636 matches
-
cauze politice bine definite și cu o repulsie nedisimulată față de "vechiul regim" prăbușit în 1989". Articolele în cauză, apărute în ritm hebdomadar, se înscriu - urmăm sugestiile d-lui Mihai Zamfir - pe două coordonate, ambele inconformiste. Natura lor literară e, cu cochetărie, declarată "inactuală", în virtutea lapidarității și a aspectului lor "fragil", de fragment, menit a irita cultul sistemului, sintezei, "globalizării" nu o dată redundante: Trecerile prea bruște pot omorî luciditatea. Nici o ordine prestabilită, nici un plan serios în aceste prime fragmente de scris liber
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
rezultatul este cu adevărat ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un tratat de istorie, politologie, filozofie, literatură, dar și o minunată carte de evocare a unor locuri și oameni de demult. Fălticenii copilăriei, angajarea în slujba mișcării legionare, cochetăria cu marxismul, diaspora română din Franța, marile dezbateri de idei din societatea franceză postbelică, Eminescu, relația cu Dumnezeu, barbaria "omului de la Slobozia" (cel care i-a scris lui Corneliu Coposu: "Domnule Coposu, dacă ați venit în țară după ani de
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
dorește o relație directă cu mărturia sa. Patetismul este recuperat în formule stilistice neconvenționale. De obicei enumerarea: "Supărare, acadea. Herculane, pete roșii, bosumflici, sperietura naibii, băiatul dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el propriul său "anti". Chiar și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate fi bănuită Tia Șerbănescu, dar de cochetărie în nici un caz. Ca Spirache în Titanic vals, această scriitoare strigă: "nu mă publicați". Rolul editorului e imens și informația că jurnalul a apărut la insistențele Adinei Kenereș spune foarte mult. De unde atunci seducția pe care o exercită această carte
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
familie a Tescanilor, îi sint publicate memoriile. Un detaliu esențial: Maruca era una dintre cele mai frumoase și mai curtate femei din înalta societate românească, la începutul secolului XX. Fără această precizare ar fi mai greu de găsit justificări pentru "cochetăria" extraordinară a discursului său memorialistic. Este foarte mult "fard" în Umbre și lumini, piedică serioasă pentru cititorul contemporan, din ce în ce mai puțin atent la retorici, dar o posibilă sursă de rare delicii de lectură. Textul urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
vie, misterioasă, palpitantă) sau "mesajul" (optimist, umanist: binele va învinge!) dar și arta narațiunii, conturul personajelor și mai ales "trama filosofică" destăinuie un maestru care, à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian de Cultură din Lisabona între 1987-1989), trăitor în diferite capitale europene, inclusiv la Paris, traducător de poezie portugheză, autor al unor zeci de romane în mare parte premiate și ecranizate, Antonio Tabucchi "pune
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
snobism la unii dintre cei care cumpără Omul recent sau e vorba de un interes real ? Probabil că există și snobism. Cartea a fost pentru mulți români, și înainte de 1989, o supapă, un prilej de evaziune, dar, uneori, și o cochetărie snoabă. Îmi aduc aminte că Heidegger, apărut în românește la Editura Politică, a avut un tiraj de 40.000 de exemplare. În nici o țară din lume în afară de Rusia, unde aud că a avut 500.000 de exemplare, Heidegger nu are
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
se păstreze, În același timp, ca o doamnă ajunsă la vârsta și la influențele ei politice. Nu Întrecea niciodată măsură, ca orice franțuzoaica știa să provoace și accepta complimentele ce-i demonstrau artă de a flirta, dar nu-și permitea cochetării ieftine, ca usuratecele băbuțe pofticioase ce uită că nu mai sunt copile și se lasă Împinse spre speranțe de amor În acel Paris atotpromitător care, cu Înaltă știință a frivolității, ajunsese să ridice mult peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
elemente de conciliere și Împăratul, ca și cea care-i devenea sfetnic de influență, căpătând prestanta la Tuilleries și crescând astfel prestanta propriului ei salon literar. Demnă, inteligență, având mai puternic simțul femeiesc al relațiilor bine aranjate decât cel al cochetăriilor superficiale care nici nu stau bine la o anumită vârstă, putându-se să spui despre ea nu că ar fi doar superioară femeilor din jur, ci chiar că bărbații o simțeau mai mult decat egală, știa să se implice În
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
în sublumea coșmarescă a unei tranziții dinspre un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a unei femei ce nu dorește să dezvăluie previzibilele ravagii ale timpului pe un chip cândva fermecător. După cum un Ștefan Mihăilescu-Brăila vânzând ziare ar putea fi încă un excelent rol interpretat de marele actor. N-am văzut emisiunea de
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
o fundătură ontologică, prizonier al condiției de jouisseur, pendulînd între voluptăți tot mai amare și dezabuzări tot mai apăsate. La ce rezultat ajunge expertiza spiritualistă? "Des Essaintes reprezintă neputința de a accede la stadiul etic, neputința depășirii esteticului. Chiar și cochetăriile sale cu sfera teologic-religioasă, frunzărirea vechilor tomuri ale literatuirii ecleziastice nu sînt decît estetizarea unor experiențe sau a unor teze de credință". Seducția pe care o exercită acest rafinat crepuscular este, în realitate, cea a demonului estetic în a cărui
