocmit/ Pe-acest coțcar, pe-ăst vrăjitor 1 - Oedip Rege; Orb și el,/ și tu! V-ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul! - Oedip, 8). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că preferă să dețină autoritatea fără a simți și frământările domniei (Cui oare crezi
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și chiar a argoului românesc, teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e „coțcar bucureștean”, iar celălalt (Bondici) „coțcar iașan”. Publicul epocii era desigur sensibil la diferențele regionale și la competiția renumelui negativ; cu echilibru-i cunoscut, autorul dădea prioritate Bucureștiului, asociindu-i însă imediat cealaltă capitală: Bucureștiul e prezentat ca târg vestit pentru
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e „coțcar bucureștean”, iar celălalt (Bondici) „coțcar iașan”. Publicul epocii era desigur sensibil la diferențele regionale și la competiția renumelui negativ; cu echilibru-i cunoscut, autorul dădea prioritate Bucureștiului, asociindu-i însă imediat cealaltă capitală: Bucureștiul e prezentat ca târg vestit pentru boscărie, stosărie, coțcărie, matrapazlărie, rușfetărie
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz. Dialogul care cumulează formule argotic-familiare e următorul: „Pil, Pungescule, și pe urmă aport
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
adevăr, aceasta era motivarea pe care o dădea primului său roman intitulat Rendez-vous au Jugement dernier. Subțiratecă pledoarie - mi-am zis - și care nu va găsi nici un fel de crezare în numitele cercuri. Că doar și ele știu că orice coțcar la drumul mare, ca să-și salveze primejduitul său toval și să-și mai facă rost pe deasupra și de o simbrie de informator sau de spion (suprema resursă a pățiților de drept comun), își va ura el singur bun-sosit, în numele vreunei
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând un coțcar filosofic, spunea Reger, care a izbutit să întoarcă o întreagă generație de savanți din domeniul științelor spiritului cu susul în jos. Heidegger este un episod respingător al istoriei filosofiei germane, spunea Reger ieri, la care au fost părtași și încă
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
tânărului său sfătuitor, pe care-l cunoscuse de multă vreme și-n care avea o încredere mioapă, mai văzând totuși, după cum pomeneam, cu un ochi. Fără să asculte de ochiul său valid care-i spunea că Ximachi prea seamănă a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey Brett că mănânc cu el. — Oh. — Pa, pa. Amory a traversat strada și a băut un highball. Pe urmă s-a dus până În Washington Square și a găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]