70 matches
-
moftul n-are moftă o dată, de două, de 9 a-nceput să plouă lentile lente ori latente uite-le cum fac talente pe sub geamul lui Terente! Asta este: picătura cade, nu se dă de-a dura peste zece babe slabe cocârjate-ntre silabe, peste zece babe știrbe care culeg știr, bre le văd și mă mir cu ochiul ceachir sictir bre, sictir... Referință Bibliografică: Pastișă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pastisa.html [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]
-
a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă țigănească, din fâșii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438201163.html [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
elitei. În acea zi nu se mai putu concentra. O fugări pe Sarika între compartimentele Lojei, o puse să clasifice și să arhiveze blocuri informatice tocmai pentru că știa că femeia nu făcea față prea bine acestor sarcini. Privindu-i spatele cocârjat sub greutatea panourilor de comandă și picăturile de sudoare strălucindu-i la tâmple, nu simți însă nici o satisfacție. - Tekla-zon, ce se întâmplă aici? Cercetătoarea se întoarse ușor spre panoul glisant prin care intra Glaban-zon, unul dintre cei mai tineri cercetători
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477572616.html [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
-i pierdut jarul incandescent, îi spunea cîte o poveste cu pirați Carinei sau îi desfăta curiozitatea de copil cu Priam și cu Agamemnon, cel care a răvășit Asia Mică, apoi se scula, îmi mulțumea pentru că l-am suportat și pleca cocîrjat de spinare spre casă, trecea podul bocănind cu bocancii în blanele lui de parcă îl ura și cîteva zile nu îl mai vedea nimeni, repara acoperișul, construia adăposturi pentru puii de găină, visa să crească lebede, cine mai știe ce era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
se retrăgeau blazații sau lehămetiții de-așa ofertă. Cioburile erau de vânzare?! Nu țin de foame! Și nici de sete! constataseră în hohot de râs importanții! Și, dezgustați, se rupseseră de ceată, uimiți cum la rând, cuminți de ani mulți, cocârjați de boli ori de lipsuri, așteaptau la rând cei vârstnici. -Dar ce folos găsesc ei într-asta? se-ntrebă Sandu, întrucâtva înmuiat de insistența celor hotărâți la așa negoț. -Mai mare uimirea! îndrăzni un răspuns încetinel Gabi. Din rând se
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1464501738.html [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
culinară, coafatul, bijuteriile, mașinile de lux, fardurile și lenjeria intimă. Amintindu-și că mai avem o coordonată esențială: sufletul, o parte infimă de angoasați și visători la lubrificități deviate comportamental, s-au erijat în anatemici blasfemiatori și omenirea s-a cocîrjat plătindu-le mici danii și construindu-le domuri impresionante. Poate că au avut și ele, aceste construcții magnifice, rolul de a împinge spiritul spre sferele elevate, dar cu ce preț! La purificare se putea ajunge altfel, prin lipsa de teamă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_pusilor_de_portelan_49_52_ioan_lila_1339754507.html [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
mă mai dă de gol, în rest ... Brânzoaice caldeee!... Brânzoaice caldeee!... Haideți la brânzoaice, lovi-v-ar foamea! Un tânăr tuciuriu, cu hălățel alb și bonetă așișderea, împinsă pe ceafă, pusese jos, icnind, un coș imens, pe care îl purta cocârjat cu ambele mâini, înaintea noastră. Cât ceri pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine. Baba se străduia să ia poziția de drepți spre hazul celorlalți, dar, cum era cocârjată, nu reuși. Cu ochii bulbucați și vocea pițigăiată se agita întruna: - Îi mănânc, Măria Ta ! Îi jupoi dacă mișcă vreunul! - Fii rea, afurisito! Așa să fii, că altfel te jupoi eu pe tine! Apoi Iarna îi mai zise: - Scoate de la
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii by http://revistaderecenzii.ro/jianu-liviu-florian-caligrafii-pe-sufletul-inimii/ [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Mere vopsite în verde/ pomădate cu roșu/ să pară pârguite amintiri// Fericirea a fost/ și nu va reveni curând.// Fum guraliv -/ o hrană pe-nțelesul tuturor/ o licoare accesibilă - aproape hap./ Cât de greu este bănuțul acesta,/ Doamne, m-au cocârjat cu saci de libertate/ cu multiple luări de poziții!// Cine să-mi schimbe lespedea și bandajul?/ îngerul erodat și cununa de marmură?/ De pe alee vin voci fără oameni/ și fără animale.// Amintiri - fericirea a fost/ și nu va reveni curând
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
m-am mirat de nevoia mea de a seduce și de a poseda orice femelă din specie care îmi iese în cale. Când văd o femeie, simt că dinții îmi devin mai subțiri, mai lungi, mai ascuțiți. Spatele mi se cocârjează și din frunte îmi înmuguresc două antene, care se întind apoi, tremură în aer, semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă. Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc, ca să le admir privind de jos ținuta
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