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
unde am stat o vreme, colegele mele erau Colecistul, Peritonita, Fibromul și Litiaza. Aceasta din urmă era tînără și frumoasă; cînd și-a revenit din anestezie a cerut oglinda, fardurile și parfumul. (Aș vrea să scriu cîndva un eseu despre cochetăria feminină. Pînă și bătrînele țărănci își cumpăraseră special "pentru spital" cămăși de noapte cu danteluțe și capoate noi, iar cînd se apropia ora de contra-vizită, toate bolnavele "se aranjau" cum puteau). Numai domnișoara Litiaza se bucura de apelativul "fată" (hai
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu exigențele probabile ale publicului privitor. Deși studiat în oglindă, surîsul, printr-o intuiție a cochetăriei, reușea să fie grațios și nesilit". Coerent ca personaj, dandy-ul presupune așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
furie a distrugerii oricărui idealism, oricărui reper pozitiv. E, desigur, un simulacru, însă cu o foarte interesantă tramă culturală care ne incită s-o reconstituim. Potrivit unei uzanțe romantice, autoarea se travestește "fantasmînd cu voluptate" și nu fără o mare cochetărie despre o poetă venețiană de secol optsprezece, pe numele său Alessandra Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
misterului în care ea se afundă tot mai adînc. Într-un astfel de impas se găsește și Francisc Șirato, de pildă, un pictor mutilat de percepția comună prin asocierea sa aproape exclusivă cu un anumit gen de grație și de cochetărie. Despre el se știe bine că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un colorist eteric și cam atît. Iar cine merge cu un
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
sete, mi-e sete, mi-e sete... apoi vin cu toții, în răcoarea medievală a sălii, vine și Femeia, vine și Diavolul, vine și Autorul. Cine pe cine încalecă, Doru a scos din placenta cuvintelor voluptăți și molozuri, spaime ascunse și cochetării disperate, țîțe tremurînde și revărsări seminale, cine-i oare actorul, cine pe cine mai joacă, unde e textul, unde e lumea de carne, pîrîiașul de sînge, mormanul de oase, vii- tura de salivă și valul de spermă? Doru privește în
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
de-o nemijlocită confruntare cu eul propriu. Programatic, își propune: "de la poezia obiectelor, adică, măcar prin subînțelesuri/ să ajungi tot la ceea ce te interesează pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
de criză, este resimțită ca o povară, din care eul asaltat tinde să se refugieze în afară". Așadar are loc o "egalizare" a sexelor auctoriale în fața unor situații ce solicită fondul general de umanitate, îndeobște punînd în paranteză erotismul excesiv, cochetăria, tacticile seducției "oarecum suspecte de ipocrizie"... E o pertinentă introducere la seria de jurnale investigate de cercetătoare, scrieri ce acordă atenție nu doar "dezastrelor" personale ci și celor politic-sociale, ultimele provocîndu-le nu o dată pe cele dintîi. O excepție pare s-
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua parte a vieții. În tinerețe semnul de întrebare e o cochetărie, mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu vorbește de la început ca un bătrîn. "Pourquoi est-șceț que dans les moments ou șl'țon voit clairement on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al devalorizării, imaginația autorului pătrunde nu fără cochetăria care pune surdină revoltei (expresia imediată a acesteia e mereu evitată precum o capcană a certitudinii, a speranței!). Largi acolade frazeologice îmbrățișează laolaltă, cu o mărinimie în răspăr și ea, oarecum oblică, protestatară, obiecte și ființe, tăceri, stări de spirit
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
ea, unul dispărut de mult, dar extrem de prezent, celălalt stîndu-i alături, dar îndepărtîndu-se din ce în ce... Jurnalul Ioanei Em. Petrescu e despre căutarea de oameni și dependența de cărți. Despre o anume "copilăreală" sofisticată, în felul ei, sau despre cochetăria care obosește și despre florile îngălbenite de dantelă. E cartea unei femei crescînd și ofilindu-se ca o vegetală, într-un corp impropriu, chiar dușmănos. "Chinurile zadarnice ale dragostei" sînt însoțite de suferințe fizice de neimaginat, care eliberează desele "crize
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
Avea patru buzunare mari, aplicate, cu câte un nasture de metal brun, de tunică militară și în care încăpeau tot atâtea cărți, groase. Pasiunea lui: cititul, fluturii și lucrurile vechi. Dedesubt, pusese un maieu bleu marinăresc trăznind a lavandă. O cochetărie de-a lui, de când se mutase în București având succesele acelea la femei care îl mirau și pe el, - pe vremea aceea, un băiat de treabă, la locul lui. Aruncând la iuțeală o privire în oglinda de bâlci, cu rama
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
prins un alt aspect zodiacal. Astfel, la ușa apartamentului, dintr-un luxos bloc bucureștean, am sunat, vrând-nevrând, și mai mult nevrând, dar conducând o colegă de facultate căreia-i făceam curte și care, cerând un autograf maestrului, probabil cu anumită cochetărie, primise și o invitație acasă - ce-i provoca, acum teamă și neliniște. Unda de neplăcere a gazdei, deschizând ușa și văzând dublu se risipi, dimpreună cu invitația să pătrundem în sanctuarul său. Prozatorul a mai suferit un șoc în clipa
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]