permite lui Cecco și Amarei să se salveze. Alerga pe strada ce ducea spre biserică, urmând zgomotul glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în lumina dinăuntru, în imensa protoplasmă socială. Dar, oh, întunericul dintr-o secție de poliție din Cartierul de Vest! Era ca noaptea. O mohorală putredă, bolnavă, atinsă de râie, plină de puroi. Iar siluetele și fețele prost turnate, strâmbe, se cocârjau, se târau, se plimbau, priveau, tremurau de groază, se predau, nu mai simțeau nimic - nestrămutat, surplusul și superabundența materialului uman - te mirai că toată această mulțime se născuse în formă umană și cât de lipsit de discriminare și de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că o să vadă și norocul meu cu Wottila. Trebuie să putem privi adevărul în față, Grete, trebuie să ne uităm în ochii adevărului stând pe picioarele noastre, chiar dacă ni se înmoaie genunchii... Zi-i mai departe, Mariedl. (Grete s-a cocârjat pe scaun și tremură. Mariedl închide din nou ochii și vorbește.) MARIEDL: De acum, Freddy nu mai are nici un chef să-i vâre lui Grete degetul în cur. Se uită încurcat la dantura falsă care zace pe podeaua murdară. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit, da' pe 'mnetale țapăn te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de școală, care erau sfinte măcar în plan intern. În cel extern nimic nu era sfânt. Oricând li se năzărea celor din suprastructura politică, lăsam cursurile baltă și înghețam pe traseele de vizită a lui Ceaușescu, înțepeneam la mitinguri, ne cocârjam pe ogoare, făceam hepatite la sortat cartofi din gunoi la rampa Glina și păduchi în dormitoarele-grajduri. Ca și atunci, mulțumirea mea derivă din faptul că reușeam să ne protejăm colegii și elevii de „gunoaiele” lumii oficiale, creând ceea ce numeam „insule
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
găinile care scăpaseră de incendiu. Zisese Te-am ajutat fiindcă am putut, cum să stau cu mâinile în sân? Îmbătrânise brusc după ce aflase că Zamfir al lui furase din magazinul sătesc și avea să stea la pușcărie niște ani. Se cocârjase sub gânduri, iar atunci când venea noaptea și nu-l vedea nimeni, se ridica din pat și plângea pe întuneric. Zicea De ce, mă, Zamfire, că eu te am învățat de bine?!, și punea mâna pe pușcă. Dar nu trăgea. Poate de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Dacă la mine în suflet a venit primăvara, sper că nu vă supără, nu-i așa? Este cineva împotrivă? Se abține cineva? Mulțumesc! Iordanul L a o răscruce de drumuri, în satul nostru, era un mic medean spre care se cocârja cine mai știe de câtă vreme o fântână cu cumpănă. Fiind aproape de biserică, aici în fiecare an de 6 ianuarie era mare animație, fiind locul unde venea cel puțin un membru din fiecare familie ca să ia agheasma sfințită de popa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
măsor în lung și în lat peronul, sala de așteptare, treptele de la intrare. Nimeni, nimic; nici măcar vreun câine de pripas aciuiat sub o bancă. Tăcerea îmi țiuia în urechi și timpul se oprise ghemuit în intuneric, cu genunchii la gură, cocârjat sub povara vrăjii.” (p. 321). Stilul Șeherezadei este o formulă narativă pe care Mihai Cantuniari o reinventează în paginile acestei cărți de referintă între scrierile sale și merită cu siguranță atenția publicului cititor de azi, indiferent de partizanatele sale de
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
fi rumânași de-ai noști? Nu contează... O prezentatoare simpatică și suplă ne lămurește apetisant că mersul pe jos ajută la menținerea unui tonus bun, păstrează eleganța, sprinteneala la umblet și verticalitatea trupului la români... -Din ce în ce mai cocârjat în ultima vreme, completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să fie la ei! Vrea să ne facă obezi, leneși și - Doamne ferește! - chiar surzi, să nu
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
și cititorul aproape că simte arsura umilinței pe care o trăiește fără voia lui și fără să o știe, personajul: "Alături de ea, în lumină, fratele meu se agita inutil vrînd s-o ajute. Pentru a ajunge la înălțimea ei se cocîrjase și mai mult, își ascunsese capul între umeri. Aș fi dat atunci orice ca Mircea să nu mai poarte paltonul șifonat din stofă gri, cu reiuri demodate, poate elegant în urmă cu cinci-șase ani, dar acum ridicol. Aș fi dat
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
cu tot disprețul pentru politicienii pe care se prefac a-i servi! Că d-nii Năstase și Iliescu n-au înțeles nimic din lecția istoriei, îi privește. Să nu se mire dacă, mai devreme decât își închipuie, vor simți cum se cocârjează sub povara insuportabilă a unicei caste coerente din România. În loc să facă gesturile normale pentru salvarea țării - privatizarea necondiționată și vinderea fulgerătoare a întreprinderilor -, ei trag de timp, cu complicitatea acelei secțiuni a societății pe care pot pune cea mai fragilă
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
de realitate să ia câteva măsuri de dreapta. Evident, mascându-le și pe acestea ca fiind mișcări de stânga. Consecința? Mii de oameni ajung șomeri fără ca mult-trâmbițata "protecție socială" să fie altceva decât lama de șiș îndesată între omoplații românului cocârjat de grijile zilei de azi - pentru că "mâine" nu e pentru el decât un punct negru dintr-o zare cețoasă. Ceasul scadenței, de-atâtea ori amânat, a sosit și el și cam seamănă a gong funerar. Guvernul a intrat în criză
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
sunt plăgi vii pe trupul infectat al țării. Despre sănătate, învățământ sau cultură nici nu-ți vine să deschizi gura, într-atât s-a demonetizat societatea românească. Dând frâu liber la înavuțirea contra-cronometru, pesedeii știu că se apropie ceasul bilanțului. Cocârjați de numărul vilelor și-al automobilelor de lux, șefii partidului de guvernământ vor fi măturați la viitoarele alegeri cu viteza cu care au fost aruncați la lada de gunoaie și foștii algoritmici din C.D.R. Pe de altă parte, ca prin
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]